2,018 matches
-
deci important să analizăm integrarea și reglarea socială. Integrarea se referă la felul în care grupul își atrage membrii și-i ține aproape. Un grup social (familie, grup confesional, echipă de lucru) este integrat atunci când membrii sunt în interacțiune, împărtășesc simțăminte, credințe, mentalități, practici comune, se simt devotați unor scopuri comune. Când grupul este integrat, el ține indivizii dependenți de el, în serviciul lui, sub oblăduirea lui, nu-i lasă pradă propriilor pulsiuni, fantasme. Într-un grup integrat există schimb de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în care trăiește, pentru mediul sociocultural căruia îi este destinat. Orice societate trebuie să inculce idei, sentimente, practici comune pentru a-și asigura coerența minimală, indiferent de grupurile de apartenență, pentru a-și asigura liantul social. Prin educație sunt temperate simțămintele, atitudinile, comportamentele egoiste și sunt încurajate cele altruiste. "A acționa moral nu înseamnă doar să respecți disciplina, să fii atașat grupului, ci să te supui regulilor, să te atașezi idealului colectiv, să ai conștiința clară a motivelor comportamentului zilnic"408
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 784) Păstrarea și apărarea dreptei credințe „... se cere să luăm aminte ca la vremea marilor încercări să nu cădem din credință, ci să o păstrăm nestrămutată în Dumnezeu, fiindcă cu asemenea simțăminte în suflet, Dumnezeu va zăbovi (și El pururea) în cugetul nostru, neînvins; iar sufletul, păstrând în cuget pe Cel neînvins, nu va ajunge nici el în voia năpastelor ce dau năvală”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
consolidându-i poziția în Europa de SudEst; i-a asigurat unele avantaje pe piața Europei Centrale. o a avut și efecte negative a stânjenit ajutorul acordat luptei românilor ardeleni. în perspectivă istorică, aceasta a mers contra intereselor naționale și împotriva simțămintelor marii majorități a românilor, astfel că prevederile tratatului nu s-au putut aplica nici în 1914, nici în 1916. -În plus, relațiile cu Austro-Ungaria au continuat să se înrăutățească deoarece: o situația românilor de peste munți nu s-a îmbunătățit, așa cum
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
bunul Gonzalo»; / În barba-i lacrimi cad ca iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bunul Gonzalo»; / În barba-i lacrimi cad ca iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o răstignire a omului celui vechi, pentru a îmbrăca chipuluman îndumnezeit al lui Hristos. Harul Sfântului Duh operează aicinu doar o comunicare a Duhului, ci o mutare a omului în Hristos,ca în noul pământ al făgăduinței, este părtașă la simțămintele sauDuhul lui Hristos (Filipeni 2, 5). Această mutare nu poate avea locdecât ca un act eclesial și sacramental, pentru că nașterea în Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o „Cincizecime personală
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
știința oficială o reprezintă modalitatea de abordare a fenomenului etnolingvistic românesc. Hasdeu, rămas constant în limitele neogramatice, a avut în reflectarea acestei chestiuni o evoluție care pornea de la o oarecare apropiere de realitatea istorică, apropiere datorată luării în considerație a simțământului comun al românilor conform căruia ei simt în structura lor psiho-fizică și spirituală o puternică componentă autohtonă. În condițiile în care filologia românească era amenințată de dominația latinismului purist, care încerca să impună o limbă artificială stigmatizând tot ce nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urma cu botul și o șterge cu coada!"6 Imposibilă vorbire paremiologică, însă teribil de motivatoare pentru un public impuber. Intrând în contact cu aceste lozinci în timpul claselor primare, încercam la rândul meu să copiez în atitudine, vorbire și chiar simțăminte aceste modele eroice expuse în banda desenată a anilor '80, ajungând să solicit mingea într-o miuță din spatele blocului prin apelul la fondul comun de proverbe și zicători. Pare o glumă nesărată, însă în timp efectele se pot dovedi fatale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
murale, sortită unui destin măreț și excepțional. Instinctul mă îndeamnă să cred că providența a creat-o pentru succese deosebite sau pentru nenorociri exemplare. Dacă totuși se întâmplă ca pe faptele și gesturile ei să-și pună pecetea mediocritatea, am simțământul că este vorba de o anomalie absurdă, ce se poate reproșa numai greșelilor francezilor, iar nu geniului patriei. Dar și latura rațională a spiritului meu mă face să cred că Franța nu este într-adevăr ea însăși decât atunci când se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-se la cerul acela înalt și plin de stele, ale cărui depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul printre lacrimi, copilăroasă ca laptele dulce și sărată ca lacrimile!.. Demult, demult... în tovărășia tinerei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui. În timp ce bătrânul povestea, Anuca stătea ghemuită pe pat, într-un colt, și plângea încet. - ...Între om și animale, continuă bătrânul, există unele legături pe care suntem încă departe de a le fi înțeles. Ce știm noi, îndefinitiv, despre adevăratele simțăminte ale animalelor...?! Încă nu bănuim nici măcar limita unde la ele, experiența și instinctul se transformă în chibzuință, poate chiar în gândire dreaptă... De un lucru sunt însă sigur: animalul liber, puternic... animalul prădător nu se apropie de om neapărat ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura ce le pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lectură, luminile aprinse, ocupate aproape toate locurile, întind mâna spre cartea care se află nedeschisă pe masa mea, Așa grăit-a, Făceam multă poză pe vremea aceea, mă întrerupe Theo zâmbind, pentru că nu știam cum să mă port cu simțămintele care-mi invadau sufletul, din fericire exista și un celălalt, eram lucid și pătimaș totodată, câtă luciditate atâta patimă! Se ridică din fotoliu îndreptându-se cu băgare de seamă spre grădină, Să vin să te ajut? Nu, mă descurc singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceștia se duc la mănăstire, îmi trece fulgerător prin minte, din cauza multor mașini care urcau la mănăstire și, datorită numărului mare de călători, autobusul se târa anevoie pe drumul îngust, pavat cu piatră măruntă de carieră, spre mine veneau gânduri, simțăminte din alte dăți, fără determinare precisă, mă recunoșteam cu ușurință în acest perpetuu urcuș la mănăstire, de parcă aceste clipe de oboseală în autobusul supraaglomerat mi-ar fi ocupat fără voia mea întreaga existență, nu mă întărește decât gândul că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scape din strânsoarea blândă a ochilor săi, Părinte, nu știu încotro s-o apuc, sunt tot mai confuz, tulbure, nu văd nici o lumină, mă uit la mine ca la o oglindă opacă și totuși un sentiment nelămurit mă încearcă, Care? Simțământul ciudat că locul acesta mă așteaptă, aproape am fugit azi-dimineață de acasă, ieri o femeie venind în vizită la mama a vorbit despre mănăstire și am simțit că trebuie să vin, că aici, nu știu! Nu vreau să mă retrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
locuința din munte, până se mai vede afară îmi adun lemne uscate pentru foc și-mi căptușesc patul tare cu iarbă crudă, cu flacăra de la brichetă îmi aprind focul și stau îndelung afară pe-o piatră, fără gânduri, gol de simțăminte, atent numai la umbre și culori, prins în jocul copilăresc de a număra pe cer stelele ce apar una câte una, pierzându-le în cele din urmă șirul, când se întunecă de-a binelea intru în locuința de piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o trezești, ea doarme! Noapte, înfiorător de lungă, nu pot să dorm, ori de câte ori închid ochii am sentimentul că sunt pândit din colțuri, că cineva mă privește lung de la gura peșterii peste flăcările din vatră, apoi toate foșnetele nopții, Frica! Teribilul simțământ al fricii și-mi spun mereu în timp ce ațâț focul că frica asta nu-i a mea, că o trăiește altcineva în locul meu, că trupul meu nu-i decât scena vie pe care se dă această teribilă bătălie a terorii, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
improvizat totul, poate pentru că am trăit-o cu atâta intensitate în minte mi-este acum atât de brutal refuzată, realitatea scapă cu nerușinată nevinovăție încercării mele de siluire și umbra grea de slăbiciune care trece peste sufletul meu golit de simțăminte mă determină să caut un loc să mă așez, mi-e imposibil să mai fac vreun pas, o bancă, parcul aproape pustiu și prin aerul umed ajung la mine chemări de moarte, am și blocul de desen la mine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum a doua oară sunt îndepărtat fără șansa luptei egale de femeia pe care o iubesc mai presus de propria mea viață și totuși acest oraș îl simt mai apropiat decât dacă m-aș fi născut în el și acest simțământ urcă spre mine din străfundurile neexplorate ale unui eu al meu, de mine însumi necunoscut, apoi limba franceză, 1 martie, accept de dragul grijii pe care mi-o poartă Marius invitația de a merge împreună cu el la o familie de români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar e mai în vârstă decât tine! și mulțimea de oameni lasă între noi doi distanță de două trepte și zâmbetul meu de jos întors spre el, Marius neînțelegând, regăsindu-l în vârful scărilor afară la lumină, zbătându-se între simțăminte contradictorii și deodată mi-e milă de acest tânăr excepțional dotat intelectual, cel mai bun student al universității pariziene la latină și greacă, pe Avenue de la Porte de Clignancourt soarele blând de primăvară nouă, oameni despovărați de greutatea hainelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unul dintre apropiații tatălui său, iar soția lui, Sosia, care locuia în praetorium, era bună prietenă cu mama sa -, șopti: — Te rog... Vreau să te întreb ceva. Tribunul, un militar priceput și fără milă, se surprinse privindu-l cu niște simțăminte ce-i erau necunoscute. Ochii îi erau blânzi și rugători, glasul dezarmant; avea unul dintre cele mai alese daruri ale zeilor: capacitatea de a-și atrage imediat simpatia celorlalți. Tribunul le făcu semn soldaților să plece. Gajus spuse: Mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care provenea dintr-o influentă familie senatorială. „E de-o urâțenie rară“, se spunea despre ea, dar toată Roma știa că era prietenă și o vizita zilnic pe mama lui Tiberius, Maștera. Calpurnius Piso declară că era sigur că exprimă simțămintele tovarășilor săi: — Tiberius e în deplinătatea forțelor sale, și ne rugăm zeilor să-l țină așa vreme de mulți ani. Prezența lui este însă necesară la Roma, iar noi ne temem de primejdiile care l-ar pândi în Orient. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care eu ți l-am dat, iar apoi Îmbrățișarea aceea minunată. Am plătit scump fericirea, dar nu-mi pare rău. Prima dragoste lasă totdeauna În suflet o lumină sfântă, a cărei văpaie străbate anii prin vigoarea ei, prin forța primului simțământ de iubire. Ce mult am simțit clipa aceea! Ce mult o simt și acum, când știu că nu o voi mai avea niciodată! Oricât de mare va fi depărtarea dintre noi, Petre drag, inima mea va bate totdeauna când Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comun. Efluvii misterioase trebuie să unească cele două creiere. Sau poate că, pe măsură ce inimile se unesc tot mai mult, capetele se separă în aceeași măsură? Poate. Poate se află pe poziții reciproc adverse. Dacă doi îndrăgostiți gândesc la fel, au simțăminte contrarii; dacă împărtășesc același sentiment amoros, fiecare gândește altceva decât celălalt, poate chiar contrariul. Femeia își iubește bărbatul doar atâta vreme cât el nu gândește ca ea, adică atâta timp cât gândește. Să vedem acum cinstita pereche conjugală.“ Deseori seara, înainte de a se culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]