3,003 matches
-
de simboliști, repetiția are în poezia dată conse cințe multiple. La nivel fonetic, această figură a insistenței are efect eufonic, contri buind la muzicalitatea versurilor. La nivelul sintaxei poetice, repetarea unor sintagme (La Polul Nord, la Polul Sud // Când dintre munții solitari) și a unor enunțuri ( Și dorm adânc, și dorm mereu) are drept consecință simetria sintactică și reliefarea unor motive poetice. La nivel compozițional, prin reluarea aceleiași structuri la începutul și la sfârșitul strofei, procedeul recurenței conferă circularitate fiecărui catren și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența mare a figurilor de stil din poezia La Polul Nord (metafore, metonimii, repetiții, epitete, personificări etc.: Când dintre munții solitari îngălbenește luna plină, / Vărsând pe albul dezolat o cadaverică lumină). 9. Primele două strofe ale poeziei conturează o atmosferă tipic simbolistă: poetul sugerează un spațiu enorm, abstracte imensități înghețate, al căror farmec este somnolența. Spațiul și timpul par a fi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unor personaje de mare forță artistică, având acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dialogat“) exprimând fiecare o componentă a eului scindat. Mai întâi, Ionapescarul, omul prag matic, văzut mai ales în ipostaza sa de ființă socială, dublat de Ionaghinionistul, trăind în orizontul nenorocului și lipsei comunicării (omul care șia pierdut ecoul), Iona visătorul solitar (năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
decât una, această unitate de natură nu exclude pluralitatea Persoanelor. Nu există decât un singur Dumnezeu; pot să fie în Dumnezeu mai multe persoane distincte, neformând în unitatea de natură decât un Dumnezeu. Dumnezeu este așa. Dumnezeu nu este singur (solitar) în infinitul slavei Sale. Dacă El a compus pe pământ familia, El a compus-o ca o umbră, o imagine, un reflex a ceea ce este în Sine însuși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 6) „Se
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și afectivă pe care i-au oferit-o noii săi prieteni de la Cambridge. Prietenii reprezintă un capitol aparte în viața lui Wittgenstein, asupra căruia se cuvine să stăruim. Spre deosebire de filozoful modern tipic, care intră în posesia ideilor sale prin reflecție solitară și simte doar uneori nevoia de a cunoaște părerea altor persoane, Wittgenstein s-a obișnuit încă devreme să gândească în dialog și confruntare. În anii 1912-1913 avea aproape zilnic convorbiri despre logică cu Russell, convorbiri lungi pe care cel din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de o parte, Wittgenstein cel extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să lucreze în colectiv, cu intenții practic politice, în special cu o filozofie și o concepție științifică despre lume, ca mijloc pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
non-capitularea. La Paul Valéry, bunăoară, "azurul e lacrimă" (Vae), dar de partea poetului (cerebral) e "Gândul-știință" (Orphée). Un alt mediteranean, Odysseas Elytis ("Nobel" grec, 1979), avansează ideea unui umanism proiectiv, coagulant, reconfortând o lume în care experiența generală și viziunea solitară se ridică deasupra traumelor; de la "un anumit nivel de plenitudine", poezia nu e "nici optimistă nici pesimistă", ea sugerând mai degrabă "o a treia stare a spiritului în care contrariile încetează". Consecință încurajantă: "Nu mai există contrarii deasupra unui anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
propriei sale ființe spirituale. În spațiul acestei lumi trăiesc elementele propriului său spațiu de gândire" (Orfeu și tentația realului, 1974). Expresie a unei lumi purificate, spectrale, universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dar și de contrasensuri (frizând absurdul), paradoxal și filozofând liber (nu o dată cvasi-didactic) iată-l mereu în gardă, totdeauna de o mobilitate ficțională enormă, în funcție de text. Mai toate demersurile lui, ca poet, sunt modulațiile unui căutător fără pace, ale unui solitar introspectiv și volubil, terorizat de disjuncții ("Eu" față cu un alt "Eu", ori cu "Celălalt"); reflexiv și fantast, iată-l "gemând de reci dureri" (În grădina Ghetsimani), dar dorindu-și o mască senină. Din sute și sute de mențiuni despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt, în fapt, servituțile categoriei umane; observatorul din Inflație, "încleștat în contradicțiile înconjurătoare", e centrul speciei in toto: Uscate-atâtea rosturi sunt Doamne! pe pământ, de frig, de foc, regrete, spaimă, neputință, că sângele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de întrebări și soluții; se îmbină în Ioanid Romanescu tentații hiperbolizante și intenționalități intimiste. O întrebare de genul: Ce știți dumneavoastră, Doamnă? presupune un dialog; în fapt, lectorului i se oferă un monolog interior, nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
meditație respiră franchețe și empatie. După frecvent-citata Emily Dickinson, tipărită postum (în ultimul deceniu al secolului al nouăsprezecelea), erotica în viziune feminină a cunoscut reașezări periodice; șoapta, sentimentalismul, linia retractilă acestea au lăsat loc problematizării, discursului ontologic, adâncirii în Eul solitar, asediat de reverii și mâhniri. Cele 13 poeme duble ale Carolinei Ilica, unele antologice, aliaj de străvechi cânt exorcizor și de modernitate esențială, respirând spiritualitate și farmec, țin de cerul unei arte impecabile. LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după antologia Rădăcina de foc (1988), imaginea lui avea, deopotrivă, aureola combatantului de prim-plan pentru grafia latină (dincolo de Prut), inclusiv pentru ideea de românitate geografică și istorică nedespărțită. Cât timp Eul lui Grigore Vieru se menține în biografia psihologică solitară nu-i găsim accente fulminante, combustii izbitoare; menționatul Eu se sprijină mai degrabă pe gingășii, pe idealități, blândețea fiind la el o dispoziție naturală generatoare de empatie, răspânditoare de ingenitate. De îndată ce intră în joc Ceilalți, unda lirică fermă, energică se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Măiastra lui Brâncuși, totuna cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur" peste "enigme moarte"; duh unduitor, pasărea "cernită, din lunare potire" (invocată de Vasile Nicolescu), "ține în cântec pământul". Pe urmele ei, poetul se angajează, solitar, într-o meditație resemnată; totul în lume e Fugă, trecere dintr-o stare în alta, mișcare perenă: Fuge luna, beată luntre între stele pune punte. Fuge vântul, fuge luna, Dacă mor, îmi e totuna. Din pământul rece sloi ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
versiune a poeziei, cu titlul inițial Tristeță, iar mai tîrziu Melancolie, tînărul poet scria îndurerat despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon sfîșie promoroaca ........................................................................ Și în convoi de iluzii ce luminau ca stele, A fost la groapă dusă speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tinerilor adulți. Bucuria de „a ieși din sine”, experiența transei, emoțiile colective în efervescența party-urilor nocturne în cadrul cărora numeroși participanți se află sub influența drogurilor? Acesta este un fapt incontestabil, cu condiția să nu pierdem din vedere climatul propriu „mulțimii solitare”, marcat de absența de comunicare verbală, așa-numitele bad trips, angoasa în fața vidului și a imposibilității fuziunii sociale 30. În prezent, recurgerea la droguri nu se rezumă la motivații hedoniste, ea este și un fel de „automedicație” destinată să aplaneze
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
leneșetc "Trupuri performante și trupuri leneșe" Sportul constituie o altă sferă deosebit de importantă a universului concurențial hipermodern. În prezent, atleții, competițiile sportive, recordurile exprimate în cifre sunt omniprezente în mass-media; tot mai multe sporturi extreme, sporturi bazate pe aventură, performanțe solitare: „extremul” este pe prima pagină a informației: prin sport, faza III apare ca o societate fascinată de sfidare, de dorința de a învinge, de optimizarea capacității corpului omenesc. A câștiga, a excela, a căuta performanța prin orice mijloace; odată cu sportul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru a-și satisface setea de putere, de dominație și risc. La un cu totul alt nivel, faza III este scena succesului mitologiei „aventurii”, a înmulțirii riscurilor asumate, a isprăvilor de tot felul realizate de adepții „extremului” (escaladă, trekking, traversării solitare ale oceanelor etc.). Societatea satisfacției n-a erodat deloc motivația epuizării integrale a forțelor sale, a înfruntării riscurilor și pericolelor. Ea a contribuit mai degrabă la transformarea riscului în încercare personală și aleasă independent de orice cultură de clasă. Dinamica
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dorm atunci când Clitemnestra li se adresează, e limpede că simpla apariție în visul lor a reginei moarte va fi de ajuns pentru a da un nou imbold prigonirii lui Oreste. Hecuba lui Euripide se deschide, în prolog, cu apariția fantomei solitare a lui Polidoros, umbră ce rătăcește în apropierea țărmului mării, dublu al unui cadavru azvârlit în valuri și purtat de ele de colo până colo, „neplâns și neîngropat” - psyche care, părăsind învelișul trupului, plutește de trei zile în aer, trecând
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
împărtăși soarta omului drag și de a-și uni destinul cu al lui printr-o dublă sinucidere. Tomoe este fantoma femeii ce dorește cu disperare să-și încheie viața alături de Yoshinaka, dar care sfârșește prin a îndura caznele unei morți solitare, pedeapsă a unei nemăsurate iubiri. Generalizând, putem afirma că, dincolo de acest exemplu emblematic, întoarcerea fantomei e întotdeauna o mărturie a imposibilei, inacceptabilei separări de ființa iubită, dar și de lume, de viață. Forța mereu prezentă a dragostei - pentru un bărbat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că a pus imaginea plăsmuită din lutul mort mai presus de bucuriile vieții și ale dragostei. Statuia dezvăluie, așadar, sensul profund al ambiguității sale, grație transformării pe care i-o va impune sculptorul: alături de imaginea originară, de reprezentarea unui personaj solitar, din soclul fisurat va răsări o mulțime forfotitoare de ființe omenești cu înfățișare animalică. Iluminarea de până atunci a chipului tinerei fete a pălit și ea: feței luminoase i s-a asociat fața unui monstru. Oare această alteritate hidoasă, brusc
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
anul acesta el n-a mai obținut notele bune cu care se obișnuise. În mod evident Thomas doarme prost în zilele premergătoare începerii școlii, sau în perioada examenelor... În afara problemelor școlare, Thomas se descrie ca fiind mai ales o persoană solitară... asta însă datorită faptului că își petrece timpul citind. Totuși, de la începutul acestui an școlar, el a început să facă sport, rugby, și a descoperit plăcerea jocului în echipă: a fost chiar numit „căpitan” al grupului de înaintare pe care
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nevrotice, dar care totuși reprezintă pentru adolescent un obstacol major în calea exigențelor developmentale. OBIECTUL INSUFICIENT: DEPRESIE PRIN LIPSA CONSTRUCȚIEI NARCISIACE Nevoia adolescentului de a se îndepărta de obiectele iubirii sale infantile îl obligă să se confrunte cu o trăire solitară, de pierdere și chiar abandon. Dacă trecutul infantil al adolescentului este construit din ruptură, pierdere a relației, abandonări (spitalizări repetate, plasamente repetate în centre de îngrijire, carență afectivă etc.) trăirea afectivă a tristeții, a pierderii impuse chiar de procesul devenirii
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]