89,574 matches
-
prima oară În viață. Mă iubeam pentru că eram fericită. Îmi plăceam trupul și imaginea acestuia În oglindă. Parcă Înflorisem dintr-o dată, ca cireșul din fața blocului care Își scutura florile pe fereastra mea, În fiecare an. Iubeam fără nici o condiție și simplul fapt că mă aflam dezbrăcată În fața acelei oglinzi vechi, Îmi unea sufletul cu cerul. Fiecare centimetru de piele purta mirosul lui Doru. Doru, idolul copilăriei și adolescenței mele... “Lidia, Li-di-aaaaaaaaaaa...”, o auzeam pe bunica strigându-mi numele În jurul blocului. O
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
El se prezenta peste tot drept “iubitul Monei”, Însă ea Îl trata, mai degrabă, ca pe un prieten influent decât ca pe un iubit. Mona era de o frumusețe răpitoare și ar fi putut avea la picioarele ei, cu o simplă zbatere de gene, orice bărbat din România. Dovada erau mașinile luxoase care se perindau prin fața casei ei, Îmbrăcămintea de lux, excursiile dese În străinătate și cadourile pe care le primea zilnic de la admiratori. Nu o convinsese Însă nimeni să se
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
cinci salarii a multora dintre cei prezenți. Dar ea avea ochi doar pentru Doru. O Înnebuniseră mișcările lui de pe ringul de dans și nonșalanța cu care ignora privirile hulpave ale tuturor femeilor din discotecă. Era Înconjurat de câțiva prieteni, tineri simpli, În mijlocul cărora Doru părea să se simtă bine. Pe majoritatea Îi cunoștea din copilărie și se știa deja că foarte greu căpătai Încrederea și statutul de “prieten” În anturajul lui. Mona era contrariată de cât de ușor i se schimba
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
păstrat între părțile vocale și cele instrumentale, dintr-o nevoie firească de armonie. Interludiile instrumentale au început să fie repetate succesiv, ajungându-se să se execute mai multe piese instrumentale una după alta. Muzica instrumentală își pierde treptat rolul de simplu interludiu, căpătând un statut independent și echilibrat în cadrul noubei. Actualmente, în Maroc există suite nouba în care se succed nu mai puțin de șapte piese instrumentale, cu o durată totală de circa 20 de minute. Odată cu supradimensionarea suitelor de tip
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
imediat de către grupul format din maximum cinci membri. Repetiția structurii de către cor poate fi identică și integrală, dar se poate constitui și într-un răspuns variat - chiar modificat. Corul poate răspunde printr-o frază mai scurtă sau chiar printr-o simplă interjecție. Acest procedeu responsorial este atestat încă din Evul Mediu de către istoriografia de limbă arabă, fiind unul dintre principiile de bază ale esteticii muzicale orientale. Tehnica responsorială există și în muzica tradițională a populațiilor berbere. Trebuie însă precizat că sistemul
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
și prin „accesul” la intimitatea celorlalți existența tuturor, devenind treptat un fel de legendă urbană. Cimpoeșu reușește să miniatureze societatea postdecembristă la nivelul acestui grup de oameni printr-o permanență asociere cu mitul creștin, fapt ce nu este restrâns la simplul aspect ce privește numele locatarilor (Ion, Toma, Vasile, Simion, Elemosina, Zenovia), ci și la anumite pasaje cu trimitere directă la Vechiul, respectiv Noul Testament. Situația acestei societăți aflate În plină schimbare este definită chiar prin replica personajului Ioniță Benea central, Simion
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
știință de Academia Română atât în viață, cât și în posteritate, Dimitrie Cuclin face parte din „marii” Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor care la venerabila vârstă de 93 ani, când a închis ochii pentru totdeauna, nu s-a bucurat măcar de un simplu necrolog la mica publicitate din partea instituției muzicale din Palatul Cantacuzino, înregistrând - poate - cea mai tristă „performanță” a culturii românești din perioada comunistă. Este adevărat că s-a numărat printre „muzicienii - constructori” ai Canalului Dunăre-Marea Neagră, plătind cu vârf și îndesat
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
apud J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians ..., p. 108. footnote>. Participarea la Dumnezeu, este, la Iisus Hristos, o participare totală. Într-adevăr, nu se poate participa la o parte din Dumnezeu, căci ființa dumnezeiască este simplă, deci indivizibilă și energeia divină este Dumnezeu, revelat în mod liber<footnote John Meyendorff, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere din franceză de Angela Pagu, Editura Humanitas, București, 2007, p. 50. footnote>. Poate și de aceea a spus Mântuitorul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
această sintagmă sau idee de imitare în genuinul ei sens, care e acela de a căuta, a reproduce o imagine, ci s-a preferat sensul de urmare a lui Hristos. Nu imităm pe Dumnezeu fără ajutorul Lui, nu putem deveni simpli mimi ai Dumnezeirii, nu întreprindem o activitate mimică exterioară, doar de fațadă, ci cunoașterea lui Dumnezeu și urcușul în virtuți și în viața duhovnicească este o realitate interioară ce nu se face decât în Dumnezeu. footnote> și reciprocitatea. În actul
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
conferit de botez, și nu rezultatul înălțării sufletului prin filosofie, fenomen la care pare a se gândi Sfântul Grigorie în acest pasaj. Omul nu-și transcende natura prin efortul ascetic personal. Cât privește mântuirea, ea ne vine nu doar din simpla ascultare a învățăturii lui Hristos, ci și din realizările noastre. Mântuitorul Hristos a stabilit o largă comuniune cu omul, întrupându-Se, „pentru ca, prin carnea pe care Și-a asumat-o și, în același timp, pe care a îndumnezeit-o (διὰ
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Dumnezeu, reprezentat de „Moș Petre” și Însuși Diavolul, ce apere sub forma D-lui. Dunkelman și fundației sale de arte. De ce aceasta ceartă are loc Între Arhanghelul Petru și Diavol și nu Între bătrânelul cel Înalt și Dl. Dunkelman? Din simplul motiv că Dumnezeu doar observă, pe când diavolul acționează.Scene la fel de spectaculoase Întâlnim pe tot parcursul cărții, Întâmplării din cele mai diverse și mai niciuna fericită... În cele din urmă, reîntoarcerea În România a protagonistului reprezintă acel flash În care Își
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
pentru ca și acesta să se termine și tot așa, la nesfârșit. La fel, cartea lui Radu Pavel Gheo apare ca o incursiune Încâlcită, Încolăcită, incitantă și amețitoare În viețile unor tineri al căror curs a fost definitiv schimbat de o simplă Întâmplare ilegală, petrecută În timpul dictaturii ceaușiste. Noapte bună! Noapte bună, copii!
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
consistența fiecărei clipe. Rezultă de aici o puternică impresie a vieții, căci Întreaga viață pare să se concentreze În gesturi care se lipesc de simțuri. Atât de clare sunt imaginile recuperate În confesiunea poetică, atât de limpezi gesturile, atât de simple și de intangibile sensurile. În fața acestor sensuri, Ileana Mălăncioiu se așază cu un amestec de cumințenie Țărănească și neliniște a omului citit. Poezia devine o formă de răscumpărare a timpului trecut, a clipei căreia Îi este simțit din plin prețul
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
amintirii prin eliberarea dintrun prezent refuzat, dar căruia tânărul nu i se poate sustrage. Porcul e un roman ce studiază subtil aspecte ale adolescenței Într-o lume violentă, plină de prejudecăți și sărăcie, un roman ce are În centru lucruri simple, dar care nu refuză profunzimea trăirilor, ci le analizează realist, păstrândule totuși inocența.
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de Întâlniri
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
creaturi. Dumnezeu este numit lumină nu după esența sa, ci după energia sa, spune Sfântul Grigorie Palama<footnote Sf. Grigorie Palama, Contra lui Achindin, P.G., CL, col. 823. footnote>. Adversarii Sfântului Grigorie apărau simplitatea dumnezeiască făcând din Dumnezeu o esență simplă în care chiar ipostasurile primesc caracterul de relații ale esenței. În general, ideea de simplitate dumnezeiască, ține mai mult de filosofia omenească decât de Revelația dumnezeiască<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, cap. 61, traducere din grecește, introduceri și
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
divină nu este una materială și nici spirituală sau sensibilă, dar nici nu este o lumină inteligibilă sau de ordin intelectual. Această lumină este divină și necreată. Vederea luminii dumnezeiești, nu este o analogie simbolică cu lumina fizică sau o simplă teorie, ci semnul prezenței vii și personale a lui Hristos. Sfântul Grigorie Palama în Tomul Aghioritic vorbește despre trei lumini: 1. lumina sensibilă, 2. lumina inteligenței și 3. lumina necreată care le depășește pe primele. Lumina inteligenței este diferită de
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Palama: Pe când Varlaam închidea mintea în vederea ei proprie, Palama vedea în minte strălucirea lui Dumnezeu care a luat chip în ea; se vedea și pe ea sau ea însăși se vedea și pe sine, dar tot prin Duhul, nu prin simpla putere naturală a ei; vedea în ea și strălucirea lui Dumnezeu întregind-o, și desăvârșind unirea ei cu Dumnezeu. Se vedea în ea cea mai fericită comuniune. S-ar putea spune că mintea, care a ajuns la putința de a
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Idem, 150 de capete..., cap. 141, în Filocalia ..., vol. VII, p. 511. footnote>. Sfântul Grigorie Palama rezumă astfel învățătura Sfinților Părinți din secolele anterioare, mai precis întreaga tradiție răsăriteană. Sfântul Vasile cel Mare afirmase: lucrările sunt diferite, pe câtă vreme ființa e simplă, iar noi putem spune că din lucrări îl cunoaștem pe Dumnezeu, pe când de ființa Lui nu suntem în stare să ne apropiem, pentru că lucrările Lui sunt cele care coboară spre noi pe când ființa Lui rămâne inaccesibilă<footnote Sf. Vasile cel
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din melancolia grea a oricărui târg de demult aflat la Întretăiere de drumuri și de istorii. Copilului viața i se revelează ca o suită nesfârșită de Întâlniri
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
modul cum autorul reușește să Țină cititorul aproape de tribulațiile personajului prin alternanța dintre momentele de singurătate și depresie, În care acesta Își analizează viața, și suspansul creat de primejdia ce Îl așteaptă. Prezentate din perspectiva lui Tolia, evenimentele par un simplu șir de Întâmplări nefericite datorită detașării cu care sunt privite monotonia, nevoia apropierii de alții, treptata reevaluare a propriei existențe. Simțind nevoia unei amprente feminine În viața sa, nu caută, dar acceptă ceea ce viața Îi oferă: după ce descoperă aventura soției
ALECART, nr. 11 by Tudor Berbinschi () [Corola-journal/Science/91729_a_92885]
-
să se simtă absent sub atâtea circumstanțe diferite. Din umbră obișnuită a omului ce cunoaște o femeie cu obiceiuri care ies din tipar, Își face prezența un acuzat de crimă ce Încearcă să-și dovedească nevinovăția. Din nou: atașament sau simplă frică? Sub imperiul repeziciunii, Knisch rememorează câteva Întâmplări ale Dorei, care Îl duc la cel mai bun prieten al ei, apoi la Fundația pentru Cercetări Sexologice. Uciderea lui Anton și Îndoielile legate de propria persoană și sex devin o pacoste
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
final, asemenea mitului grec din care se revarsă toate relele, se va dovedi a ascunde o bucată de film, dovadă incriminatorie a unor activități ilegale, totodată pretext al Întregii intrigi de factură polițistă. Acțiunea este, la rândul ei, deviantă prin simplul spectru de posibilități și nelămuriri, aspecte contradictorii ce se reduc la explicația oferită de Sascha prin analogia făcută cu o Întâmplare trăită În copilărie, atunci când un profesor suplinitor i-a constrâns să participe la un experiment: colegii lui trebuiau să
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
consacrată, prin intermediul unui personaj al cărui destin imprevizibil nu pare a ține Însă cont de legile obișnuite ale cronologiei. REALITATE ȘI COMPLEXITATE: 7 VIETI = 1 PERSONAJ Fiecare experiență din trecutul acestuia se soldează În final cu o „moarte”, părând un simplu vis: „Privind În urmă, amintirea mea Îmi pare un vis amețitor. Nu pot distinge decât umbre În semiîntunericul unei nopți Înghițite de vina și de abisul trecutului... Dacă eu eram cel ce Ținea În brațe ființa asta care mi se
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
În timp, modelând contextul printr-o subtilă interpretare. Revenind la ideea inițială, la faptul ca Gheorghi Gospodinov trezește prin cartea sa curiozități stranii, constat că, după lectura romanului, mam trezit de multe ori analizând fără să vreau o muscă sau simpla trecere a oamenilor din jur. Caracterul analitic al vocii narative este explicit: „mă plimb [...] mă uit cu atenție [...] nu dau importanță [...] doar privesc”. Atenția cade asupra unor aspecte banale, dar care ies În evidență În roman tocmai prin banalitatea lor
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]