6,584 matches
-
personajelor. Este deosebit de interesant în acest context că "eul" naratorial (în versiunea finală, naratorul la persoana întîi este femeie) pare să ia naștere treptat din "eul" auctorial. Prin urmare, este adesea greu de spus dacă pronumele personal la persoana întîi singular încă se referă la autor sau dacă deja trimite la naratorul ficțional la persoana întîi, după cum arată următorul citat: Mă ocup, la cererea lui Oswald Crawfurd în 7000 de cuvinte -, de subiectul legat de cei doi oameni care nu s-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și postulează diferite grade de conștientizare a prezenței naratorului de către cititor. Astfel el se folosește de teoria actelor de limbaj a lui Austin 143. Prin "trăsătură discursivă", Chatman înțelege "o singură proprietate a discursului narativ, de exemplu folosirea persoanei întîi singular sau nefolosirea rezumatului"144. Chatman subliniază în mod explicit faptul că aceste elemente narative pot fi combinate la întîmplare unul cu celălalt și prin urmare pot fi examinate și descrise și în mod individual. N. Friedman, W.C. Booth și majoritatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana întîi le place să se folosească de aceasta, cum se întîmplă, de exemplu, în romanul Cakes and Ale al lui W. Somerset Maugham: "Acum mi-aș dori să nu fi început să scriu această carte la persoana întîi singular [...] nu e chiar așa de plăcut cînd trebuie să te expui ca un adevărat prost"231. Cauza reală a acestei rezistențe are rădăcini mai adînci și e legată de întruparea eului care trăiește de care eul narator, orientat către facultățile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cadourilor unui număr mare de copii. O fată ceva mai mare îi atrage atenția naratorului. Naratorul auctorial își ține pe deplin ascunsă admirația pentru această fată. Acest element este destul de evident în acumularea neobișnuită a pronumelui personal la persoana întîi singular. Naratorul se amestecă în imaginația sa cu copiii care o acoperă pe fata pe care o admiră acesta o sugestie erotică este evidentă în timp ce joacă un joc și o pradă ca niște "tineri tîlhari": Ce n-aș fi dat să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al lui Max Frisch din romanul Eu nu sînt Stiller poate fi deja descris ca un model pentru acest tip de început "Ich bin nicht Stiller"367. Mai puțin evidentă, dar extrem de interesantă în acest context este apariția persoanei întîi singular a pronumelui personal fără persoana la care se referă, prezentîndu-se ca în exemplele următoare: Mi-am pus încrederea în doamna Prest și în realitate, fără ea aș fi avansat foarte puțin, întrucît ideea fructuoasă a întregii afaceri a luat naștere
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ei prietenoase 368. Am traversat anticamera fără să mă opresc 369. Cu toate că acest eu rămîne nedeterminat, nu există nici un dubiu în legătură cu subiectul la care se referă: acesta este personajul-narator, deoarece, cu excepția dialogului, doar acest personaj poate apărea la persoana întîi singular la începutul unei narațiuni. Importanța acestei declarații devine evidentă în momentul în care transpunem începutul unei astfel de narațiuni la persoana a treia: "El a traversat anticamera fără să se oprească". Prin comparație cu "eul" textului original, care se poate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
stradă"372. Dialogul introductiv și începutul discutat aici au în comun un anumit caracter abrupt, dar propriu-zis primul nu este narativ, ci scenic și, prin urmare, mimetic. În același fel, toate cazurile în care pronumele personal apare la persoana întîi singular (și la persoana a doua corespunzătoare) trebuie eliminate. Așa cum a fost menționat mai sus, un "eu" care apare la începutul unei narațiuni se referă întotdeauna la agentul transmiterii, adică la personajul-narator ("eul" de la începutul unui monolog interior sau tăcut reprezintă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ne visăm în afara timpului, speculăm cu privire la acest secol, dar nu mai știm ce să facem în timpul liber. Și totuși noii clasificări mediologice care se ridică sub ochii noștri îi corespunde o Nouă Ordine, o configurație psihică, estetică și socială, destul de singulară pentru a justifica un parcurs propriu, o mai strînsă relaționare în interiorul marelui cerc parcurs în acest sens. Acesta ar putea face obiectul unei noi întîlniri. Și unui al doilea volum. POSTFAȚĂ S-au scurs zece ani de la publicarea acestui curs
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
doctrinei reîncarnării din cadrul creștinismului, hotărâtă de conciliul de la Niceea (553 e.n.) a avut ca motivare stimularea - în concepția noastră, perfecționarea/evoluția carrierului - oarecum radicală, punând în fața omului o viață pentru a alege între pedeapsa ori recompensa veșnică. Fenomenul nu este singular: Bhagavad-gita, deși mai conciliantă, susținând dosctrina reîncarnării, oferă mai multe vieți în același scop, însă pune problema pașilor înapoi (“Cel ce moare în ignoranță va renaște în regnul animal ”) concept greșit în viziunea noastră. Cu toate presiunile Bisericii creștine, doctrina
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
comunitate a fost o contribuție crucială la gândirea socială modernă. "Prin intermediul acestei tipologii, momentul tranziției istorice a societății secolului al XIX-lea de la caracterul său comunitar și medieval la forma sa modernă industrializată și politizată a fost extras din contextul singular al istoriei europene în care s-a dezvoltat, constituindu-se astfel o structură mai generală de analiză aplicabilă tranzițiilor analoage petrecute în alte timpuri și în alte zone ale lumii" (Nisbet, 1993: 71). Aproximări ale utilizării tipologice a comunității se
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
înclinată să își aroge vreo vină în privința situației grele a țăranilor este dificil de spus, dar cu siguranță există o anumită contaminare a analizei. Credem însă că acest fapt nu o anulează, tocmai datorită faptului că nu este o poziție singulară în timp. Găsim aici ideea că nu efortul țăranilor este responsabil de supraviețuirea lor, ci bogăția pământului. Țăranii "La muncă sunt foarte leneși și trândavi; ară puțin, seamănă puțin și totuși culeg mult" (Cantemir, 1967: 201). De asemenea, rândurile despre
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
să putem, decide asupra candidaților pe care partidele îi promovează. Trebuie să înțelegem că reforma electorală trebuie să înceapă în cadrul partidelor, de pildă, prin organizarea de alegeri interne", a arătat profesorul Alexandru Radu248. Dar, desigur, asemenea puncte de vedere relativ singulare nu puteau suplini lipsa dezbaterii publice serioase asupra problematicii votului uninominal intrat deja în mitologia politicii românești. În fapt, nici nu se putea întâmpla altfel, din moment ce partidele își disputau nu propriile proiecte de reformă electorală, ci întâietatea în promovarea uneia
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
factorii schimbării sociale sunt analizați, pe scurt, în continuare: mediul natural (resursele naturale), populația (schimbări în mărimea, densitatea, compoziția acesteia), știința și tehnologia, inegalitatea socială, mișcările sociale, politica, economia. Desigur că în spațiul social acești factori nu acționează în mod singular, întotdeauna schimbarea socială fiind rezultatul combinării lor. Tratarea lor sumară în mod separat are doar o justificare analitică. Schimbările sociale pot avea ca sursă mediul natural, înțelegând prin acesta factori ca relieful, clima, distribuția anumitor boli. Aceste schimbări de mediu
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sens sociologic au devenit mai greu de găsit în viața reală" (Hobsbawm, 1994, apud Bauman, 2000: 13). Deși toate acestea arată complexitatea noțiunii discutate aici, este cert că o definiție unică a comunității este inadecvată, pentru că este inevitabil incompletă. Definițiile singulare își îndeplinesc rolul doar în contextul unei anumite teorii, pentru că acestea explică doar o anumită parte a realității. Teorii relevante în domeniul comunității au fost oferite de teoreticienii clasici ai sociologiei și continuate apoi de discipolii lor. Ulterior aceste teorii
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cu un status socio-economic mai scăzut, adică la persoanele cu un venit mai modest, cu mai puțină educație, cu resurse mai precare în plan social; în al doilea rând, datele au arătat că teama de schimbare nu apare în mod singular, ci ea se asociază cu alte orientări atitudinale din același registru fatalism, pesimism în legătură cu viitorul, consum mediatic scăzut, evitarea riscului, lipsa de interes pentru viața politică și socială. A fi pro sau contra schimbare presupune deci a avea un cumul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Electricity Valley". Este un cluster industrial, creat după modelul celebrei Silicon Valley, în care sunt localizate peste 200 de companii active în domeniul tehnologiilor verzi: energii regenerabile, energie eoliană, solară, biomasă etc. Mai mult, nu este vorba despre un exemplu singular; astfel de clustere s-au răspândit cu repeziciune în China, beneficiind de stimulente din partea statutului, precum pământ gratuit, avantaje fiscale, finanțare cu dobândă mică, granturi pentru cercetare-dezvoltare. Bătălia pentru valorificarea economică a tehnologiilor verzi s-a declanșat deja. Ea este
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
relații și de la seminarii la congrese la Tokyo și Paris, am devenit, ca atâția alții, un aficionado, un pasionat de Japonia și de cultura sa unică și derutantă, În care enigma este adesea mai elocventă decât explicația. În această țară singulară, călătoria este pedagogică, fiindcă singura certitudine pe care se poate sprijini nejaponezul ce debarcă aici pentru prima dată este de a nu Înțelege nimic sau de a Înțelege greșit ori pe jumătate, dar niciodată pe de-a-ntregul, ca și cum, În definitiv
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Preocupați de schimbare și de originalitate, membrii echipei Își aleg nume de luptăconcepute individual, cum ar fi: Senior Freelance Bandit, Wow Research Explorer, Knowledge Torchbearer, Sexy Work Stylist, Shadow Collaborator, Vivid Experience Designer, Ba Architect... Această personalizare apare decalată și singulară, În raport cu standardele tradiționale japoneze. Din aceeași grijă pentru diferențiere, pe unul dintre pereții spațiului pe care Îl ocupă, KDI arborează un mare drapel negru cu emblema pirateriei, craniul și oasele Încrucișate. Grupul se consideră revoluționar În hotărârea sa de a
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
e folosit în relatarea sacerdotala** a creației: „A spus Elohim: Să facem om după chipul și asemănarea noastră” (Gen 1,26). Acest plural sugerează curtea cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului, toate verbele sunt la singular 173. Expresia ’ElohQy-ha-’elohm, „Dumnezeul dumnezeilor” (Dt 10,17, Ps 136/135,2) are sensul de divinitate supremă. Tradiția elohistă subliniază noutatea numelui revelat lui Moise (YHWH), care însă a putut fi recunoscut pentru că Dumnezeu (’Elohm) îi era
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m qe:ošm hó’ „Dumnezeu sfânt este el” (Ios 24, 19), ’Elohm ƒaym „Dumnezeu viu” (Dt 5,26; Ier 10,10; 23,36), ’Elohm qero>m „Dumnezeu apropiat” (Dt 4,7), dar, de regulă, este la singular. Spre deosebire de ’Pl, e folosit mult mai rar împreună cu adjective pentru a exprima atributele divinității. N-ar fi exclus să fi fost evitat tocmai pentru că ar fi antrenat o formă de plural a adjectivului, ori ar fi creat un dezacord gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ori singur și de 315 ori împreună cu YHWH (’A:Än"y YHWH - de 310 ori și YHWH ’A:Än"y, de 5 ori)187. Este o formă construită: un plurale amplitudinis (că și ’Elohm) și pronumele-sufix de persoana I singular. E titlul de adresare respectuoasa folosit față de un superior pe scara socială (rege, soț, stăpân de sclavi). Septuaginta a tradus pe YHWH cu kýrios. Problemă de traducere pe care o pune sintagma YHWH ’A:Än"y atunci cand YHWH nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
moša‘, tot atâtea trepte în care este percepută divinitatea: de neatins, de nepătruns și totodată simțită că apropiată, salvatoare. Semnificații de bază: divinitate care se ascunde (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.3.5. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat poate exprima existența: ... (Dt 32,39a): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine...” (t.n.); ídete, ídete hóti egÀ eimi (LXX) Această expresie solemnă, pe care Evanghelia după Ioan o pune de patru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui, Domnul oștirilor: Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urma și în afară de mine nu este Dumnezeu.” (t.n.) Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie după el. 3.1.4.3. Hó’. Pronumele personal de persoana a treia singular cu funcție de predicat exprimă, în anumite contexte, și ideea de veșnicie și de identitate permanentă cu sine a divinității: 27HQmm"h yo’>Q:ó we’att"h Öa‘amo: wekull"m kabbege: yi>eló kalle>óš taƒalpQm weyaƒalopó 28we
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
6,20), ’Elohay qe:oš („Dumnezeul meu cel sfânt” - Hab 1.12a), ori, cum am mai văzut, ca predicat al lui YHWH (Q":Äš YHWH ’ElohQynó, „Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru”: Ps 99/98,9b), al pronumelui de persoana întâi singular (k q":Äš ’an, „căci sfânt sunt Eu”: Lev 11,44.45; 19,2; 20,26; 21,8;... ’Ql ’"nok we lo’ ’š / be qirbek" q":Äš, „... dumnezeu sunt Eu și nu om, Sfânt în mijlocul tău”: Os 11,9; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
C); „Domnul” (BS); kýrios ho hýpsistos (LXX); „Excelsus et Sublimis” (Vg); „celui qui est haut et élevé” (BJ; „the high and lofty One” (RSV). Este o expresie sinonima cu ‘elyÄn, alcătuită din două verbe denominative la persoana a III-a singular a perfectului și se întâlnește doar o singură dată în a treia parte a Cărții lui Isaia: Koh ’"măr r"m we niss"’, „Așa vorbește Cel Înalt și Preaînălțat” (Is 57,15 - t.n.). În alte locuri apare cu acest
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]