5,168 matches
-
să îl suprime. Am fost cândva...Și mă-ngrozește-un gând, că ce am fost nu vom mai fi nicicând !... Mă mai trezesc visând Mă mai trezesc visănd la primii zori când roua era plină de fiori pe care îi sorbeam cu-nfrigurare, convins că-s omul cel mai fericit ce-a fost din prima clipă hărăzit ca să picteze-n poezii altare. Mă mai trezesc visând c-am să înving întotdeauna în al vieții ring fără să-mi plec genunchii niciodată
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
Acasa > Strofe > Atasament > MĂ DOARE FIECARE ORĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă doare fiecare oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
despre existența. Poetul interpretează teme că adorația religioasă și speră să remodeleze lumea cu o înaltă doctrina a iubirii, o erozofie robustă:” O cruce-a pus pe grinzile zidirii,/ Cu gesture suple.Lacrimi pe cuvânt./ În fracul ei, din ochi sorbindu-și mirii// tot dorul viu de mamă-l puse-n cânt.( Biserică cuvioasa Parascheva )“. Abstractizarea discursului paradoxal dintr-o maximă tensiune spiritual, sonetistul plonjează cu îndrăzneala în simbolismul ascensional.Noțiunile-simboluri se țes maiestos și ceremonios într-un material liric de
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
cu talanți... Știu c-ai pândit-o, moarte, chiar la Prut, Când ea trecea hotarul către frați. * Voia - Viteaza! - să reîmplinească Cel Vis al Nemului din Veac, Voia cu sârg ca rana românească Să capete odată leac. * Purcese ea să soarbă Prutul, Văzând că-i slabă firea bărbătească, Dar moartea-i reteză avântul - Nălucă blestemată să strivească! * Ne iartă, tu regină a tărâmului-Cuvânt, Că noi, împleticindu-ne în ierburi, Nu prea ți-am fost aproape pe Pământ! Dar te-om cinsti
O LACRIMĂ (IN MEMORIAM) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365703_a_367032]
-
un punct, se poate considera că volumul de față este un manifest al respectului și al recunoștinței, al iubirii față de poeții incluși: „Vino, Făuritorule de gheață și foc, credinciosule mut! Întru măreția ta, ficțiunile mele se-apleacă! Întru cinstea ta sorb Elogiul umbrei ! Întru numele tău, Poemul darurilor rostesc!” Vocea lirică a creatorului depășește omagiul, ea devine ecoul propriei arte, a Poeziei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un bivol în mlaștinile Universului îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung un centaur
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
îi era familiar. Îl văzuse în repetate rânduri cu ceva vreme în urmă, pe când factorul poștal devenise ca și un membru al familiei. Erica deslipea fiecare plic cu nerăbdare citind apoi cu nesaț scrisoarea ce îi era adresată în vreme ce postașul sorbea cu plăcere paharul de vin la care era poftit. De fiecare dată, acesta din urmă, pleca amețit nu ... Citește mai mult Erica a găsit plicul de la Albert deasupra pernei, așezat cu grijă de mama sa ca nu cumva să-l
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
îi era familiar. Îl văzuse în repetate rânduri cu ceva vreme în urmă, pe când factorul poștal devenise ca și un membru al familiei. Erica deslipea fiecare plic cu nerăbdare citind apoi cu nesaț scrisoarea ce îi era adresată în vreme ce postașul sorbea cu plăcere paharul de vin la care era poftit. De fiecare dată, acesta din urmă, pleca amețit nu ... XXVIII. VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016. A primit ordin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
fost asemenea întâlnirii a două sau mai multe stoluri de vrăbii într-un loc plin de firimituri de pâine, datorită discuțiilor însuflețitoare. Toloșica, prietena Ericăi, care nu făcuse parte din grupul din Roman, avidă să afle cât mai multe amănunte, sorbea pur și simplu fiecare cuvânt al acesteia. Fusese uimită încă de la prima întâlnire cu aceasta. Dorea să afle ce minune se petrecuse, cum de putuse să se schimbe atât de mult. Dintr-o ființă deprimată devenise cu totul alta, era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
fost asemenea întâlnirii a două sau mai multe stoluri de vrăbii într-un loc plin de firimituri de pâine, datorită discuțiilor însuflețitoare.Toloșica, prietena Ericăi, care nu făcuse parte din grupul din Roman, avidă să afle cât mai multe amănunte, sorbea pur și simplu fiecare cuvânt al acesteia. Fusese uimită încă de la prima întâlnire cu aceasta. Dorea să afle ce minune se petrecuse, cum de putuse să se schimbe atât de mult. Dintr-o ființă deprimată devenise cu totul alta, era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
fi continuat drumul neobosit, până în cele mai îndepărtate zări. Știa însă că nu îi este permis să o facă singur. S-a oprit nu departe de răsuflarea precipitată și fierbinte a fetei. Să-i fi trecut prin minte că poate sorbi oboseala fetei prin gura-i întredeschisă?!. S-a aplecat asupra ei. Probabil că s-a grăbit, ar fi ... Citește mai mult Imaginea a doi tineri, un băiat și o fată care aproape că nu se cunosc, preumblându-se în inima pădurii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
fi continuat drumul neobosit, până în cele mai îndepărtate zări. Știa însă că nu îi este permis să o facă singur. S-a oprit nu departe de răsuflarea precipitată și fierbinte a fetei. Să-i fi trecut prin minte că poate sorbi oboseala fetei prin gura-i întredeschisă?!. S-a aplecat asupra ei. Probabil că s-a grăbit, ar fi ... XXXIII. ALĂTURI, CU GÂNDUL, LA OPERAȚIUNILE DE SALVARE! - EVOCARE, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala cea mai risipită, și așa va fi, cât timp în lume va exista frumusețe, ochi să o vadă și inimi să i se dăruiască, dacă se soarbe pentru desfătarea gustului și se bea pe îndelete, într-o hămesită și frivolă plăcere de uitare și delir. Vinu-i seducător ca o iubire! Vinul trebuie să stingă virulența urii și tot ce e perimabil în lume, pentru că numai moartea secondează
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
cunoaște veselia, chiar și fiara din scorbură ar râvni strugurii! Vinul e pricina amânării multor fericiri până la culesul viilor. Dacă vine primăvara și nu înfloresc viile, pot să se usuce toporașii și narcisele!... Iar dacă veți fi citit aceste file, sorbind din ele dragostea, visul și amintirea, gustați dintr-un vin care nu poate fi mai rău decât apa cea mai bună, căci vi se vor părea mai mângâietoare cântecele! Dar gustați Cotnariul căci e bun ca viața, gustați Cotnariul că
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Referință Bibliografică: ÎȚI AMINTEȘTI? / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 706, Anul II, 06 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate
ÎŢI AMINTEŞTI? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365752_a_367081]
-
deosebit pentru că, te introduce în cadrul care, deși nedefinit, este pregătit cu minuțiozitate și inspirație. Încă de la prima pagină, transpare figura personajului central, Elizeu Roman, care, „ca orice tânăr mustind de adrenalină” - așa cum se exprimă autorul, stătea pe terasa unui restaurant, sorbind cu tactică, un pahar de bere și trecându-și în revistă micile aventuri sentimentale de până atunci, cu un vag simțământ de culpabilitate și de izolare, după ce pusese punct unei relații. Vocea auctorială intervine permanent în poveste, relatând, la diferite
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
devenit copleșitoare. Nu-ți dau răgazul nici să-ți tragi sufletul. De la cele mai mici și aparent neînsemnate "găselnițe", până la urieșimi uluitoare, multe ne tăiau răsuflarea. La prima ieșire ne așezasem la o masă într-o cofetărie și în timp ce ne sorbeam cafeluța, Andaluza îmi arată un dreptunghi desenat cu dungi roșii pe tăblia mesei. "Știi ce este acest dreptunghi? Aici poți să îți pui telefonul la încărcat în timp ce iți bei cafeaua". Poftim de vezi ce nici nu-ți poate trece prin
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
foarte repede schimbătoare. Aprope nu puteam să facem fotografii. Până să potrivim mai bine aparatul, imaginea era altă, scoțând în evidență alte forme și alte nuanțe ale culorilor. Noaptea m-am visat la alta vârstă dând piept cu înălțimile și sorbind prin toți porii frumuseți rare. Valea Morții (Death Valley) O altă imagine deosebită pe care ne-a oferit-o împrejurimile orașului Las Vegas a fost celebra Vale a Morții, unul dintre locurile cu aspect selenar, cu temperaturi extreme care fac
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
pierdută prin crengi,/ Alerg după tine, alergi,/ Lumină, pe urmele tale de vânt/ Aleargă un suflet flămând/Aici ești?/ Te ascunzi după lume,/ Nu vrei să-i auzi de nume/ Atinge-l, lumină solară/ Nu-l lăsa să moară./ Lumină sorbită de trupuri/ Acum m-atingi, mă tulburi/ Lumină cu sete te sorb/ Și-n veci n-oi mai fi orb...” Sorina Bloj și Angela Maria Șiu, în duet de colinde: „Sculați-vă, gazde mari,/ Îi sara de Crăciun/ Sculați voi
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
vânt/ Aleargă un suflet flămând/Aici ești?/ Te ascunzi după lume,/ Nu vrei să-i auzi de nume/ Atinge-l, lumină solară/ Nu-l lăsa să moară./ Lumină sorbită de trupuri/ Acum m-atingi, mă tulburi/ Lumină cu sete te sorb/ Și-n veci n-oi mai fi orb...” Sorina Bloj și Angela Maria Șiu, în duet de colinde: „Sculați-vă, gazde mari,/ Îi sara de Crăciun/ Sculați voi, români plugari,/ În sara de Crăciun,/ Că vă vin colindători,/ În sara
PUNŢILE DE LUMINĂ ALE COTIDIANULUI CUVÂNTUL LIBER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366083_a_367412]
-
Azi mă înalț, și uit, și mai străbat o vale. În toamna toamnei mele e încă primăvară, Îmi înfloresc toți spinii în marea mea pustie, Peste deșertul vieții am mai clădit o scară. Cărarea-nlăcrimată e singura ce știe Că-mi sorb cu resemnare licoarea prea amară În care-am picurat un strop de poezie. INCURABIL Am înțeles... n-am să mă vindec niciodată de această foame și sete de frumos. Am să rămân așa nevindecată de durerile lumii, de durerea Ta
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
surprins acest precept și de către Vasile Ghica: “În istoria oricărei iubiri există un balcon ca al Julietei, pe care mai târziu se întind rufe”. Domnița Neaga trăiește sub imperativul amorului (cum ar zice Mihai Eminescu, ca “o sete care-l soarbe”, ca “un adânc asemenea/ Uitării celei oarbe"). În acest “adânc”, se află provizia subtilă a viețuirii sale. Dragostea este singura cale spre a accede în cunoaștere, în aspirația spre Absolut și de aceea, iubirea, cel mai nobil dintre toate sentimentele
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
alungă Absolutul din noi. “Deși aproape, mi-ai rămas departe,/ Cu tot suavul clipelor dintâi,/ Iar în povestea scrisă-n nopți cu lună/ Am vrut să fim dar... n-ai putut să fii!”(Dar neașteptat). Poeta nu obosește așteptând să soarbă măcar din când în când trăiri sfințite în crâmpeie de dumnezeire. Simte că "Vrejul nopții/ Leagă în ochiul meu/ Râuri de lumi/ Bătute în așteptare." (Contemplare), iar “Pentru dorințele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolți
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
înserare/ Și-n plânsetu-i amurgul se răsfrânge,/ Un pianist tăcut, cu-obraji de sânge,/ A înnoptat în stele și-n uitare.// (...)// Un vis a curs pe clapele iubirii/ Când valuri spumegau la răsărit,/ Îngenuncheat la țărmul nemuririi// Un cânt divin sorbea din infinit.// Pianul a străpuns hotarul firii/ Și lacrima-i se stinge în zenit.” Anotimpul predilect al poetei este toamna, cu întregul ei cortegiu de tristeți peste care arunci năframa dorurilor, amintirilor zdrobite, a clipelor care „plâng neostenite”. Iar în
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
dragi. Parcă te vezi în grădina cu meri înfloriți, care se apleacă ușor spre tine, să-ți mulțumească. Ei știu că la rădăcina lor, când i-ai plantat, ai pus și puțină dragoste. Îi mângâi cu-n sărut când le sorbi roua florilor cu sclipiri de mărgean în razele timide ale soarelui dimineții. Dulce alinare! Aceeași senzație o ai și când asculți foșnetul pădurii de fagi, când inspiri mireasma câmpului înflorit, sau ești învăluit de liniștea amurgului, străpunsă de ecoul clopotelor
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
L I P A Eternă, în goană și nepăsătoare, Alergi CLIPA mea de viață!. Tu vii pe o rază de soare, Topindu-te-n neguri și ceață!. Prea scurtă mereu, ai fost clipă Și repede-n Toamne mă duci, Îți sorb eu nectarul, în pripă, Prea multe să-mi dai, nu apuci. Șireată, din mers, arunci șoapte, Îmi spui că mereu te-am furat, Tu, dragă mi-ai fost și în noapte Și zorii când s-au revărsat. . . Bezmetic, de trei
C L I P A de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366196_a_367525]