3,912 matches
-
o umezeală hormonală, împuțită. Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și melci muștar. Am avut o scurtă viziune cu Bangs cumpărând-o - stând fără nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis în timp ce o vânzătoare ca un dragon cu un stup de albine în loc de păr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
așa că am lăsat-o să se așeze cum vrea pe plapumă, iar eu m-am ghemuit în jurul ei, scărpinând-o încet sub bărbie. Pleaopele i s-au lăsat în jos, dar nu a închis ochii - expresia ei obișnuită, un pic sinistră, de plăcere - și imediat a început să toarcă. Atunci, în sfârșit, am început să plâng. Și pentru că doliul - chiar și pentru animalele necuvântătoare - nu e niciodată o chestiune concentrată, singulară, așa cum pretindem, lacrimile mele erau doar parțial pentru Portia. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se întorseseră la casele părintești și la slujbele lor birocratice pe care le detestau. O punem pe apă azi după-amiază, le-a declarat ea. Zach i-a întors un zâmbet, iar bărbații s-au pornit cu un șuvoi de previziuni sinistre. Râul era nemaivăzut de scăzut. Nu puteai să dai drumul pe apă, spre Colții Dracului, nici unei potcoave, că tot se făcea praf. Darmite să lansezi o gabară de două tone. Ar fi nevoie de manevrele cuiva care să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă comedie să purtăm cu noi această osândă în buzunare bine cusute eliberați de prea mult ori de prea puțin poate vom înțelege nu tot ceea ce ni se întâmplă are prioritate cosmică doar ego se închipuie prea uriaș
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția! Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura, Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura. Azi pe noi ne reprezintă mateloții și piticii, Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii, Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și trădării; Dragostea de neam și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îndrăgostisem de ea iremediabil fără să fi avut un motiv concret. Voiam să-i găsesc o mie de scuze, îmi doream să cred că e cu fetele din clasa noastră la o prăjitură și că mintea mea rătăcea din cauza peisajului sinistru, dar inima îmi spunea clar că ea nu-mi va aparține niciodată. Priveam trist la apa care curgea peste gândurile mele. Creței îi plăcea să fie mereu în centrul atenției, îi plăceau băieții înalți cu trăsături exotice și era topită
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu se potrivea deloc cu barba nerasă. — Din păcate nu mai sînt locuri. Nu m-a mai băgat În seamă și-și coborî din nou ochii asupra ziarului. — Nu prea sînteți aglomerați aici... aveți mult timp liber... — Poftim? răsună vocea sinistră a fetei. Își Îndepărtă radioul de la ureche. Din comportarea ei, aveai impresia că i-am jucat eu o festă. Deși stînjenit, imaginația-mi prinse aripi. Îmi trecu supărarea. Parcă eram sub un duș cald și simțeam nevoia să mă eliberez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Amintirea celui mort e bătută În cuie tocmai pentru ca omul viu să poată trăi liniștit. Oare atitudinea aceasta de indiferență Însemna același lucru și față de cel decedat sau, dimpotrivă, dragoste exagerată pentru el... dincolo de viață și de moarte? O presimțire sinistră puse stăpînire pe mine. Trepte groase din lemn.... Mi-am scos pantofii și mi-am pus papucii ce se aflau lîngă lespedea de lemn de jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și eu la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de animație, dar nu știu din ce motiv, mie nu mi s-a părut esențial diferită de peisajul pustiu pe care-l văzusem cu puțin În urmă. Nici acum nu Înțeleg de ce m-a Înspăimîntat atît de cumplit priveliștea aceea sinistră. De-aș avea iar parte de ea, cu totul Întîmplător, nu cred că m-ar mai răscoli. Dacă, În loc de oameni și mașini, străzile ar fi date de furnicare uriașe, aș lua probabil faptul ca atare și aș Încerca doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nostru în minus. Tata trăgea cu papucul în televizor, noi îi trăgeam cu rezistența prin cultură. Nici o diferență de fond. Desublimări nerepresive, poluții nocturne, să nu ne prindă „Tata”. Cumpăram vată pe băț. Ciocolata avea un gust de soia prea sinistru. Cu ceva noroc, ne făceam rost de cacao, zahăr și unt și o pregăteam în casă. Și tot ne simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
altă carte dacă vor să câștige și, pe canale informale (atunci zvonurile sau vagile aluzii erau mult mai credibile decât orice informație oficială), au „transpirat” informația spre teritoriu. Până dimineața, toți s-au lepădat de trei ori de „odiosul și sinistra sa soție” și s-au împrăștiat ca potârnichile. În sediile lor nu mai era, în acea zi, nimeni, în afară de vreun portar rătăcit sau vreo femeie de serviciu. „Revoluționarii de 22 decembrie” au intrat în aceste sedii ca în gară; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe selecția misogină făcută de bărbații bisericii. Amândouă îmi tot pun o întrebare la care e greu să le răspund: Oare de ce sunt femeile în halul ăsta de prigonite? Ar vrea să schimbe totul peste noapte. Să dispară lumea aceasta sinistru misogină. Să ne uităm unii la alții ca la oameni de sexe diferite, fără consecințe în diviziunea puterii, a muncii și în apreciere. Nu mi-a rămas decât să le consolez cu exemple proxime: în St. Hilda este plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întorc. Nici eu nu știu, nici ei nu știu încă. Împreună avem însă ideea că asta ar cam trebui să se întâmple. Mă simt ciudat. Am citit azi un editorial al CTP-ului (probabil în România o să citesc New York Times). Sinistru. O nebunie supărată foc, plină de adevăruri de tot jegul. Ce am mai deschis, la fel. Nu știu de ce, uneori mă simt invadată, ca și când aș plonja înapoi la sursele tuturor depresiilor mele. Ioana îmi scrie că organizațiile de femei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe versurile lui Mihai Eminescu, într-o limbă română neaoșă. Apoi am plecat spre Chișinău (cale de cca. 60 km), fără întâmplări deosebite. A fost pentru prima dată și, probabil, pentru ultima, când l-am văzut pe Igor Smirnov, personaj sinistru și de tristă aducere aminte. În acele zile, am desfășurat o intensă activitate pentru organizarea grupului de observatori militari proveniți din cele patru state. Am scris regulamentul de funcționare a grupului, inclusiv modul de operare pe teren al observatorilor militari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
află noaptea în singurătate și mai cu samă într-o clădire pustie. Vedeți că impresii de treizeci de ani mă tulbură încă. Lumina tainică da un colorit cumplit odăii; în marea de negură luminoasă de afară, forme fantastice treceau, figuri sinistre, trupuri nalte și mlădioase, și toate într-o tăcere și într-o singurătate stăruitoare. Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
antipatică“. Deși o apreciere generală, celebra frază a lui G. Călinescu ni se pare aici relevantă: „Prin natura rudimentară a omului înfățișat, literatura lui Sadoveanu ș...ț dă impresia unei mari muțenii“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volumul de sinistră propagandă comunistă al cărui criteriu de selecție era tema asupririi țărănimii și a clasei muncitoare și „relația dintre exploatați și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fapt, a spus, întinzând cu blândețe gel antiseptic peste tăietura adâncă, încrețită, de pe tot obrazul meu drept, oprindu-se apoi pentru a mă lăsa să icnesc de durere. Rana de pe obraz nu era cusută; de fapt, era prinsă în copci sinistre, în stil Frankenstein, care arătau de parcă ar fi fost făcute cu acul. Dintre toate semnele de pe fața mea, acesta era singurul care n-avea să dispară în timp. Dar pentru asta există chirurgi plasticieni, am spus, repetând la rându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu sunt pregătită să-i aud. L-am dus pe JJ în casă să-și ia „pălăria de plimbare“. Când mama căutase o pălărie cu bor larg ca să mă apere de soare, scosese la iveală o întreagă colecție de pălării sinistre pe care le purtase la tot felul de nunți de-a lungul anilor. A fost aproape la fel de șocant ca descoperirea unei gropi comune. Erau zeci, una mai fistichie decât alta, și, nu știu de ce, lui JJ îi picase cu tronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fuste lungi în stil hippy cu franjuri, unele având chiar și - o, Doamne! - cioburi de oglindă prinse în material. De ce, o, de ce? Eram tânără și fără minte, dar... Știu că avem cu toții un secret vestimentar compromițător din tinerețe, schelete îmbrăcate sinistru ascunse în dulap, dar perioada pe care am petrecut-o eu rătăcind pe câmpiile modei a durat aproape un deceniu. Și am renunțat să mă duc la coafor după ce am plecat de acolo cu o tunsoare à la Cindi Lauper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
râdă în față.) Eu și Shane eram atrași unul de celălalt pentru că gândeam la fel. Eram conștienți de viitorul care ni se pregătea - țintuiți într-un loc, încătușați în slujbe plictisitoare, stresante, pentru a putea plăti ipoteca pe cine știe ce casă sinistră - și am hotărât să încercăm să trăim altfel. Așa că am călătorit, ceea ce a stârnit reacții foarte ostile. Maggie spunea despre noi: — Îți spun că se duc peste drum să cumpere un KitKat și, data viitoare când auzi de ei, lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca el s-o trântească pe o masă, să-i smulgă hainele de pe ea și să i-o tragă fără a-i cere permisiunea în mod explicit. Mă tot mângâia, povestea apoi, strâmbându-se de scârbă. Într-un mod delicat, sinistru, de parcă ar fi citit o carte despre cum să le dea femeilor ceea ce își doresc. Al dracului Mângâietor Delicat, îmi venea să-mi jupoi pielea de pe mine! Și așa a apărut expresia. Sugera o notă de efeminare care îi răpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sălbatic, dar a fost îndeajuns ca să mă facă să mă bag în pat. Am închis ochii și pastilele m-au tras într-un vârtej de somn. În acea stare intermediară care precede inconștiența, s-a deschis una din acele crăpături sinistre cu marginile zdrențuite prin care am întrezărit fulgerător oroarea a ceea ce se întâmplase. Mă întorsesem la New York, nu îl găsisem și eram singură. Capitolul 17tc " Capitolul 17" Am dormit adânc și fără vise, probabil că datorită pastilelor. M-am înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când tânjești după ceva dulce. Capitolul 21tc " Capitolul 21" „Cel mai bun produs pentru ochi pentru marinarii de apă dulce.“ M-am chiorât la monitor și am luat o gură de cafea. Nu, cafeaua nu mă ajuta - fraza suna la fel de sinistru. Am șters-o și am înfruntat monitorul gol, invocând inspirația. Încercam să scriu un comunicat de presă pentru Eye Eye Captain 1, noile noastre tratamente pentru ochi, și căutam jocuri de cuvinte care să se lege de răzvrătiri, apă sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
robotul. —Mulțumesc, i-am răspuns. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Mustața mea Am depilat-o. Mai rău! Crimă și pedeapsă! Buza de sus catifelată și ciudată - face restul feței să pară superpăroasă. Arăt ca bărbații ăia siniștri care au barbă, dar n-au mustață. Fermieri din Africa de Sud sau Imami din Pakistan. P.S.: Nu îmi mai da sfaturi. Sâmbătă seara Rachel m-a invitat la ea și la Luke - o ofertă pe care nu o puteam refuza. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]