KorAP: Find »[drukola/base=slugă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...119 >

2,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

peste asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot să-ți spun cât sunt de mândră de tine, Iancule.” Chervanul se opri, în sfârșit, în curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în căciulile lor câțiva bănuți, cu un gest plin de eleganță. Da, trebuia să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și privirile în jos, ca și cum ne-am fi supărat, dar, de fapt, nu ne despărțeam, ci reveneam și parcă ne apropiam tot mai tare, ne uitam și ne pricepeam acolo, pe dinăuntru, în suflet. A apărut și patronul cu toate slugile, niște ființe extrem de binevoitoare și sufletiste. Cred că erau un fel de robi, gipsy sadea.) Ne sărutau mâinile și picioarele, în timp ce el, precum regele Solomon, își revărsa asupra lor galbenii... Târziu, după miezul nopții, când am ieșit, în sfârșit, afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
apropiere și îl trântise cu atâta forță, încât îl sfărâmase. Apoi arătase cu degetul spre grămada de așchii de pe covor. „Atunci, așa vor ajunge și cele două fortărețe. Să fie clar!” Manuc propusese o pauză. Bătuse din palme și o slugă adunase toate resturile scaunului distrus. În cele din urmă, oboseala și o gustare binevenită cu icre negre, votcă și ceai fierbinte îmblânziseră spiritele de o parte și de cealaltă. Chemaseră un pisar de la cancelarie și generalul îi dictase, în franceză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ar fi spus: Sper să mai fii în viață până atunci. Avea dreptate. Și prințul o știa. Dacă plecau rușii, protectorii săi de când fugise de iataganele ienicerilor, din acel moment, zilele lui vor fi numărate. ― Înălțimea voastră!... Stăpâne! striga o slugă de la una dintre ferestrele hanului. Vă caută un domn... Musiu Lotreapă!... Vi-l aduc? Prințul făcu un semn și, peste un timp, zări barca. În picioare, sluga înfigea prăjina lungă când la dreapta, când la stânga, ca să mențină direcția. În spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
din acel moment, zilele lui vor fi numărate. ― Înălțimea voastră!... Stăpâne! striga o slugă de la una dintre ferestrele hanului. Vă caută un domn... Musiu Lotreapă!... Vi-l aduc? Prințul făcu un semn și, peste un timp, zări barca. În picioare, sluga înfigea prăjina lungă când la dreapta, când la stânga, ca să mențină direcția. În spatele lui se contura tot mai mult un personaj cu părul ciufulit după moda à la Titus. Într-o mână înmănușată își ținea cu grație pălăria și bastonul. Cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
și să îl depună pe scândurile pavilionului. ― Ia loc, te rog, monsieur! Ești invitatul meu. D’Autrey lansă o șarjă de mulțumiri, balansându-se înainte și înapoi, ca un balon gata-gata să se desprindă de sol, în timp ce prințul îi cerea slugii o supă venețiană de pește, în nota vizitatorului, tetmagiaur pentru el și vin. Cunoștea deja scopul acestei vizite: o nouă invitație de a participa la deschiderea lojii masonice. ― Știu că sunteți un om extrem de ocupat, Alteță, și regret lucrul acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
opri calul și, ridicat în scări, cercetă împrejurimile. În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Trăiască Republica! Trăiască Republica! Strigătele unei mari mulțimi acoperi protestele celor care mai cereau încă moartea trădătorului. ― Sunt generalul Malet! Mulți dintre voi mă cunosc bine. Toată viața mea am luptat pentru Republică. Și acum Republica a învins. Jos cu slugile dictatorului! Arestați-l pe Savary! Vom pune un alt ministru de poliție. Un ministru republican. Ce-i acolo? O trăsură? Luați trăsura aia, ca să-l ducem pe Savary. Puneți o dată mâna pe trăsura aia! Împușcați agenții împăratului!... Pe toți cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cu graniță la o „țară basarabească” de-a noastră. La mormântul Luminăției Sale, după ce aprinseră lumânările și așezară florile în două vaze mari, de o parte și de alta a monumentului cu frumosul blazon comtal săpat în marmura lui albă, slugile se retraseră. Venise clipa comuniunii dintre lumea de aici și cea de dincolo. Familia se rugă în tăcere. Căderea unei frunze sau sfârâitul vreunei lumânări punctau, când și când, acea rugă, fără să-i tulbure însă pacea. La un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
parfum de crizanteme îi învălui pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

s’ țăran sărac, n-am altă avere decât căsuța ș-on peticel de jie - că facem ș-on strop de jinișor... - da le predau pe toate la colhoz, cu drag le dăruim! ’n al patrălea: eu n-am avut sluji, slugă-am fost eu, la boer, păn’ m-a slobozit Marea Rivaliuțâie, martur mi-i tăt satu’ șî satili di’ primpregiur - asta mi-i crucea, iubiți tovarăș’!» Povestind Întâmpinarea (cu pâinea și cu sarea), mama Își pungește gura și bombăne ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Povestind Întâmpinarea (cu pâinea și cu sarea), mama Își pungește gura și bombăne ceva nedeslușit, oricum, nu ceva de bine. Tata Îi ia apărarea: - Ce să facă bietul om sub vremi? Și nici nu spunea minciuni: pe vremea rușilor fusese slugă, la Curte; nu avea altă avere decât casa și via - și cele vreo două-trei-patru-cinci hectare de arabil de la Reforma lui Averescu; cu administrația românească nu se Înțelegea, era și el un dezamăgit de Patria Mamă, zicea că România Mare, În loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
atunci, un fel de modă, fiecare, oricât de mare-și-tare ar fi fost, tot se Închina altuia și mai tare și mai mare... Închinarea era un fel de bună-ziua - uite, și În ziua de azi Ardelenii se salută cu: «Servus!» - adică: «Sluga»... - Vorbeam, nu de salut, ci de Închinare politică. - Închinare politică! Dacă o luăm așa, atunci și Ștefan cel Mare s-a Închinat... - O-ho! Și cum... Atât de... curent s-a Închinat, Încât de-atunci, Moldova nu mai are fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
a devenit: Basarabia, Mana era un... sat-nou cum Întâlneai cu zecile În Bugeacul colonizat, Însă pe care le numărai pe degetele unei mâini În Codru și În Țara de Sus (adică În centru și În nord). Locuitorii Manei: foste suflete, slugi, aduse din Rusia, foști rătăcitori prinși, siliți să se fixeze. Ce o intriga pe mama: deși, În majoritate de origine rusă, Mănenii nu știau rusește, bestecăiau câteva cuvinte, expresii, prinse la armată, la târg - Însă... bine românizate; și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și tabla-nmulțirii, ci și de părinți; și de oamenii fără copii la școală. Și, bagă de seamă: Îi Învățam ceea ce ei știau că știu din moși-strămoși: agricultură! Bun, să zicem că Mana era un sat special - greu - alcătuit din slugi, nu din țărani; din suflete, nu din răzeșime de totdeauna liberă, Însă chiar și În satele adevărate cei care i-au Învățat pe... agricultori agricultură, pe crescători de vite zootehnie și medicină veterinară, igienă - am fost noi, Învățătorii! Specialiștii au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
sunt vremurile, așa-i și omul - parcă așa cumva scria cronicarul... - Și când te gândești că ne ziceam apostoli ai neamului! Și ce-am ajuns: lefegii... Măcar de ne-ar da lefuri mai mari pentru slujba... slujbă de slujnicari! De slugi care slujesc, făcând sluj - că chiar Îmi vine să mă Întreb: și dacă nu ne-ar plăti nici cât suntem plătiți, ca Învățători - n-am face noi slujba slujnicilor? Ba eu cred că da. - Ia nu mai vorbi și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În prima săptămână. Dar după ce s-au cununat, cu popă, s-au așezat la casa lor, adică a tatei. Acolo i-a găsit „expediția” organizată de hoțul cela bătrân - vorbesc de a doua. Cu doi dintre băieți, frații mamei, cu slugi, cu haidăi - toți călări... Tata, om blajin din fire, s-a cam ascuns... - Ascuns? Dar el o furase, ar fi trebuit să... - Să, ce? Mai Întâi, tata nu de frică s-a ascuns - era el cam molicel, cam blândicel, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu scapi... A scăpat și mama, a deschis poarta și i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

câte șapte-opt viței pe an. Îți dai seama câte milioane rulau, Mirelo, și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își alina și el cum putea osteneala și umilința. Se dedulcea și gusta din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
un bănuț, un salam, un cașcaval, o sticlă de băutură mai acătării... N-avea decât să se bucure Mirela, să uite pe moment de oful și năduful ei, că atârnă la unul care atârnă și el la rându-i - o slugă, un bărbat care nici măcar în pat nu e-n stare... Deloc și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
de buticuri și lanțuri groase de aur la gât, și fugi, Velicule, după niște țigări, și el vioi și docil, la datorie, mereu la datorie... Nu era chiar mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și dădea pe afară. Se răsculau mațele-n bietul Velicu, și atunci se te fi ferit. Era de Doamne ferește, Mirelo, păi, pe cine să-i fi cășunat slugii dacă nu pe femeie? Mirela trăgea ponoasele, dacă nu cumva tot așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
mereu așa, Mirelo, se mai întâmpla uneori că se umfla tărâța-n slugă și dădea pe afară. Se răsculau mațele-n bietul Velicu, și atunci se te fi ferit. Era de Doamne ferește, Mirelo, păi, pe cine să-i fi cășunat slugii dacă nu pe femeie? Mirela trăgea ponoasele, dacă nu cumva tot așa o fi făcând și cu nevastă-sa acasă... Ba cu aia nu și-ar fi permis. Tot pe Mirela cădea măgăreața. Ea era și de plimbăreală, și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
care dacă s-o fută ca lumea nu-i în stare, se satisface luând-o la pumni. Dă de trei ori din cur, Mirelo, și te murdărește degeaba și p-ormă face crize. Până la urmă, cu ce drept? Cine? Păi, sluga asta... Să nu-l mai vadă! Pentru nimic în lume n-ar mai sta la mâna lui, să știe bine că moare-n casă de foame cu copil cu tot. Ce și-o fi închipuit el că o cumpără la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ați fi mâncate de frecușuri d-astea. Dragă-dragă pân’ ți-o bagă și până ți-o dă prin gură. Pardon, să i-o sugi și p-ormă face pipi pă tine. Să pișă, pardon, te ține dă veceu public, de slugă și treanță de șters pă jos. Păi, nu tot noi stricăm că-i lăsăm în loc să punem picioru-n prag? Ia să nu-i mai votăm! Atuncea să vezi, la care Vasilica iarăși, scuturându-se de râs, să vezi când ți-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
țară ca să-l ia și pe Vlăduț cu ei. Mâine după prânz vor fi deja peste graniță, iar săptămâna viitoare vor începe lucrul. Ce o să se mai bucure Vlăduț! Să vadă și el cum se câștigă. Păi, nu ca aici, slugă pe două milioane la Fabrica de Mobilă din Câmpulung, și uite că deja Vlăduț își face planuri s-o ia și pe soră-sa în Austria, și pe cumnatu-său dacă ar vrea... Cum dracu’ să nu vrea? Toată lumea vrea, deh, Rafael

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]