3,963 matches
-
s-o aduci și pe Butstein dacă vrea să vină. Ne găsiți În fiecare joi după-amiaza. — Ce facem mîine? Întrebă Odgar și vocea Îi era din nou răgușită, vocea de lîngă Kate. — Pe dracu’, lasă mîine. Hai să vorbim de sirena mea. — Nu, am terminat cu sirena ta. — Bine, spuse Nick. PĂi, tu vorbește cu Odgar atunci. Eu o să mă gîndesc la ea. — Wemedge, ești imoral. Ești dezgustător de imoral. — Ba nu sînt. SÎnt sincer. Apoi, stînd Întins, cu ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă vrea să vină. Ne găsiți În fiecare joi după-amiaza. — Ce facem mîine? Întrebă Odgar și vocea Îi era din nou răgușită, vocea de lîngă Kate. — Pe dracu’, lasă mîine. Hai să vorbim de sirena mea. — Nu, am terminat cu sirena ta. — Bine, spuse Nick. PĂi, tu vorbește cu Odgar atunci. Eu o să mă gîndesc la ea. — Wemedge, ești imoral. Ești dezgustător de imoral. — Ba nu sînt. SÎnt sincer. Apoi, stînd Întins, cu ochii Închiși, le mai spuse: — Nu mă deranjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu-i nimic, mă asigură Jake, a început fluxul. Dacă mai aștepți o oră, vine marea la tine. Apa nu e deloc adâncă. Trebuie să merg o mulțime ca să ajung la o zonă potrivită pentru înot. Mă simt ca Mica Sirenă, pentru că la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În care guvernul, sau cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Iar Xang e sfântul Iernonim sau nu? „Nu puneți Întrebări nelalocul lor”, mă sfătui Agliè. „În cultul umbanda e și mai complicat. Din linia lui Oxalá fac parte Sfântul Anton și sfinții Cosma și Damian. Din linia Yemanjei fac parte sirenele, ondinele, spiritele caboclas ale mării și ale fluviilor, zeitățile marine și stelele călăuzitoare. Din linia orientală fac parte hindușii, medicii, Învățații, arabii și marocanii, japonezii, chinezii, mongolii, egiptenii, aztecii, incașii, caribii și romanii. Din linia lui Oxossi fac parte soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ieroglifică) „Poate că la noi Dumnezeu arată ca un naș mafiot cu girofar nu pentru că noi trăim în zonă, ci fix pe dos - adică deasta trăim noi în zonă, că ne-am ales un Dumnezeu ca un șef mafiot cu sirenă” (Viktor Pelevin, Mitraliera de lut) Cosmin I Cosmin se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar lângă tarabele cu banane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu uita de beția de sânge. Strânse un pumn de țărână și-l presără peste roșul rănilor, astupând goliciunea cărnii. Se pregăti apoi să îngroape morții, când sirena dinspre ateliere îi inundă auzul. Fir-ar! acum i se lămuri retragerea lașă a inamicului. Pasămite ăștia știuseră că el oricum trebuie să fie la 7 la lucru. N-avea decât să plece el, iar ei o să dea buzna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
al lui Nae, care geme stins. Au... Au... Au... A-um...! Au... răsuflă Horus. Ce e? Mai respiră? N-a murit? Ce-a zis? face Dănuț. Se tânguie și el. Își dă duhul. Gata...! constată Vierme. Atunci, din depărtare, izbucnește o sirenă de poliție! Cei trei bărbați valizi se privesc, contrariați, unul pe altul. Stați o clipă! Să gândim! Să ne gândim...! scrâșnește Avocatul. Baba a sunat unde trebuie, dar probabil că nu ne-a recunoscut. Este noapte și ea e mioapă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Șefu'! îngaimă Vierme, întors din subsol, împreună cu Poetul, ambii împingând și cumpănind disperați Matahala beată-turtă, care izbutea cu greu să se mențină pe picioare, amenințând să le cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da' rapid au mai sosit! se miră Vierme. Aoleu, tată, ușile de la intrare s-au închis! Să le spargem cu ceva! țipă el, panicându-se. Cu sabia, cu o secure, un topor... Stai liniștit, s-au blocat automat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am văzut că nu e nimeni, am făcut o tură de onoare și, când să ieșim, deșteptu' de Vierme a dat în marșarier, ca chiorul, a dărâmat o armură și a spart o oglindă. Nasol! Atuncea au început să zbiere sirenele și s-au blocat ușile, taman când încercam și noi să agățăm vechiturile astea, frumos, la locurile lor! Și Poetul își întinde disprețuitor vârful pantofului, către grămada de arme albe, movilite pe podea. Prostii! strigă iute agentul Mânecuță, congestionându-se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănânc, adăugă apoi cu glas de sirenă răgușită, continuând operația de pictură facială, în vreme ce Titu, din pragul camerei lui, după ce deschisese ușa, își aruncă pălăria pe masă. Sunt singură. Jenică, sărăcuțul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai frică! Jenică nu-i gelos, cu toate că mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Într-o grămăjoară de pene însîngerate. Bătrâna îl luă de o aripă și îl tîrî spre casă, bodogănind înăbușit: ― Fire-ar ai dracului! 5 Cu un viraj îndrăzneț, automobilul stopă scurt în fața scării. Grigore, care auzise zgomotul eșapamentului și semnalele sirenei, aștepta pe trepte împreună cu Titu Herdelea. Șoferul închise motorul, sări jos și se repezi de deschise portierele să poată coborî boierii cotoșmăniți în blănuri, pleduri, măști și ochelari ca niște exploratori polari. Cel dintâi, Gogu Ionescu, izbuti să se descurce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând îndărătnicia copilului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de frică! Apoi își reluă firul despre reforme, despre șef și iar despre Melania, când mișcat, când cu patetism și mereu cu un tremolo care să-i acopere înfricoșarea. În răstimp, trenul înainta prudent, fumegând mai abundent ca altă dată... Sirena locomotivei, agitată des și prelung, avea un răsunet zgârietor, ca țipătul cucuvelei. 3 ― Ia seama, tăicuțule, să nu pățești ceva cu oamenii! zise Niculina, văzând că preotul Nicodim și-a luat patrafirul și crucea. Doar știi bine cât sunt de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o atmosferă răcoroasă, înțepătoare. Omul se pusese cu bună știință în această situație, încrezându-se orbește în micii zei de fier și titan, precum acest Nostromo, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alarma pentru a salva creatura! (Clătină lent din cap.) De ce? ― Pentru că eu cred că minte. Iar dacă voi găsi înregistrările, o voi dovedi! ― Ce să dovedești? Vei ajunge poate să dovedești că a fost răspunzător de punerea în funționare a sirenei de alarmă, dar nu și că n-a fost un accident. ― Un moment potrivit pentru un asemenea accident! Nu? (o privi țintă pe Lambert.) Tot mai crezi că mă înșel, așa e? ― Nu știu, răspunse Lambert, istovită și depășită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Îl parcurse cu privirea, citi instrucțiunile scrise deasupra, apoi coborî manetele într-o ordine precisă. Un întrerupător dublu era acoperit de apărătoare de plastic. Cercetă aparatul, făcu doi pași înapoi și-l lovi cu toată puterea. Așteptă o veșnicie până când sirenele de alertă intrară în funcțiune. Prin intercom răzbiră niște părâituri. Recunoscu vocea alterată a Mamei. ― Atenție, Atenție! Unitățile de răcire a sistemului de hiperpropulsie sunt dezactivate. Motoarele vor fi supraîncălzite în exact patru minute, cincizeci de secunde. Trecu de mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu mâna peste fruntea asudată. Reuși să ajungă la tabloul de control și ridică manetele în ordinea în care le coborâse cu câteva minute mai devreme. Sirenele își continuau lamentația acută. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute! Suprasarcină critică a motoarelor în trei minute! Cu fața aprinsă, respirând din greu, Ripley acționă microfonul intercomului. ― Mamă, am pus toate unitățile de răcire! ― Prea târziu pentru remediere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Mai întâi o implozie, urmată de o suprasarcină imposibil de stăpânit și de explozia subsecventă. Suprasarcină critică în două minute și cincizeci și cinci de secunde. Lui Ripley, Mama i se păruse întotdeauna reconfortantă. Ieși din habitaclu cu gâtul încins, sirenele sunându-i întruna în urechi. Mama anunță un nou decont fatidic: ― Atenție! Suprasarcină critică în două minute. Jones o aștepta cuminte în cursivă. Reluă drumul spre navetă, ținând într-o mână aruncătorul de flăcări și în cealaltă cutia lui Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îndeplinit și la un ordin scurt, cei opt pompieri recruți echipați până în dinți cu tot ce e necesar la o intervenție și-au ocupat locurile în autospecială stabilite pentru fiecare încă din prima zi de instrucție. În câteva minute cu sirena și farurile aprinse, mașina și echipajul au trecut ca fulgerul pe străzile aglomerate ale orașului, ajungând la palat, lângă turn. În piața palatului mulțime de gură-cască adunată privea spre vârful turnului, unde ghemuită stătea mica felină. Turnul are cam 45
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma lor, caii lăsau din când în când globuri gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt umple salonul, ca o sirenă de alarmă. Domnul Ialomițeanu râde și schimbă priviri de complicitate cu Margot. Iar doamna Mironescu, păstrând pe chip o expresie echilibrată între victorie și nemulțumire - iată dandanaua promisă ! -, se îndreaptă spre clopoțel : va veni Nela, copilul se va întoarce la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păstrăm poziția de azi și nu vom risca viitorul țării prin cine știe ce imprudență... Acesta nu va putea, bineînțeles, să fie decât glasul amicului Victor. Partea a treia Jurnalul Profesorului Mironescu 22 august 1916 Țignalele sergenților de stradă, clopotele bisericilor și sirenele fabricilor au dat azi-noapte alarma de câteva ori. Apoi s-au pornit tunurile, care n-au încetat o clipă, și, printre ele, mitralierele. O beznă foarte deranjantă, prin care orbecăiam toți, nervoși și adormiți. Bineînțeles că am avut dificultăți ca să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noaptea bombardează Zeppelinul, adică țipiligul, ziua bombardează avioanele. Coborâtul în pivniță nu-mi mai dă toate asigurările, amicul Victor confirmându-mi ceea ce mai auzisem : că există bombe ce străbat și trei etaje de beton armat ! în asemenea condiții, nici după ce sirena de la Arsenal anunță încetarea pericolului nu ne mai liniș tim, ci stăm tot la pândă că va începe iar. Pentru că acum știm ce însemnează un bombardament. Pe de altă parte, este foarte clar că se posedă toate datele despre Capitală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]