4,151 matches
-
conștientizarea unor neajunsuri ale propriului eu moral, suferință care va da naștere apoi unei trebuințe de a ne organiza conduita după cerințele unui Înalt sentiment moral; finalitatea acestei gândiri ar consta așadar Într-o autocomandă, Într-o decizie transformatoare pentru sinele de azi, din dorința de a-l vedea mâine sub un alt chip. Gândirea religioasă nu poate fi, prin urmare, recalcitrantă: cel care o cultivă vrea să se vindece sau să se Înalțe sufletește. Μ Discuțiile, fie că sunt spontane
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
patternuri ale comportamentului social care dau indivizi competenți din punct de vedere social, deci capabili să producă efectele dorite asupra celorlalți (Moscovici, 1998). Și în structura competențelor sociale intră elemente cum ar fi: asertivitatea, comunicarea verbală și nonverbală, empatia, prezentarea sinelui etc. (Argyle, 1984, 1989, 1991; Shure, 1981; Wine & Smye, 1981; Spence & Shepherd, 1983; Hollin & Trover, 1986; Spitzberg & Cupach, 1989). Există în literatură o serie de opinii privind competențele pe care trebuie să le dețină un manager eficient, cu specificarea că
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în patru părți, fiecare capitol fiind divizat la rândul lui în mai multe capitole. Prima parte a cărții este destinată prezentării elementelor teoretice, a abordărilor și conceptelor din domeniul avut în vedere, a concepțiilor referitoare la teoria învățării și construcția sinelui, ca și celor cu privire la autodezvoltarea în organizații. În capitolul întâi, profesorul John Burgoyne, psiholog specialist în problemele învățării, face o trecere în revistă a paisprezece dintre cele mai importante curente, perspective de abordare a învățării. Se cunoaște că există o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
largă asupra acestor teorii, cât și acela de a-l ajuta să se încadreze rapid și eficient în aceste concepții. Este prezentată fiecare teorie cu conceptul său despre sine, pornind de la clasica teorie a condiționării, cu viziunea ei mecanicistă asupra sinelui, și până la realismul critic, curent filosofic cu o viziune a sinelui hermeneutic, un sine care reflectează asupra lui însuși și încearcă să devină conștient de sine și de lumea din care face parte. Scopul final al prezentării acestor teorii este
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
să se încadreze rapid și eficient în aceste concepții. Este prezentată fiecare teorie cu conceptul său despre sine, pornind de la clasica teorie a condiționării, cu viziunea ei mecanicistă asupra sinelui, și până la realismul critic, curent filosofic cu o viziune a sinelui hermeneutic, un sine care reflectează asupra lui însuși și încearcă să devină conștient de sine și de lumea din care face parte. Scopul final al prezentării acestor teorii este identificarea implicației lor în practică, în încercarea de a facilita învățarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
-și înțeleagă rolul în viață. Este descrisă și o aplicație a teoriei lui Jung în lumea organizațională precum și o serie de instrumente care ajută la dezvoltare. Autoarea argumentează faptul că și cultura organizațională joacă un rol important în procesul dezvoltării sinelui prin competiție și risc, organizația trebuind să îi încurajeze și să îi susțină pe oameni în acest proces. Autodezvoltarea în organizații înseamnă a învăța despre noi de la alții, prin interacțiunea cu aceștia și prin competiție și emulație. În capitolul al
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
25 (1946; distinsă în manuscris cu Premiul pentru poezie „Ion Minulescu”) se deschid cu o imagine insolită, generatoare, la rândul ei, de alte jerbe de artificii, însă o bună tehnică a versificării este evidentă în acest discurs epicizat al aflării sinelui prin mijloace diferite de cele metaforice. Volumele apărute după mai bine de două decenii de absență editorială - Dresoarea de fluturi (1968), Timpul oglinzilor (1968), Altceva decât umbra (1969), Ninsoarea neagră (1970), Poeme (1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
manieră proprie, se orientează spre forme oculte, spre apocrif, în conotații sinuoase de magie tulbure. Pentru elegiacul excedat, chinuit de a fi „singur în singurătate”, o biserică în ruină, „inimă moartă”, devine - ca în Melancolie, poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
are vioiciune, fraza este alertă, verva și umorul sunt de bună calitate. Sfârșit de vară pe râu (1993) e povestea cvasiclasică a unei călătorii care duce la o regăsire de sine, prilejuind împlinirea unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic, temător, hotărnicit și rutinier”, două personaje - naratorul și prietenul său doctorul - se eliberează din chingile obișnuințelor și tabieturilor, călătorind fie și numai pe Someș. Spiritul ironico-dezabuzat este prezent și aici. SCRIERI: Glose franceze, Cluj-Napoca, 1981; Ținuta obligatorie!, Cluj- Napoca
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
deteste evreul, Marx voia, poate, să se îndepărteze măcar mental de condiția ancilară a strămoșilor săi. În același timp, nu ura mai puțin situația socială pe care trebuia să și-o construiască, dar care pretindea, în prealabil, frustranta negare a sinelui evreiesc. Urii față de o identitate iudaică susceptibilă să îl livreze proscrierii sociale, el îi adăuga, din considerente livrești, ura de sine a burghezului. Burghezul care nu reușea să depășească micul lui interes, care se știa acuzat că distrusese ordinea aristocratică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rușine, sentimentul că faci ceva greșit. Iată cît de simplu sună instrucțiunile: „Așa te vindeci”. CÎnd vindecătorul te vede În acest mod profund și sincer, vei experimenta eul radiant din tine. Această carte vă va ajuta să vă armonizați cu sinele dumneavoastră radiant. Un al doilea concept important din acest volum este premisa fundamentală a medicinei energetice și anume faptul că Einstein a avut dreptate - totul este doar energie. Lumea fizică nu este altceva decît o vibrație Înceată a energiei. Energia
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
România literară”. A folosit și pseudonimele Matei Albastru și Matei Gavril Albastru. Cele trei cicluri ale cărții de debut (Scalda, Un copil lovește cerul și Singur în lume) refac traiectoria unui destin: de la ultimul contact („scalda”) cu copilăria la căutarea sinelui și apoi la exteriorizarea lui. Simbolul ochiului pare a fi elementul-cheie al vârstelor cunoașterii: „Dac-aș vedea cu stelele încoace. Dar eu sunt orb în mine și văd numai prin ochi. De ce acești doi ochi nu mi se pot desface
GAVRIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287179_a_288508]
-
nimeni, vă veți imita pe dumneavoastră Înșivă, veți fi chiar voi, dar nu cei vizibili, ci umbroșii, nevăzuții. În cadrul ultimei ședințe poate să nu mai fie vorba de un delir, ci de o comunicare ombilicală Între dumneavoastră și dumneavoastră, Între sinele vizibil și cel invizibil, ponderea având-o cel din urmă. Am și un participant neobișnuit, un student cu o natură extrem de rațională și care, pentru a se forța să iasă din raționalitate (pentru că are un discurs neologistic, de o limpezime
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
De la caii discursului la caii vii. A zgâria până la sânge. Totul pentru zbor. Tragere În sus. Semnul potcoavei e istoria calului din noaptea trecută, dar e și calul. Accidentul de suflet. Datorită trecerii sale, eu sunt altul. Istoria nu trimite sinele la sine. Îl trimite Înainte. Eul e alergare. Alergarea cailor vii fiind cal viu. A trăi În parte, dar și a trăi față către față cu timpul. A trăi În credință: trupul acesta a fost făcut să fie Înțelesul legii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la calul viu, fiind cal. Mișcare dialectică, hegeliană. Căutând În cuvânt viața cuvântului, nechezatul calului. E eul heideggerian aici, devenit Dasein. Dar nu e de ajuns: „o aură verzuie prevestește/un mult mai aprig ideal”. Mișcarea hegeliană nu e Împlinită, sinele se simte În continuare spațiat ( Elegia a opta). Mie Însumi Îmi sunt cal troian. Nu Încetezi nici o clipă să fii cal. Ca o naștere Încremenită. A trăi În timpul nădejdii. Apoi, a trăi timpul nădejdii. Acel Încotro cu o boltă de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Prin procesul de „spălare a creierului” se urmăreau distrugerea identității subiectului (victimei) și construirea unei alte identități teleghidate de reeducatori. Existau două elemente de bază pe care reeducatorii trebuiau să le manipuleze aplicat: asumarea de către subiect a unei vinovății față de sinele său de odinioară și misiunea reeducatorilor de „a salva” victima de ea Însăși. Forma „blândă” a „spălării creierului” consta În Înconjurarea subiectului de către alți reeducați care o hărțuiau. În cele din urmă, subiectul era silit să-și verbalizeze pretinsa vinovăție
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asta vin la chestiunea kantiană, neokantiană sau postneokantiană sau cum vrem s-o numim -, am foarte mari rezerve În ceea ce scriu și În micile mele meditații de seară cu privire la utilizarea termenului obiectiv. Nu neg existența unei lumi exterioare eului nostru, sinelui nostru (ori cum vrem să numim toate acestea), psihismului, să zicem (cu un cuvânt destul de ambiguu). Dar nu mi-e clar cum ajungem și În ce măsură la ceea ce este exterior. Nu mai vorbesc apoi de faptul că situația e complicată prin
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o certific, una din trăsăturile moștenirii clasicității culturii europene, dar nu numai europene. Cunoașterea de sine, Întrebarea despre virtute și interogațiile despre cine trebuie ales să conducă exercițiul politic au jalonat, de la Platon Înspre modernitate, legătura dintre o cultură a sinelui și una a societății. Continuând să vorbesc despre „o conștiință a crizei”, reamintesc chiar Într-o formă succintă modul În care trebuie investigată istoricitatea oricărei dezbateri despre cultură și model cultural - sau, altfel spus, că ar trebui să existe o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
detașare, de mișcare înspre exteriorul care permite supravegherea și analiza - „migrare”. „Migrațiile” vor conferi matricea spirituală celor mai pregnant realizate personaje, indiferent de epoca istorică în care le va situa naratoarea. Tematica predilectă este de două tipuri: modern-existențialistă, tematica definirii sinelui autentic, mutilat de raporturile cu ceilalți și cu istoria (definire realizată de obicei prin confesiune sau monolog interior al personajului la limita raționalului), și tematică existențialist-istorică - a descoperirii autenticului, a revelării elementului uman nefalsificat în figurile marilor oameni ai istoriei
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale preexistente. Spirit profund mistic, D. se disciplinează prin
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale preexistente. Spirit profund mistic, D. se disciplinează prin cultură, impunând cititorului o
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
din viața lui Anselmus”, ST, 1991, 4; Mihai Dragolea, Colecționarul din blocul pensionarilor, VTRA, 1991, 7; Sanda Cordoș, Despre singurătate, TR, 1991, 36; [Al. Th. Ionescu], Scurte note subiective la cartea unui însingurat prieten, „Calende”, 1996, 4; A.I. Brumaru, Competiția sinelui cu eul, AST, 1996, 4-6; Gheorghe Grigurcu, La umbra libertăților în floare, RL, 1997, 10; Virgil Podoabă, Fragmente pentru un fragmentarium, VTRA, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 92-93; Em. Galaicu-Păun, Asceza scrisului, VTRA, 1999, 1; Arina Petrovici, Libertatea conștiinței și
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
sine. Aflat în fața ruinelor grecești, estetul trăiește cu maximă intensitate plăcerea privirii care alunecă peste „calcarul marin căruia Pausanias îi spunea poros”, asumându-și statuile, templele și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort anamnetic de regăsire a sinelui. Limbajul descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
formalizante” dirijate spre aspectele transindividuale ale creației, G. optează pentru eficacitatea unei „critici imanente”, apărându-i virtuțile impresioniste de desconsiderările la care o supun metodele pozitiviste. Opera, ca produs al individualității, solicită criticului identificarea cu creatorul ei, aptitudinea deplină a sinelui de a se vida pentru a se lăsa „ocupat de o conștiință străină”. Pe de altă parte, se ia distanță față de proiectul utopic al „criticii totale” și este acuzată inexistența unei critici de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Istrati. Revoltă, eros și moarte, L, 1991, 13; Mircea Țicudean, Așteptându-l pe Gorby, APF, 1991, 1-2; Ov. S. Crohmălniceanu, O mărturie patetică, CC, 1991, 3; Maria-Ana Tupan, Regăsirea lui Panait Istrati, VR, 1991, 5; Cornel Munteanu, Panait Istrati. Dialogul sinelui cu lumea, F, 1992, 5; Sanda Stolojan, Un disident înaintea tuturor, RL, 1993, 28; Mircea Zaciu, Panait Istrati redivivus, F, 1993, 10-11; Alexandra Ciocârlie, Schimbarea la față a lui Panait Istrati, RL, 1994, 36; Ioan Holban, Panait Istrati - scriitor român
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]