3,065 matches
-
simboliste" românești. Mai mult decât orice altceva, rescrierea (uneori într-o cheie ludică, relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită pentru modelul poetic minulescian, ceea ce implică mai întâi utilizarea unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Quasimòdo (deoarece aceasta este pronunția autentică a numelui său, modificată ulterior în Quasìmodo), desi fusese înscris de tatăl său la un institut tehnic de matematică și fizica, nu neglijă studiul literaturii. Tinerii săi prieteni iubitori ai literelor erau atrași de simbolism și se hrăneau cu opera celor doi mari poeți italieni mai sus menționați. În perioada 1896-1903, trebuie repetat, Giovanni Pascoli fusese profesor de literatură latină la Messina iar lecția să culturală nu rămăsese fără ecou. Conform unei mărturii a lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Sbarbaro și ceilalți vocieni au început să caute un limbaj nou care să reflecte metamorfozele din cultura contemporană. Tainica lor credință în maestru a apărut și s-a manifestat pe fondul tensiunii existențiale exprimate în cuvânt, mediate de relația cu simbolismul mai mult decât de componentă contemplativ-idilică.92 Experiență leopardiană dezvăluia în fața ochilor atenți ai noilor scriitori, care nu peste multă vreme aveau să formuleze preceptele Ermetismului legătură dintre verb, literatura și viața: Giuseppe de Robertis remarcă felul în care Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
anii 1910-1920, surprinsă într-un articol din 1942 de fostul coleg al lui Quasimodo, Giuseppe Raneri, tulburata de neliniști și reînnoiri, era animată de visele și orgoliile tinerilor intelectuali printre care se numără, firește, Salvatore.199 Două erau orientările principale: simbolismul de sorginte franceză, inspirat de Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé și futurismul. Cel din urmă apăruse aici chiar în sânul simbolismului cu ajutorul lui Enrico Cardile, care îmbrățișase prompt mișcarea lui Filippo Tommaso Marinetti. Se organizau serate futuriste, se publică revista bilunara
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reînnoiri, era animată de visele și orgoliile tinerilor intelectuali printre care se numără, firește, Salvatore.199 Două erau orientările principale: simbolismul de sorginte franceză, inspirat de Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé și futurismul. Cel din urmă apăruse aici chiar în sânul simbolismului cu ajutorul lui Enrico Cardile, care îmbrățișase prompt mișcarea lui Filippo Tommaso Marinetti. Se organizau serate futuriste, se publică revista bilunara ' La Balza Futurista' a lui Guglielmo Jannelli, Luciano Nicastro și Vann'Anto (Giovanni Antonio di Giacomo) și se milită pentru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sine.255 În primele decenii ale secolului trecut problemă cuvântului privit astfel se înscria în noua direcție antidispersivă, de geometrizare, controlare și limitare a tendințelor centrifuge ale inspirației. Considerându-l pe Quasimodo un exponent al crizei din ultima fază a simbolismului Macrì încadra poetica lui în tendința mai largă, simbolistico clasicizanta și ermetica din epoca: la un moment dat simbolul semnificant se identifică cu lucrul semnificat: numele obținut are valoarea lucrului (res), se concentrează, eliberându-se chiar de rezonanță să metaforica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce au urmat generase și continuă să genereze deopotrivă critici și epigonism, arătând că versurile acestui scriitor aveau datele necesare pentru a dialogă cu orientările literare noi din peninsulă italica și nu puține au fost cele din perioadele amintite, de la simbolism, decadentism și crepuscularism, la futurism și la noile modulații ale poeziei ermetice. Fiecare a proiectat asupra versurilor romantice o lumină diferită, modificând și interpretând rimele antemergătorului conform exigentelor propriei sensibilități. La trecerea dintre veacuri, după admirația iubitorilor de patrie și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a secolului trecut numeroase idei inovatoare, dar unde și creațiile scriitorului din Recanati continuau așa cum am subliniat în prima parte a prezentei cercetări să își facă simțită prezența. La Messina, oraș în care sicilianul și-a încheiat studiile liceale, alături de simbolismul ce stimula imaginația tinerilor literați din grupul său, apăruse, și din dorința de a identifica modele autohtone pentru propriul condei, un nou interes pentru versurile poeților aulici: Petrarca, Tasso, Leopardi, rediscutați prin filtrul versurilor lui Giovanni Pascoli care fusese profesor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Pentru Buddha, nu există nici trecut, nici viitor (na lassa paccha na puratthan atthi). Pentru el, toate timpurile sunt aduse în prezent, ceea ce înseamnă că el a abolit ireversibilitatea timpului. Prezentul-total, prezentul etern al misticilor este stasisul, nondurata. Transpusă în simbolismul spațial, nondurata prezentul etern este imobilitatea" (Eliade: 1994, 100). Aerul tare al peisajului descris de blocul temporal se explică prin aceea că în timpul sacru, spațializat, se realizează construirea Centrului, are loc unirea Cer-Pământ-Infern. Simbolismul Centrului este un capitol important din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
misticilor este stasisul, nondurata. Transpusă în simbolismul spațial, nondurata prezentul etern este imobilitatea" (Eliade: 1994, 100). Aerul tare al peisajului descris de blocul temporal se explică prin aceea că în timpul sacru, spațializat, se realizează construirea Centrului, are loc unirea Cer-Pământ-Infern. Simbolismul Centrului este un capitol important din Mitul Eternei Reîntoarceri. Intertextul joacă un rol aparte în literatură pentru că el semnifică stâlpul eliadian: "asimilat cu Arborele Lumii, stâlpul devine la rândul lui axa care leagă cele trei regiuni cosmice" (Eliade:1995, 55
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fond, într-o neîntreruptă continuitate cu gândirea de tip arhaic, recomandă Ștefan Melancu (1999, 99), urmând drumul deschis de Sergiu Al-George. "Exegeza eminesciană, ca și cea novalisiană, a subliniat la cei doi poeți problema acestui fond de sensibilitate "comun" cu simbolismul arhaic; în mod implicit prin elementele ce țin de structura intrinsecă a operei și explicit, prin prezența vie a Orientului în creația celor doi poeți". Să menționăm faptul că discuția despre "aspecte ale mitului" nu se limitează la poezie. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale mitului, traducere din franceză de Paul G. DINOPOL, București: Editura Univers, Colecția "Eseuri" (Myth and Reality, New York: Harper & Row, Publishers, World Perspectives Series). * ieșirea din timp obținută prin: lectură; * mit. ELIADE Mircea [1952] (1994) Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios, traducere de Alexandra BELDESCU, București: Editura Humanitas (Images et symboles. Essais sur le symbolisme magico-religieux, Paris: Éditions Gallimard). * filozofia timpului în buddhism. ELIADE Mircea [1969] (1999) Mitul Eternei Reîntoarceri. Arhetipuri și repetare, traducere de Maria IVĂNESCU și Cezar IVĂNESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Trebuie, desigur, admis că Moby Dick nu propune deloc o lectură "normală", nicidecum una "ușoară". "Subiectul" romanului poate fi "reconstituit" numai din fragmentele expunerii principale, suficient de prolixe, a naratorului, fragmente "introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishamel (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul lui "anamnetic". Nu este marinar profesionist (a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca abilități) se ancorează în planul fundamental concret al existenței, legîndu-se de elementarul ființial, înscris în harta dexterităților și a deprinderilor uzuale. Patologiile de emisferă dreaptă sînt mereu subtile, vag sesizabile (și, indubitabil, greu de diagnosticat), pline de mister și simbolism bizar. Confruntat cu ele, neurologul devine, volens-nolens, un semiolog. El dezleagă cifruri comportamentale, "sparge" coduri manifes taționale, puțin inteligibile la prima vedere. În această zonă se situează analiza (frecvent, o "psihanaliză") lui Sacks, încercînd să lumineze un univers obscur, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
În fond, pe acest palier, se produce joncțiunea dintre ficțional și real, pe care o descriam ceva mai devreme. Atît Tengo, cît și Aomame "ies" din viață pentru a "pătrunde" în literatură. Realismul lui Murakami se termină acolo unde începe simbolismul său. Scriitorul vrea să surprindă, ca în fotografia unei secvențe infinitezimale, momentul cînd individul real se transformă în eroul ficțional. Acest lucru li se întîmplă lui Tengo și lui Aomame care fapt surprinzător nu sînt străini unul de celălalt. Au
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de expresie și de conținut, el înglobând în sfera sa orientări literare precum simbolismul, expresionismul, imagismul etc. "16. În completare, literatura europeană, care ghidează, în mod evident și necesar, literatura română, descrie întreaga paradigmă a modernității ca fiind o literatură care se conduce după principiul decanonizării, al inovației și al introspecției absolute. Orientarea noilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
electric, de trecerea prin sine a ultimului spasm de viață al păsării"173. Spuse într-un ton grav, primele poeme ale Ilenei Mălăncioiu, dedicate sublimei vârste a copilăriei, conțin o retorică specifică unui romantism întunecat sau a unui început de simbolism. Astfel încât, "de la titlul frisonant al primului volum, Pasărea tăiată, și, pînă la ultima celulă a textului, poemele captează și exprimă o suferință acută, atroce, pentru care eul liric și supraeul poetic dovedesc o sensibilitate specială. Aceasta nu înseamnă, la Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu sfinți,/ Trece moartea, ochi cuminți,/ [...] Trece și cântă,/ Cântec curat,/ Numai în lumea morților cântat,/ [...] Cântă un cântec uitat,/ Despre lumea vie,/ [...] Ca o păpădie de sorți,/ Care se scutură,/ În morți." (Cântec). Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către simbolism, este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante, dintr-un ritual funerar. Cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intrare a alterității, devine hieratic, fără trăsături clare, în ciuda trecerii prin enigma feminină. Un neașteptat sprijin hermeneutic, dincolo de aproape obligatoriile referințe la studiile lui Franz Rosenzweig despre chip ca oglindă divină, poate veni din partea lecturilor biblice cu totul aparte asupra simbolismului corpului uman pe care le face Anick de Souzenelle, în care echilibrul rostirii complete în tradiția ebraică e dat de deschiderea ființei masculină, în definiție spre alteritatea feminină. Suflul ce animă și dă sens celor 22 de consoane, masculine, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modalitate proprie de a vedea și concepe lumea prin intermediul discursivității, demers în care retorica și perspectivele asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
modernității pare a fi în acest context funcționalitatea; parafrazându-l pe Barthes, Baudrillard consideră că poate aplica expresia "grad zero"344 la majoritatea obiectelor "noii ordini", sugerând reducerea lor la stadiul de funcție și de strictă utilitate derobată de orice simbolism anterior. Aceste considerații sunt susținute prin multe alte exemple lipsa ferestrelor, dispariția oglinzilor, a portretelor de familie, a orologiilor sau pendulelor sunt doar câteva simptome ale organizării unei noi lumi obiectuale, în care "obiectele nu mai sunt investite cu "suflet
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
461. 176 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 270. 177 De o părere similară este și Douwe Fokkema, care afirmă în "Concluding Observations: Is There a Future for Research on Postmodernism?" (Exploring Postmodernism, p. 237) că "la fel ca simbolismul sau modernismul, conceptul de postmodernism a fost mai întâi construcția minților oamenilor de cultură înainte de a deveni cunoaștere comună și, în acest fel, un fapt social pe care cineva ar putea încerca să-l reconstruiască". 178 Matei Călinescu, Cinci fețe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
am la dispoziție nu îmi permite nici măcar o trecere în revistă a profuziunii de teme și motive prezente în opera autorului american. Pentru o bună prezentare a acestora, cf. Frank, Magistrale, 1997: passim. 36 De altfel, curente culturale întregi, precum simbolismul sau modernismul, rămân profund îndatorate contribuției intelectuale a lui Gautier. 37 Prozatorul era de origine irlandeză, a emigrat în Statele Unite ale Americii și a murit în războiul de secesiune, după ce s-a înrolat în tabăra unioniștilor. 38 Scriitorii care au
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]