4,282 matches
-
a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele.Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
în umbrele arborilor, în desișul nepătruns de vreun luminiș al pâlcurilor de foioase, anini, oțetari și sângeri. Aceștia erau înșirați într-o rânduială aproape divină la liziera codrilor seculari și își profilau, într-o zi însorită de vară, peste țarini siluetele falnice, dar și pe cele ale oamenilor ce trudesc de dimineață și până târziu în noapte subțiindu-le și parcă micșorându-le pe măsura ostenelii, grăbind totdeodată amurgul zilelor și tot ele retrăgându-se pentru a le pune în valoare
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
unchiului și dădură unul peste altul când acesta se opri. - Bun, șopti unchiul, aici ne așezăm tabăra. Printre umbrele fantomatice de pe malul înalt, apa clipocea cu sclipiri de petrol. Băieții se așezară în liniște pe pânza de cort întinsă între siluetele înalte și elegante ale firelor de papură, lipindu-se unul de altul, cu ochii mari, urmărind fiecare mișcare a unchiului. Nu dură prea mult până ce undițele fură pregătite, momeala agățată și firele întinse. Sorin își alese o bambină roz, iar
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
autobuzul a fost pus în mișcare imediat. Nici dacă ar fi alergat, nu ar mai fi ajuns la fereastra pe care putea fi văzut de conducătorul auto. De altfel, chiar dacă era posibil, renunța în mod sigur. Privirea îi rămăsese pe silueta acelei persoane pe care o văzuse coborând. Era o fată, iar atenția agentului Brumă se concentră numai asupra ei. și, în mod automat, subordonat impulsului din acel moment, își potrivi pașii cu ai fetei, dar un pic mai mari astfel încât
D ALE POLIŢIEI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376180_a_377509]
-
absolută a celui steril, fără de niciun Dumnezeu” (p. 174); “Mi-am găsit credința, îi sunt și enoriaș și sacerdot, iar singurătatea e doar chilia de ‘binecuvântare’” (ibidem). Este interesant de remarcat că, deși destructurată, inconsistentă, redusă la adieri, culori, umbre, siluete, deși fragmentată și generatoare de însingurare și deznădejde (“...ca într-un bazar de poeme ad-hoc, se destrămau combinațiile și permutările, unele într-altele, confuz, migrator...”; “Umbra e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
în uniforma militară, cu echipamentul specific, cu brațul drept ridicat în sus și spre în față, ordonând atacul în timpul căruia se pare că a murit. Sculptorul a reliefat cât a putut de bine atitudinea, reușind să păstreze feminitatea eroinei, prin silueta firavă, pe care o ghicești sub uniforma militară. Așa cum spuneam brațul drept indică Vestul, râul Olt, Craiova și alte repere care te-ar interesa în acea direcție. Unii, mai șugubeți, chiar fac glume pe seama brațului întins al statuii. Când, de
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
trăda nerăbdarea descărcării prin râs. Așteptau plecarea sancționatului ca să se elibereze de un prea plin de satisfacție. Dădu Sfantu’ că tânărul se ridică și, în drum spre Matiz, își descătușă el întâi obida printr-un baritonal plăcut, în discordanță cu silueta-i minionă: Dați-o-ncolo de treabă! Să fiu al naibii, nici azi nu vă deschid!!! Referință Bibliografică: Dați-o-ncolo...! / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
tăcere. Ușa se deschide și o femeie tânără, cu ochi frumoși și buze pline își întoarce privirea sfârșită spre asistenta la fel de tânără. Prin lumina ce răzbate pieziș în salon se pot distinge culoarea palidă și proeminența oaselor feței, dar și silueta firavă, acoperită aproape în totalitate de așternuturi. Alături de pacientă, mama stă neputincioasă pe un scaun, cu umerii plecați, cu palmele împreunate ca pentru rugăciune. Tânăra asistentă se așează pe marginea patului și vișiniul costumului de spital pare o pată dureroasă
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
Am crezut că nu va mai ajunge”. După o clipă de fericire o umbră ușoară îi cutremură genele lungi și arcuite. „S-a întâmplat ceva?” „Vreau să mă îmbrac azi cu tricoul de la doamna doctor și nu pot singur”. Alături, siluete costumate de spital îndreaptă priviri înduioșate spre el și o mână se întinde să ia tricoul portocaliu pe care se întrezărește figura cerată a unui personaj cartoon. „Te vom ajuta” se aude hotărât, și atunci buzele aproape albe schițează un
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
așa încât am preferat să nu răspund. - Nuanța asta de șaten te prinde de minune, a continuat ea, îți pune în valoare trăsăturile fine și delicate, buzele pline și senzuale, zâmbetul carismatic, ochii mari, catifelați și plini de viață, iar cu silueta ta de felină, ce-ți conferă feminitate și eleganță, succesul este garantat. Nu mai sta pe gânduri! - Mulțumesc, mă voi gândi, răspunsesem eu, la fel de laconic, cu vădita intenție de a înlocui subiectul. - Uitasem să-ți spun, te salută Radu, am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
o parte perdeaua delicată, care ii dezvălui privirii grădina magnifică, dezmierdată de soarele matinal ce se reflecta în picăturile de rouă risipite printre firele de iarbă și florile ce zâmbeau cerului, în culorile curcubeului Dincolo de tufele cu trandafiri se zărea silueta lui Carlos, care vorbea însuflețit la telefon, agitându-se în sus și în jos, gesticulând nervos și aruncând priviri precaute către ferestrele vilei cufundate în somn. Intenția lui de a nu fi auzit era destul de evidentă, ceea ce deșteptă curiozitatea Leei
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
fie observată. Grupul de bețivi dădură cu ochii de bătrânul prăbușit pe marginea șoselei și se năpustiră ca niște hiene înfometate asupra lui. Îl bătură până la sânge și l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
publicat în Ediția nr. 602 din 24 august 2012. Pe nisipul Mării Negre, strălucind diamantin, dormea micuța sirenă cu buzele din rubin. Alge verzi în negre plete, șirag de mărgăritare, corali roșii o-nveșmântă, are o față zâmbitoare. Pe ponton, o siluetă desprinsă din vise, privea micuța sirenă care îl vrăjise. Un fior trupu-i străbate ca flulgeru-n noapte, prevestind o aventură ... Citește mai mult Pe nisipul Mării Negre,strălucind diamantin,dormea micuța sirenăcu buzele din rubin.Alge verzi în negre plete,șirag de
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
străbate ca flulgeru-n noapte, prevestind o aventură ... Citește mai mult Pe nisipul Mării Negre,strălucind diamantin,dormea micuța sirenăcu buzele din rubin.Alge verzi în negre plete,șirag de mărgăritare,corali roșii o-nveșmântă,are o față zâmbitoare.Pe ponton, o siluetă desprinsă din vise,privea micuța sirenăcare îl vrăjise.Un fior trupu-i străbateca flulgeru-n noapte,prevestind o aventură... XIX. GELOZIE..., de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 547 din 30 iunie 2012. Astăzi, marea-i ca safirul, cu reflexe de topaz
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
său, la vâlva ce se va stârni având dovada unui S.F. filmat în direct, însă spectacolul nu se terminase. Imaginile se succedau cu repe- ziciune. Nu voia să le piardă... Se iviseră alte întâmplări înăuntrul „cubului” luminos. Se distingea o siluetă înaltă îmbrăcată în alb orbitor, o mantie cu mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
Acasa > Impact > Relatare > AU VENIT AMERICANII Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului AU VENIT AMERICANII E scadra ancoră în port. Cele trei nave, un crucișător și două fregate, aveau siluete elegante iar culoarea gri le dădea un farmec misterios chiar puțin înfricoșător. Oamenii care le priveau păreau și ei destul de înspăimântați. Dacă ar fi acostat acum treizeci de ani, în mod sigur ar fi fost bucuroși, acum douăzeci de ani
AU VENIT AMERICANII de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374224_a_375553]
-
negru. Ușa de la garaj a sărit în aer însă chiar în acea secundă, iar Ricco, care se pregătea s-o deschidă, fu aruncat într-o parte. În fața mașinii lor, cinci mitraliere automate stăteau gata să tragă. În întunericul nopții, o siluetă masculină, îmbrăcată într-un pardesiu lung, trăgea din trabuc. Pălăria îi era îndesată bine pe cap, iar lumina aproape că nu lăsa să i se vadă chipul. Eduardo însă, îl recunoscu și în clipa aceea își dădu seama că pierduse
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > „COMOARA DIN APAHIDA” Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului „COMOARA DIN APAHIDA” Biserica de lemn, monument istoric O siluetă înnegrită de trecerea vremii, încremenită într-o tăcere blajină și răbdătoare, la o răspântie de ulițe a unui sat transilvănean situat în apropierea Someșului Mic, își așteaptă vizitatorii în fața cărora să-și depene povestea îndelungatei sale existențe. Este vorba despre
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
doar la lumina lunii de mai și a becurilor de pe faleză. La ora stabilită, cu un buchețel de frezii în mână, mă îndreptam spre Cazino, mergând cu pași repezi și nerăbdători. Mai erau câteva minute și deja i-am văzut silueta grațioasă apărând la capătul falezei. Venise prin situl arheologic al Callatisului de odinioară, de lângă hotel Mangalia. Mai târziu mi-a spus că dorise să împuște doi iepuri cu același glonț: să vadă situl arheologic al multimilenarului nostru oraș și faleza
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
bancă renumită. Se vedea că de restul s-a ocupat singură să ajute natura, atât ca ținută, coafură, machiaj și accesorii. De geanta la culoarea rochiei, atârna un pulover fin, de aceeași culoare cu rochia, cu mici diferențe de nuanță. Silueta ei în mișcare se profila pe imensitatea albastră a mării și avea un farmec aparte, eram încântat de prezența ei în viața mea. Ne-am spus apoi câteva cuvinte de complezență, ea mulțumindu-mi pentru buchetul de flori, eu că
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
jos, cu pas domol, adâncit în gânduri și făcând, poate, vreun bilanț de viață ori vreun plan de viitor. Coborâsem dinspre Filaret și mă apropiam de podul de pe Dâmbovița, de lângă Operetă. Apropiindu-mă, mi s-a părut ca observ o siluetă aplecată periculos peste parapet. De moment, am încetinit mersul să pot privi atent la mișcările acesteia, să pot observa dacă este însoțită și dacă, prin apropiere, sunt si alte persoane ori vreun echipaj de Miliție este în trecere. Era pustiu
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
vizite de lucru, estivale, dacă n-ar exista costumul alb de vară, al lui Vadim Tudor, poate am rîvni, iarăși, la talia elegantă a elitei românești dintre războaie, cea înnobilînd exodurile, în mașini decapotabile, la Mamaia, la Sinaia. Văd, brusc, silueta lui Ion Pillat, cu baston și canotieră. Metaforă a unei Românii care fuge-ndărăt, tot mai departe de noi. În scuarul din fața Teatrului Național, Sadoveanu, făcut de Irimescu, e, firește, supraponderal. Amîndoi moldoveni, unul taciturn, cu gabaritul propriei opere, celălalt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bacovia, soția poetului. Deși, aici, totul se consumă parcă într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]