2,462 matches
-
23 august se căsătorește cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la Biserica „Patruzeci de Sfinți” din Iași. La 27 decembrie primește hirotonirea ca diacon. Se mută în casa socrilor. 1860. Mari neînțelegeri cu socrul său. La 29 aprilie conflictul cu socrul său se stinge, Creangă angajându-se prin contract să slujească la Biserica „Patruzeci de Sfinți” ca diacon. La 26 octombrie se înscrie ca student la Facultatea de Teologie din Iași, iar la 19 decembrie, i se naște unicul fiu, Constantin
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Patruzeci de Sfinți” ca diacon. La 26 octombrie se înscrie ca student la Facultatea de Teologie din Iași, iar la 19 decembrie, i se naște unicul fiu, Constantin. 1863. Pe lângă cei 700 de lei pe an, cât primea de la biserica socrului său, încheie încă un contract ca diacon la Mânăstirea Bărboi din Iași. 1864. Se înscrie la institutul „Vasile Lupu”, condus de Titu Maiorescu, la „cursul preparandal de institutori pentru școlile primare”. Din toamnă, prin adresă semnată de Titu Maiorescu, Octav
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
se observă un grad ridicat de aglomerare, mai ales în cazul gospodăriilor cu peste 3 membri. Situațiile de acest gen pot însemna existența unui nucleu de familie cu doi copii, dar și a două nuclee de familie formate din părinți (socri) și copil căsătorit. Apare un nou tip de familie forțat extinsă. Acest fapt provoacă distorsiuni de exercitare a rolurilor maritale și parentale în ambele familii. Criza spațiului locativ din România, veniturile scăzute sau nesigure ale multor tineri care nu-și
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de nuntă, de Lavinia, de părinții ei. El care fusese luat rob de la zece ani și-l cumpărase Cacavela cu patru galbeni de la ieniceri, ca să-l învețe carte... Acum unde spuneai că mergi? Ah, nu ți-am spus, cumnatul lui socru-meu, Nicos Mavromatis, îl cunoaște pe exaporit și mi-a găsit o slujbă la cancelarie. Astă seară m-a chemat să fiu tălmaci pentru turci și francezi. — Exaporitul, Alexandru Mavrocordat, te... cunoaște bine? — Aș, de unde, azi mă vede prima oară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
genunchi, își puse coatele în poala fustelor bătrânei și, privind-o atent în ochi, spuse cu o gravitate stranie: — Înțelege, mamă, de când am rămas văduvă m-am simțit legată de nu știu ce, în nu știu ce fel. Apoi a murit Mateiaș, pe urmă socru meu, pe urmă taica... Când a fost și Barbu înjunghiat am crezut că mi se termină zilele. E drept, mai era Constantin, dar pentru mine viața lui nu era decât un prilej de spaimă... Mă simțeam un fel de piază
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămas văduvă cam la anii la care a rămas și Ilinca, nora noastră... Mai știm că a păstrat văduvia, așa cum o fac cocoanele din neam mare. Aș dori să știi și să spui asta și doamnei măriei tale, că eu, socru, o dezleg pe Ilinca de legătura ei cu neamul meu și o las slobodă să-i găsiți bărbat potrivit, astfel ca niciodată, aducându-și aminte de coconul nostru, să nu-i pară rău că s-a însoțit cu el. În
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor, după nenorocirea care-l lovise pe prinț în urmă cu mai puțin de o lună, erau strict limitate de obligațiile ce decurgeau din atribuțiile fiecăruia la curte. — Cât despre ctitoriile cantacuzinești din Moldova, ele au fost dăruite de răposat socru-meu, fie-i în veci pomenit numele, continuă nestânjenit prințul o discuție pe care intrarea italianului o întrerupsese. — Bine, fine, fie după voia domniei tale, dar crez că o parte a averii nepotului nostru de văr, răposatul mare vistiernic Ilie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după voia domniei tale, dar crez că o parte a averii nepotului nostru de văr, răposatul mare vistiernic Ilie Cantacuzino, se cuvine să se întoarcă în Moldova. — Naș Dinule, nu este după voia mea și nici a altcuiva decât a socrului meu, care după cununia la care ne fuseseși nun s-a strămutat cu toate ale lui aci la noi lângă Bălașa, lumina ochilor săi. — Și aci a răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
socrului meu, care după cununia la care ne fuseseși nun s-a strămutat cu toate ale lui aci la noi lângă Bălașa, lumina ochilor săi. — Și aci a răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul meu a lăsat testament pentru soacră-mea, pentru Bălașa și danii pentru ctitorii. — Iar averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul și umblă vorba că mi-aș însuși ce nu este al meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul și umblă vorba că mi-aș însuși ce nu este al meu. Toată averea din foaia Bălașei și ce i-a mai rămas pe deasupra de la taica socru rămâne Măriuței. Aci glasul lui Ștefan înce puse să tremure și lacrimi se rostogoliră spre barba neagră. Își șterse urmele de pe obraji cu o batistă cu dantele de Flandra, se ridică și cu un gest curtenitor își conduse oaspeții spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu Ianache Văcărescu, să-l pun să adune banii de pe la datornici să-i ducă la Brașov. Du-te la fete și așteaptă-l pe Constantin, și vino înapoi aci cu el. Ai grijă de Smaranda. O cam trage de limbă socru-său, logofătul Gligore. Ștefan tresări, se plecă ușor și ieși în sala cu doamne și jupânițe. — E chiar așa de rău maica? veni întrebarea de la masa doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbindu-se printre ienicerii din Giurgiu, și Păuna doamna făcu un semn cu mâna spre tânărul de lângă ușă. Spătarului Mihai i se păru că fusese chemat din greșeală; urma să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să caute, se aplecă protocolar în fața Păunei și, în șoaptă, își ceru permisiunea să plece, dar doamna, autoritară, roșindu-se la față, țipă ascuțit: — Nu, nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își făcu cruce cu limba în cerul gurii, recunoscând că cei trei erau încolțiți fără nici o ieșire care să le facă cinste - fiecare dintre ei se bucurase de aprecierea și dragostea Brâncovenilor, își petrecuseră viața în preajma lor, iar acum... — Tată socrule, spuneai că soarta lor este pecetluită la Ediculé, se auzi ca venind de departe glasul răgușit al doamnei. Credeam că n-or să poată plăti, îi băgasem în cap marelui vizir că Brâncoveanu are aur nemăsurat de mult. — Și n-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binefacere. Vă spun, n-o să ne ierte pe niciunul, o să ne scurteze cu un cap pe toți! Pe măsură ce-și argumenta teza, stolnicul își pierdea calmul, tonul discursului său devenea vehement. Păuna doamna asculta mirată, i se păreau vorbele socrului ei de prisos. Auzise despre marele Brâncoveanu că ar fi supus la asemenea cazne ca să destăinuiască unde-și are ascunși banii, încât urletele lui de durere l-au scos din minți pe baronul Șeremetiev, de aceea i se părea de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sine înțeles că este greu să ierți asemenea lucruri și mai credea că dorința de a domni a Cantacuzinilor și a ei era suficientă pentru a trece la acțiune și a preveni întoarcerea Brâncovenilor, nefiind nevoie de această înverșunare din partea socrului ei. Erau lucruri pe care nu le înțelegea. Cumnatul ei, Radu, fratele lui vodă Ștefan, nu este aci lângă domn, spune că este mereu bolnav. Întoarse grăbită ochii spre spătar pentru că se simțea privită de acesta. Răspunse cu un surâs
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mahomed în 632 a declanșat o serie de conflicte pentru succesiune, divizând în cele din urmă Islamul în două mari tabere. Facțiunea cea mai cuprinzătoare, care va fi cunoscută mai târziu sub numele de sunniți, a trecut inițial de partea socrului lui Mahomed. Al doilea grup, șiiții, i-a sprijinit pe descendenții lui Ali, ginerele Profetului. După aproape 1 400 de ani, această schismă continuă să influențeze politica regională și mondială. Sunniții sunt majoritari în aproape toate regiunile, dar șiiții predomină
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de caii lui pe care îi călărea trecând ca o vijelie pe uliți, speriind-o pe mama, adesea cu capul plin de sânge după cine știe ce încăierare pentru un răzor pe care plugul vecinilor îl mușcase, sau după o bătaie cu socrii care nu dăduseră fetei nu știu ce vită promisă. Nu mai era mai-marele satului. - Tu ești băiatul lui nea Tudor Călărașu? îl aud că mă întreabă. Parcă avea o nostalgie în glas. Deci nu eram al lui Pațac... - Ce mai face Ilie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eliberase chipul ridicând părul într-un coc. Îi stătea mai bine, da, iată, nasul arăta obișnuit, ca orice nas. Observând poate privirea mea de simpatie mi se adresă și mă întrebă dacă am fost pe la țară și ce mai fac socrii și cumnatele ei. Îi răspunsei că n-am fost. - Noi vrem să ne ducem, dar nu acum, încolo spre primăvară, o să luăm și copilul. Nu mai avea deci nimic cu noi ăștia de la țară, cum mi se păruse data trecută
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu era Încă la grădiniță și pentru că nu avea cine să stea cu el acasă În lipsa noastră, l-am dus la țară, la părinții mei iar eu cu tatăl lui veneam săptămânal, o dată cu mașina noastră, o dată cu mașina socrilor pentru că Înainte așa se circula; o duminică cu numere cu soț, o duminică cu numere fără soț, distanța fiind de 110 km. De data aceasta venisem cu mașina socrilor, avea număr fără soț; o Dacie 1300 verde, destul de nouă, bine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
tatăl lui veneam săptămânal, o dată cu mașina noastră, o dată cu mașina socrilor pentru că Înainte așa se circula; o duminică cu numere cu soț, o duminică cu numere fără soț, distanța fiind de 110 km. De data aceasta venisem cu mașina socrilor, avea număr fără soț; o Dacie 1300 verde, destul de nouă, bine Îngrijită. În portbagaj se afla un dulăpior improvizat de socrul meu unde ținea sticle cu lichid de frână, antigel, apă distilată, o lădiță cu chei pentru mașină, diverse cârpe
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu soț, o duminică cu numere fără soț, distanța fiind de 110 km. De data aceasta venisem cu mașina socrilor, avea număr fără soț; o Dacie 1300 verde, destul de nouă, bine Îngrijită. În portbagaj se afla un dulăpior improvizat de socrul meu unde ținea sticle cu lichid de frână, antigel, apă distilată, o lădiță cu chei pentru mașină, diverse cârpe, ce mai, era o ordine desăvârșită. Duminică ne-am sculat dis de dimineață să mergem la târg, la vreo treizeci de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Eram Înmărmuriți și nu știam ce să facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul- să le examinez expresia fețelor. Socrul meu avea fața roșie - fiind mai spân la fațăiar soacrei mele Îi ieșiseră ochii din orbite. La un moment dat o aud pe mama
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
facem. Parcă eram În jurul unui sicriu, și nu În jurul unei mașini. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei - veniți și ei În vizită, să-și vadă nepotul- să le examinez expresia fețelor. Socrul meu avea fața roșie - fiind mai spân la fațăiar soacrei mele Îi ieșiseră ochii din orbite. La un moment dat o aud pe mama care mi s-a părut cea mai calmă și lucidă la ora aceea: - Nu mai stați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la vie- așa, că, toate Îmi stăteau bine, părea că venisem de la mare! - Bravo, Nae, Îmi pare bine pentru voi! Mă bucur că ați avut noroc! - Suntem fericiți cu toții! Fetițele au crescut mari și acum merg la gradiniță În Elveția. Socrii fetei mele o iubesc atât pe ea cât și pe fetițe foarte mult și se vizitează când pot, fiind În orașe diferite. Ginerele meu este singurul lor copil și ei, la rândul lor au afaceri și sunt foarte bogați. - Nae
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
plecase, peste sat. Stătea și acum lângă bărbatul ei fără a scoate un cuvânt. Ce câștigase, ce avea în viață? Cu ce s-a ales? Răsuflă adânc, luând cu ea în plămâni aerul locurilor natale. Zâmbi amar și închise ochii. Socrii nu au scos nici un cuvânt. Își căutau de lucru. Varvara aprinse focul să puie de mămăligă. Își sterse lacrimile cu pestelca. Se mustră pentru ele. Le puse pe seama cenușii care ieșea din vatră când a suflat să ațâțe focul. Alte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]