1,623 matches
-
într-o tonalitate majoră. Este utilizată o subtilă armonie vocală și un ritm acustic de pian. Negativul conține doar câteva sincope și se folosesc 1-2 acorduri pe spații mari. Nu sunt secțiuni instrumentale prea lungi în cântec și se remarcă sonoritatea provenită de la sintetizator. Frazarea melodică este complexă, ritmul fiind de actualitate, iar Knowles interpretează piesa într-un mod dinamic. Versurile sunt interpretate pe timpul neaccentuat, iar refrenul final este acompaniat de un ritm exhaustiv provenit de la chitară și de la instrumentele de
Halo (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/315159_a_316488]
-
de aranjamente ritmico-armonice, la care am recurs nu pentru a sări neapărat în ochi ci pentru că așa am văzut noi lucrurile. E un întreg care curge, în care se întâmplă foarte multe chestii lucrate în detaliu. Am folosit câteodată niște sonorități sofisticate, însă mergem foarte mult pe atmosferă. Mesajul este de fapt direct și unitar.”
Different Parties () [Corola-website/Science/318861_a_320190]
-
The Jimi Hendrix Experience. Lansat în 1967, a fost primul disc înregistrat de Track Records. Albumul se caracterizează prin muzica R&B și psihedelică specifică lui Hendrix, toate acestea fiind însoțite de bogate acorduri de chitară electrică, fie cu o sonoritate distorsionată, fie prin tehnica de "feedback". Discul l-a propulsat pe Hendrix pe scena internațională. În 2003, revista "Rolling Stone" a clasat albumul pe locul 15 în lista celor mai bune 500 de albume ale tuturor timpurilor stabilită de revista
Are You Experienced () [Corola-website/Science/316063_a_317392]
-
Personajele speculează că Zonele și Contramăsura au fost create de ființe cu capacități superioare Puterilor, poate pentru a preveni proliferarea entităților distructive de genul Molimei. Numele navei "Lynsnar" înseamnă "iute ca fulgerul" în Norvegiană și daneză. Multe alte nume au sonorități scandinave. "Arne" este un nume bărbătesc comun în Scandinavia. Multe supranume umane au sufixul "-sndot", un amestec al elementelor scandinave comune "-son" (sau "-sen") și "-dottir"; este posibil ca aceste forme să se fi dezvoltat pe timpul "Epocii Prințeselor" de pe Nyjora
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
acești ani, fani al căror număr este în continuă creștere și a căror vârstă se situează între 17-60 de ani. Concretizarea a trei ani de muncă creativă, și nouă luni de studio, în 2007, albumul “Dă mai departe” aduce aceleași sonorități complexe și melodii frumoase- semnătură “Proconsul”. Orchestrații de natură clasică cu full strings orchestra la “Tu”, balade, rock, precum și un tribut adus trupei favorite Toto (Nu plânge), toate sunt pe acest CD. Despărțirea se materializează într-un concert la Cafeneaua
Proconsul (formație) () [Corola-website/Science/320520_a_321849]
-
unul folosit de fiecare tabără în Războiul de Independență, și unul utilizat de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat ceasului din clopotnița Sălii Independenței. Deși Clopotul Libertății nu a fost dus la Expoziție, numeroși vizitatori ai acesteia au venit să-l vadă, iar imaginea sa era omniprezentă în incinta expoziției—s-au vândut numeroase suveniruri
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
deoarece acordul "nu" poate fi redus la intervalele constitutive. De exemplu, triadele majoră și minoră sună diferit deși ambele acorduri conțin intervalele terța mare, mica și cvinta perfectă. Noțiunea de acord ar putea fi privită ca fiind evoluția conceptului de "sonoritate" (en. "sonority", ger. "Zusammenklang"), o evoluție care presupune o diferență între ceea ce este perceput (sonoritate) și ceea ce este reprezentat mental (acord). Acordul reprezintă principalul mod de realizare a armoniei tonale și element în acompaniamentul melodiei. Rolul unui acord într-o
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
sună diferit deși ambele acorduri conțin intervalele terța mare, mica și cvinta perfectă. Noțiunea de acord ar putea fi privită ca fiind evoluția conceptului de "sonoritate" (en. "sonority", ger. "Zusammenklang"), o evoluție care presupune o diferență între ceea ce este perceput (sonoritate) și ceea ce este reprezentat mental (acord). Acordul reprezintă principalul mod de realizare a armoniei tonale și element în acompaniamentul melodiei. Rolul unui acord într-o compoziție depinde de structură acordului (numărul de note și intervalele care le separă) și, mai
Acord (muzică) () [Corola-website/Science/315371_a_316700]
-
Richard Strauss sau Jean Sibelius; Arnold Schönberg, creatorul dodecafonismului, a revenit la tonalitate în ultima sa etapă de creație. După 1960, adoptarea gândirii de tip postmodern de către unii autori culți și succesul enorm al muzicii de divertisment au asigurat perpetuarea sonorităților tonale până în zilele noastre. Din aria de divertisment, mai multe genuri sunt tributare tonalității: muzică ușoară, muzică de jazz de până în anii 1950, genurile pop, rock (parțial) ș.a. Acesta este un subiect controversat. Deoarece gamă este bazată pe note, iar
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
prin notele unei game în conjuncție cu tehnică utilizată (de exemplu, variații de P5 în basul fundamental în baroc) Hugo Riemann (1849-1919) definește tonalitatea astfel (1909): “Tonalitatea este înțelesul special pe care acordurile îl capătă prin relația acestora cu o sonoritate fundamentală, triada tonica” În acest punct de vedere, tonalitatea nu este definită prin referire la notele unei game. Un exemplu simplu de astfel de relatie este o progresie de acorduri de trei triade, a doua triada cu o cvinta perfectă
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
oraș. A activat în a doua jumătate a anilor 1960, interpretând piese ale compozitorilor Henry Mălineanu, Temistocle Popa, Radu Șerban, Ramon Tavernier, Nicolae Kirculescu, George Grigoriu ș.a. S-a făcut remarcată printr-un repertoriu de inspirație jazzistică, adoptând apoi și sonoritatea rock 'n' roll. Poseda o voce caldă de mezzo-soprană, cântând cu un timbru clar, curățat de artificii; în interpretarea de jazz, avea swing (expresivitate ritmică). Participă în 1966 la a patra ediție a Festivalului de la Mamaia, unde prezintă piesele: „Te
Anca Agemolu () [Corola-website/Science/317453_a_318782]
-
album al trupei engleze de rock Deep Purple, lansat în 1968 de Tetragrammaton în SUA, si de Harvest Records în Marea Britanie, si Polydor în Canada și Japonia în 1969. Albumul vine după "Shades of Deep Purple", un album cu o sonoritate progresivă/psihedelica; cu toate acestea unele melodii de pe acest disc sună mai "greu" prevestind noul stil al formației pe care aceasta îl va aborda odată cu "Deep Purple în Rock". Sunt trei preluări după alți artiști pe acest album - "Kentucky Woman
The Book of Taliesyn () [Corola-website/Science/316403_a_317732]
-
proiectul muzical au în spate același concept cu muzica Imago Mundi - intervenții contemporane asupra unui background încărcat de tradiții și istorie. „Pilgrims” este o colecție de teme medievale europene interpretate în manieră contemporană, cu foarte multe părți improvizatorice originale, combinând sonorități ale instrumentelor acustice moderne, clasice, tradiționale, punând în dialog muzica veche (expresie a diversității culturale europene) cu improvizația spontană a celor cinci muzicieni implicați. Proiectul „Pilgrims:live” este primul proiect al formației Imago Mundi ce presupune alăturarea proiecțiilor video și
Imago Mundi () [Corola-website/Science/325493_a_326822]
-
nu numai. Ești purtat de la muzica simfonică la acea metalizată, rezultanta fiind o melodie cosmică, creatoare a imaginii infinitului”." Ciprian Tănăsescu menționa într-o recenzie din 1992 a discului Secretul Piramidelor din revista Săptămâna referitor la aceeași piesă Ochii Planetei: ""Sonoritățile oarecum exotice ale piesei ne pregătesc pentru ce va urma. Alternând riff-urile de chitară cu linii melodice instrumentale suprapuse cu o vizibilă (ori poate ar trebui să spun audibilă) tendință spre grandios."" Același autor făcea referință la sound-ul Octave într-
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
poate ar trebui să spun audibilă) tendință spre grandios."" Același autor făcea referință la sound-ul Octave într-un alt articol din aceeași revistă definindu-l ca pe o "“adaptare a fluidității melodice a rock-ului din începuturile anilor '70 la sonoritățile moderne ale anilor '80 rezultanta ducând la apariția unui gen de muzică rock care se evidențiază în rock-ul autohton precum o perlă naturală între cele de cultură”." Într-o mențiune a lansării discului Secretul Piramidelor din 1992 stilul lui
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
componistice extrem de diferite: concepțile personale includ elemente minimale aplicate la diverși parametri* muzicali (desfășurarea temporală non-evolutivă pe sunete lungi, dedusă dintr-o practică a muzicii seriale la Young, construcția pe un model unic a frazei* muzicale, generator de multiple variante, sonoritate continuă / pulsatorie, cu schimbări lent - gradual, repetiții mecanice ale unui singur cluster* etc.). Diatonia*, în unele cazuri întoarcerea la funcționalitate armonică justifică pe unii teoreticieni să considere minimalismul drept curent postmodern (v. postmodernă, muzică). În multe cazuri, repetiția ritmică se
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]
-
The Turkish View of Armenian History: A Vanishing Nation” el a remarcat că guvernul turc a schimbat în mod sistematic numele satelor, pentru ca să sune mai turcește. Orice denumire care nu avea putea fi tradus în turcă sau nu avea o sonoritate turcească, indiferent de origini, este schimbată prin hotărârea unui birou din Ankara, fără să se ia în considerație condițiile sau tradițiile locale. De asemenea, el a remarcat că guvernul turc are o atitudine ambiguă față de istoria localităților, evitând să identifice
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
semantice îndreptate spre explorarea unui vast și polivalent spectru valoric caracteristic lumii înconjurătoare. Naturile statice ”Flori de hârtie cu zămos”, ”Natură statică cu măcieș” sunt lucrările în care acuarela ca material plastic își deschide cu plentitudine posibilitățile artistice. O altă sonoritate o are acest material în ”Natură statică cu scoici”. Aici materialul vine să promoveze pe prim plan obiectualitatea, care generează complexitatea conceptuală, ideatică a meditațiilor artistului asupra lumii. În această lucrare obiectul de reprezentare poartă în mod deosebit esențe simbolice
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
este expresia unui gând, pornit de undeva din străfundurile sale. Așa se explică, poate, abundenta revărsare a acestor palpitante frumuseți coloristice, pe care Sima le așterne cu o măiestrită dăruire pe pânzele sale, concentrând pe suprafața limitată de rama tabloului sonorități delicate de culoare, în care se simte fiorul unei lumi ce trece dincolo de pragul obișnuitului. Pictura lui Sima este un imn închinat culoarei și luminei. Privind picturile acestui artist, avem întotdeauna impresia că culorile își pierd calitatea lor de materie
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
Orchestra, Orchestra de Cameră a Mării Negre, Austria Mozart Symphony Orchestra, Orchestra de cameră franco-germană, Capella Cathedralis, Ensemble Musica Banatica, Camerata Academica. Despre activitatea sa, ca solist, concert-maestru, violonist în ansambluri camerale sau simfonice, reținem din presa vremii: „Trebuie să elogiem sonoritatea fără reproș a viorii lui Ioan Fernbach, prin care solistul a modelat cele mai expresive idei muzicale [...] Sunetul viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei, avântată
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
mod expres un client sau altul (însoțindu-și comanda cu un „bacșiș”), ce reclamă ritualul și ce mai socotesc ei că s-ar potrivi cu convivii, prilejul, momentul și împrejurările concrete ale performanței muzicale. E de la sine înțeles că toate sonoritățile lor sunt masiv amplificate printr-o aparatură mânuită în general de „clăpar” (interpretul la orgă). Lăutarii prelungesc o cultură muzicală tradițională pe care gorjenii înșiși le-au încredințat-o, lăsându-le în același timp responsabilitatea de a o conserva, dar
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
să-i confere cântecului o notă cât mai pozitivă, versurile au scos la iveală și un sentiment de dezamăgire. Cea de-a treia melodie de pe album și anume Startin' a fost înregistrată în New York. După spusele lui Hamasaki, atmosfera și sonoritatea din studio au ușurat foarte mult înregistrarea melodiei ce necesită să fie cântată într-un stil muzical nou pentru artista. "Momentum", cel de-al optulea cântec de pe album a fost cel mai dificil de înregistrat, Hamasaki având nevoie de 4
Secret (album) () [Corola-website/Science/330859_a_332188]
-
Williams". Înainte de moartea sa în 1958 Vaughan Williams a mai finalizat trei simfonii. A șaptea, "Sinfonia antartica", inspirată după muzica pe care Vaughan Williams a compus-o pentru filmul din 1948 "Scott of the Antarctic", dezvăluie interesul său instrumentație și sonoritate. Simfonia nr. 8, interpretată prima dată în 1956, a fost urmată de mult mai profunda Simfonie nr. 9 în Mi minor din 1956-1957. Această ultimă simfonie a primit inițial o receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
și insistent, caut măreție și seriozitate clasică”. Debutează cu trei lucrări: Pălăria verde, Portret, Un bătrân, la Salonul Oficial al Artiștilor în Viață, București, 1912. În pictură, îndeosebi în genul portretului și autoportretului, a contribuit, indubitabil, prin originalitate, prospețime și sonoritate cromatică, la sporirea patrimoniului artistic. Autoportrete: Portrete ale tatălui Zamfir Arbore: În ce priveste natură statică, florile - unul dintre aspectele ei esențiale - „ocupă un rol central în repertoriul tematic al Ninei Arbore. Atitudinea artistei în fața acestei teme este una contemplativa
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
muzicale și o mare varietate a limbajului muzical, iar stilul său componistic unifică prin urmare, într-o fuziune organică, două elemente contrastante: pe de o parte se prezintă serialismul și tehnicile avangardiste, iar pe de alta - muzica populară rusă, cu sonoritățile de clopote, cu bocetele și muzica păstorilor, cu ceastuștele atât de caracteristice folclorului rus. Genul de operă înglobează aspectele principale ale individualității sale componistice. Cu subiecte inspirate din literatura clasică rusă, acestea sunt îmbrăcate în stilul muzicii secolului al XX
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]