4,167 matches
-
cazuri, cum e cel al creștinismului, însăși ideologia religioasă accentuează educarea acestor trăiri. În alte societăți ele sunt mai puțin cultivate. În prezent, chiar în țările euro-atlantice creștine, stilul de viață contemporan pune un accent tot mai mare pe asertivitatea sinelui și succes în detrimentul rușinii și culpabilității. Totuși, absența acestora este și va rămâne desigur multă vreme un element de caracterizare a tulburărilor de personalitate, mai ales a psihopatiei. Și aceasta deoarece în straturile profunde ale societății, sentimentul responsabilității, al vinovăției
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu asociem imediat "terorismul" cu "islamic" este nevoie de un nou cadru de inteligibilitate care să surprindă "ascensiunea islamului"34, modul în care religia islamică formează, modelează viața personală, publică și politică a musulmanilor. Promisiunile de liniște, de regăsire a sinelui, de stabilitate pe lungă durată sunt atractive și pentru musulmani, fiindcă și ei caută cu disperare certitudini, puncte de reper în lumea actuală. "Fundamentalismul islamic" revede "epoca de aur" a islamului și cere credincioșilor să imite profetul și să aplice
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
aduc răspunsuri directe la dominația economicului, care, de altfel, nu poate fi considerat singurul domeniu responsabil de schimbările survenite"282. Grav este și faptul că încrederea ne este pusă sub semnul îndoielii 283. Omul care a învățat să-și afirme sinele (știind că există și condiții obiective și subiective în care nu se poate afirma...), nu mai știe acum dacă ar trebui să se retragă, să ia cuvântul, să treacă la atac, să ia viața în piept, nu mai știe dacă
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
registrul afectiv în care se desfășoară convorbirea (simpatie-antipatie), la registrul referențial (la ce persoane semnificative face interlocutorul referință?), la "câmpul de forțe" (există o reciprocitate a influențelor? nu este afectată libertatea unuia dintre interlocutori?). Fără să afectăm intenționalitatea convorbirii (emergența sinelui, efortul de "a se spune", de a se face înțeles), vom căuta să suscităm disponibilitatea și deschiderea celuilalt (făcându-l să-și învingă frica de relație, de a fi înțeles greșit, de a fi judecat, de a fi devalorizat, de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
viață, al primilor ani, ai școlarității mici, al școlarizării, al socializării confesionale, politice, profesionale. Sunt sociologii care studiază "excluderea", " autoexcluderea", "identitatea blocată" etc. Există teorii diferite privind raportul dintre cultură și formarea personalității, privind "hipersocializarea" în comunitate și societate, construcția sinelui în relație cu celălalt (G. H. Mead), construcția identității într-un spațiu-timp intergenerațional, în care oamenii sunt în interrelații, interacțiuni și-și urmează traiectoria biografică. Sociologii ne spun că oamenii sunt membri constrânși și abilitați de către societate, sunt autonomi, liberi
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
comunității, societății), dar și specifice unor roluri sociale. Identitatea se construiește printr-o succesiune de identificări, detașări și noi niveluri de integrare. Ea este asociată cu sentimentele și reprezentările pe care tânărul le dezvoltă față de sine486. Ne referim la: coerența sinelui (o anumită stabilitate, consecvență a comportamentului), continuitate (sentimentul că rămâne el însuși în ciuda trecerii timpului), unicitate (faptul că se simte, se consideră, este diferit de alții), diversitate (multitudinea de roluri pe care le poate juca), stima de sine (necesitatea unei
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se înlănțuie resposabilitatea individuală și responsabilitea colectivă, responsabilitatea morală și responsabilitatea socială. A defini solidaritatea nu este deloc ușor fiindcă noțiunea are accepții multiple: solidaritate impusă de constrângerile mediului, de războaie, de nevoi, de obiceiuri; solidaritate electivă, bazată pe afirmarea sinelui; solidaritate naturală, ce exprimă "ordinea lucrurilor"; solidaritate contractuală, care exprimă voințele individuale; solidaritate pe termen scurt, cu caracter impersonal; solidaritate pe termen lung, care unește oameni ce nu se cunosc; solidaritate expresivă ca urmare a sentimentelor și emoțiilor; solidaritate instrumentală
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de studii de marketing și opinie publică). 496 Practica utilizării de indicatori cifrici (benchmark). 497 Sursele motivației pot fi: plăcerea îndeplinirii sarcinii; așteptarea unor recompense tangibile; dorința de îmbunătățire a reputației și imaginii; nevoia de a răspunde standardelor personale privind sinele ideal; credința profundă într-o cauză, principiu sau ideal etc. 498 www.educpros.fr/detail-article/h/8be441ed31/a/etudiants-decrocheurs-des-universitesse-mobilisent.html (pagină consultată pe 15 septembrie 2010). 499 Capacitatea sau incapacitatea de a accede la un loc de muncă. 500 Hillage
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
1968 - noiembrie 1969) atrag atenția atât asupra unui gânditor original, necunoscut de generația tânără, cât și asupra înțelesurilor spre care trimite meditația lui. Rostirea filosofică românească (1970) vorbește cu o stilistică inconfundabilă - și care va începe să fie imitată - despre sinele și sinea, ciclul ființei, cel al devenirii (aici intră și Infinit și infinire la Eminescu ori Îndoita infinire la Brâncuși), ciclul rânduielii și, cu o mare pondere, despre viață și societate. Dacă „ciclurile” sunt predominant filosofice, partea ultimă poartă către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Munteanu, Comentarii literare, București, 1992, 3-33; Isabela Vasiliu-Scraba, Filosofia lui C. Noica. Între fantasmă și luciditate, Slobozia, 1992; Ion Dur, Noica. Între dandysm și mitul școlii, București, 1994; Andrei Pleșu, Limba păsărilor, București, 1994, 195-213; Vasile Dem. Zamfirescu, În căutarea sinelui, București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București, 1997; Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și naționalism. Paradoxul Noica, București, 1998; Ion Ianoși, Constantin Noica, între contemplație și extaz, București, 1998; Glodeanu, Incursiuni, 323-329; Ion Dur, Noica. Portretul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
României (coautor, Editura Brumar, 2005); Vocabular pentru societăți plurale (coautor, Editura Polirom, 2005); Psihologia interculturală. Impactul determinărilor culturale asupra fenomenelor psihosociale (coordonator, Editura Universității de Vest, 2006), De la relațiile interpersonale la comunicarea socială. Psihologia socială și stadiile progresive ale articulării sinelui (ediția a II a, Editura Polirom, 2006), Viața ca prilej. 101 oglinzi psihosociologice despre "ceea ce suntem" (Editura Marineasa, 2008). Cuvînt înainte Pretutindeni în lume, în departamentele relevante de psihologie se impune în ultimii ani o nouă abordare integrativă, psihologia interculturală
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
colective, a fost exersată în cadrul unui ansamblu consistent de abordări ale școlii românești de psihologie socială (Neculau, 1996, 1999, 2003, 2010; Chelcea, 2008a; Iluț, 2009). în cadrul contribuțiilor evocate se distinge între identitatea individuală și cea socială. Prima categorie sugerează identitatea sinelui, fiind acea structură subiectivă, suficient de stabilă, identitate asumată de persoană ca efect al recunoașterii de sine, în funcție de dispoziții particulare și unice. Identitatea este activă, dialogală cu exigențele contextuale și construită în raport cu o ierarhie valorică. Există însă o identitate prescrisă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
internalizat în conceptul lor de sine decît cel de "a fi chinez". Prima evaluare este mai mult legată de contextele din viață în care trebuie să fie "americani" (de exemplu, în mediul școlar), fiind experimentat ca o parte externă a sinelui (Baumeister, 1998; Baumeister, Tice, 2000). Astfel, noțiunea lor de "a fi americani" se bazează pe angajarea lor în noua cultură integratoare. Cu timpul, ei încep să internalizeze identitatea americană, aceasta devenind o parte internă a sinelui, convergentă cu idenitatea lor
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
o parte externă a sinelui (Baumeister, 1998; Baumeister, Tice, 2000). Astfel, noțiunea lor de "a fi americani" se bazează pe angajarea lor în noua cultură integratoare. Cu timpul, ei încep să internalizeze identitatea americană, aceasta devenind o parte internă a sinelui, convergentă cu idenitatea lor globală. Tendința este valabilă mai mult pentru cei care au sosit în Statele Unite înainte de a-și forma o identitate chineză puternică. Cu cît perioada șederii în noua țară este mai însemnată, cu atît mai contextualizată și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
comportamente, caracterizată prin unitate, coerență și constanță. Or, dacă și procesele psihice primare care structurează personalitatea subiectului uman se dovedesc a fi modelate cultural, mecanismele care le activează nefiind deci unitare, coerente și durabile, atunci întreaga noastră imagine despre entitatea sinelui se impune a fi revăzută. în consecință, cu atît mai mult procesele psihice complexe sînt puternic reconfigurate de imersarea subiectului într-un mediu cultural și social anume. Procesele cognitive reprezintă activitățile psihologice prin care se tratează și gestionează informațiile din
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
factorială a sugerat conceptualizarea dimensiunilor individualism-colectivism ca factori independenți. 7.2. Relația individualism-colectivism și independență-interdependență 7.2.1. Planul psihologic: structuri independente interdependente Independența și interdependența reprezintă, după cum am amintit în capitolul referitor la formarea identității, două trăsături distincte ale sinelui, prima referindu se la unicitatea individului, iar a doua punînd accent pe legătura și relația cu "celălalt". Tema sinelui interdependent/ independent a fost introdusă în literatura de specialitate din România și de sintezele lui P. Iluț (2001, pp. 86-92), iar
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și relația cu "celălalt". Tema sinelui interdependent/ independent a fost introdusă în literatura de specialitate din România și de sintezele lui P. Iluț (2001, pp. 86-92), iar recenta Enciclopedie de psihosociologie (2003) evocă, fie și numai indirect, variabilitatea culturală a sinelui (Iluț, 2003, pp. 327-331). Putem sintetiza principalele caracteristici ale structurii interdependenței și independenței din tabelul 1. Se presupune că indivizii din orice cultură pot avea o structură psihică fie independentă, fie interdependentă. Totodată, se cuvine realizată delimitarea dintre planul cultural
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
culturale (Smith, Bond, 1998). De asemenea, individualism-colectivismul constituie ansamblul terminologic abordat cel mai frecvent în studiile culturale. Triandis (1995) definea individualismul ca pe o tendință a oamenilor de a fi motivați cu prioritate de propriile lor obiective și preferințe, exprimînd sinele independent (Markus, Kitayama, 1998) și nevoia de autonomie (Kagitcibasi, 1994). Colectivismul, pe de altă parte, ilustrează o tendință de a se vedea pe sine ca parte a unei rețele de grupuri sociale sau o reflecție a sinelui interdependent (Markus, Kitayama
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și preferințe, exprimînd sinele independent (Markus, Kitayama, 1998) și nevoia de autonomie (Kagitcibasi, 1994). Colectivismul, pe de altă parte, ilustrează o tendință de a se vedea pe sine ca parte a unei rețele de grupuri sociale sau o reflecție a sinelui interdependent (Markus, Kitayama, 1998), fiind o expresie a nevoii de relaționare (Kagitcibasi, 1994). Sînt considerate a fi arii culturale individualiste Statele Unite ale Americii, Canada, Europa de Vest, Australia și Noua Zeelandă. Națiunile colectiviste sînt cele asiatice (China, Japonia, India), cele din America Latină și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
să-i fie permis să încalce drepturile celuilalt. O asemenea abordare nu intră în limitele tradiționale ale individualismului și colectivismului, ceea ce furnizează autorul fiind mai degrabă o viziune sincretică proiectată asupra lor. " Independența și interdependența reprezintă două trăsături distincte ale Sinelui, prima sugerînd separarea și unicitatea individului, în timp ce a doua pune accent pe uniune, legături, relații" (Rață, Iacob, 2002, p. 63). Acești doi termeni formează o dimensiune, fiecare aflîndu-se la polul opus celuilalt. E necesar a se face distincție și între
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
celălalt", se raportează mereu la alții, depind de relațiile bilaterale, evoluția sau involuția relației afectîndu-i. în acest caz, sursele stimei de sine sînt regăsite în bună măsură în armonia relațională reciprocă. Persoanele cu o structură interdependentă accentuată trăiesc sentimentul împlinirii Sinelui prin ceilalți. Lor le este caracteristică o anumită flexibilitate, natura indirectă a angajării în comunicarea interpersonală. în structurile interdependente Sinele și "celălalt" nu sînt separați, iar tipul interdependent înclină spre comunicarea indirectă, e mai atent la trăirile și gîndurile neexprimate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de sine sînt regăsite în bună măsură în armonia relațională reciprocă. Persoanele cu o structură interdependentă accentuată trăiesc sentimentul împlinirii Sinelui prin ceilalți. Lor le este caracteristică o anumită flexibilitate, natura indirectă a angajării în comunicarea interpersonală. în structurile interdependente Sinele și "celălalt" nu sînt separați, iar tipul interdependent înclină spre comunicarea indirectă, e mai atent la trăirile și gîndurile neexprimate ale celorlalți (comunicarea nonverbală, paraverbală). Desigur, cadrul ideal pentru dezvoltarea unei astfel de structuri este cultura colectivistă. Hui și Triandis
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
cultura colectivistă. Hui și Triandis (1986) descriu o structură personală tridimensională, și anume: 1. Eul personal, ce include comportamente și stări ale persoanei; 2. Eul social, ca imagine generală a celorlalți despre persoana respectivă; 3. Eul colectiv, care este partea Sinelui comună cu trăsăturile unei colectivități. Aceste trei aspecte ale Eului se manifestă diferit, fiind în legătură cu structura personală a individului. Astfel, dacă domină manifestarea Eului personal, individul exprimă o tendință egocentrică, activînd o structură personală independentă. Cînd aspectele sociale și colective
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
protecție a bunăstării tuturor oamenilor și a naturii. Valori reprezentative: deschidere, înțelepciune, dreptate socială, egalitate, o lume a păcii, frumusețe, unitate cu natura, protecție a mediului, armonie interioară. 4. Securitate siguranță, armonie și stabilitate a societății, a relațiilor și a sinelui. Valori reprezentative: siguranță a familiei, siguranță națională, ordine socială, curățenie, reciprocitate a favorurilor, sănătate, sentiment al apartenenței. 5. Conformism restrîngerea acțiunilor și înclinații spre a nu deranja pe ceilalți sau așteptările și normele sociale. Valori reprezentative: politețe, ascultare, disciplină de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
interese intelectuale și emoționale în direcții nesigure și impredictibile sau de a menține statu-quo-ul și siguranța în relațiile cu ceilalți sau cu alte instituții. A doua dimensiune, individual-social, se referă la tensiunea dintre consecințele acțiunilor proprii și ale celorlalți asupra sinelui, pe de o parte, și asupra contextului social, pe de altă parte. în cadrul sistemului de valori individual, determinat de ierarhia celor zece tipuri de valori, fiecare individ se va situa pe o anumită poziție de-a lungul spectrului determinat de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]