7,703 matches
-
proletar”, „simbolism socialist”. Sintagma r.s. a fost însușită în urma unei întâlniri din 1932 a scriitorilor cu I.V. Stalin, care i-a acordat girul său. Unanim acceptat ca modalitate unică de artă, r.s. a fost înțeles de unii scriitori sovietici și din alte țări ca orientare stimulativă, nicidecum limitativă. Se credea că partinitatea nu avea să încorseteze creativitatea. Participanții la Congresul din 1934 au convenit că, departe de a trasa directive, a impune creației norme, r.s. era de natură
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
sunt medalioanele Stefan Zweig de Eugen Relgis, Ion Minulescu și Alexandru Macedonski de D.N. Teodorescu și Anton Cehov de Radu Boureanu. Numeroși sunt și traducătorii. Astfel, Radu Donici se ocupă de Ilya Ehrenburg și Maxim Gorki, Camil Baltazar de nuveliștii sovietici, Radu Cioculescu tălmăcește pagini din Elisabeta Bibescu, iar Horia Stanca și Victor Bănciulescu se opresc la E.A. Poe, în vreme ce T. Andrei traduce Zidul de Jean-Paul Sartre. În numărul 14/1944 pot fi parcurse Amintiri de Mărgărita Miller-Verghy. Alți colaboratori: I.
REVISTA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289209_a_290538]
-
Pasternak, Vera Panova, V. Bahmetiev, I. Oleșa, V. Rasputin ș.a. La aceste prefețe se adaugă un mare număr de studii și articole publicate în reviste și volume colective românești și străine, tratând fie aspecte ale scrierilor unor autori ruși și sovietici (între care Cehov, Bielinski, Șolohov, Nekrasov, Herzen, Esenin, Maiakovski, Gorki, Ostrovski, Bulgakov), fie aspecte ale literaturii române moderne și contemporane sau ale relațiilor literare româno-ruse, un interes deosebit manifestându-l pentru I.L. Caragiale, Eminescu, Dobrogeanu-Gherea, Coșbuc, Ibrăileanu, G. Călinescu, Mihail
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
agitată a lui N., nu lipsită de accente dramatice și marcată de mai multe tragedii familiale (un frate, Constantin, e împușcat în 1941, la intrarea trupelor române în Basarabia, fiind confundat cu N. alt frate, Alexandru, va fi împușcat de sovietici în 1944, sub acuza de a fi „în slujba României”, părinții mor în timpul deportării, cel mai mic frate, Dumitru, dispare în război, pe frontul din Răsărit, iar sora, Maria, supraviețuiește cu greu unei captivități prelungite în lagărele de muncă forțată
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
injecta literatura în vene ca pe un drog, de a fi critic și istoric literar. [...] Ion Negoițescu a trăit solitar și neînțeles în societatea românească. Avea o existență estetizată, incompatibilă cu grosolănia forțată la care fuseseră condamnați românii de ocupanții sovietici. Era lipsit de nerăbdarea indecentă de-a se afirma, și aceasta tocmai în mijlocul vieții literare, spațiu al ambiției duse până la isterie. [...] În postura de critic literar, făcea impresia unui om căzut din Lună. Nu ținea seama de țesătura de prejudecăți
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi termeni explicând parțial dramatismul acestui destin. Îngreunat câteodată de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și interpretările depășesc treapta
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
forme mozaicate, miniaturale, evocările rețin câteodată atenția prin prospețimea impresiei. Mai multe traduceri din literatura rusă sunt realizate de N. cu talent și acuratețe. SCRIERI: Opera lui Gogol în România, București, 1959; L.N. Tolstoi și literatura română, București, 1963; Prozatori sovietici contemporani, București, 1968; Ivan Bunin, București, 1971; Pe scara timpului..., București, 1972; A.S. Pușkin, București, 1978; La hotar de veacuri (în colaborare cu Vladimir Piskunov), Cluj-Napoca, 1981; Leonid Andreev (în colaborare cu Ana Maria Brezuleanu și N. Vucolov), București, 1983
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
Partidului Comunist Sovietic. Marxism-leninismul reprezenta o prelucrare a teoriei lui Marx, completată de Engels și apoi de Lenin, cu o codificare a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx, Engels
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a ei foarte influentă de către Stalin. Structurarea teoriei a fost dusă la un grad ridicat de elaborare de către teoreticienii sovietici și a devenit oarecum textul clasic pentru teoreticienii din noile țări comuniste. În anii ’50, lucrările filosofice elaborate de teoreticienii sovietici și de cei din celelalte țări comuniste aveau următoarea structură standard: citate din „clasici” pe problema respectivă: Marx, Engels, Lenin, Stalin (În prima parte a anilor ’50); citate din documentele PCUS; citate din documentele partidelor naționale; citate din studiile sovietice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Timișoara. Publică primele versuri în „Povestea vorbei”, suplimentul revistei „Ramuri”, în 1966. Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Orizont”, „Transilvania” ș.a., semnând și Ion Viespan, D. Dacian-Bradu. Debutează editorial în 1972, cu placheta Munte. Traduce din poezia chineză și din poeți sovietici. Poezia lui P.T. articulează un proiect ambițios: crearea unui univers coerent, crescut din imaginarul mitologiei autohtone. Acestei voințe constructive i se asociază în mod obișnuit o gesticulație solemnă, o respirație epică amplă, saturată de un imagism abundent, o semantică elaborată
PACHIA TATOMIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288603_a_289932]
-
de concentrare de la Buchenwald și Dachau, după ce un timp avusese domiciliu forțat. În septembrie 1944 refuză colaborarea cu „guvernul” de la Viena al lui Horia Sima, ca și propunerea acestuia de a lupta împotriva propriei țări, chiar dacă aceasta era ocupată de sovietici. În aprilie 1945 se refugiază în Italia și se stabilește la Saló, pe malul lacului Di Garda. În țară va fi condamnat la moarte în contumacie. Își elaborează poemele, din care a publicat o parte, precum și lucrările de politologie, unde
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
incursiuni în legendă, „romanul Basarabiei”. Tragicul exod din 1940 și, retrospectiv, momentul readucerii în 1918 a Moldovei de peste Prut la patria-mamă sunt reconstituite cu exactitate și cu forță evocatoare. Epicul atinge o tensiune dramatică extremă în episoadele fugii din fața invadatorilor sovietici. Oamenii nu sunt lăsați să urce în tren, sunt capturați și duși cine știe unde, trenurile sunt atacate, blocate și se încearcă distrugerea podurilor. Când „ultimul tren spre România” ajunge la Bolgrad, cerul e acoperit de umbre policrome și fugarii asistă cu
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
Georges Dumézil (de dreapta și el) pentru un post în cercetare la Paris, matematicianul Simion Stoilov, ambasadorul R.P.R. în Franța, se consultase prudent cu Bucureștiul, de unde răspunsul (Niet!, își amintește undeva Eliade) venise prompt. Dar era un Niet! fără adâncime: sovieticilor puțin le păsa de „soluția finală” - și ei puteau fi antisemiți, iar în acea perioadă tocmai se ocupau de „vaporizarea” evreilor din partidele comuniste -, ei refuzau un fost om de dreapta cu potențial de influență intelectuală, nu voiau să contribuie
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Uniunea Sovietică era serios încurajată de facilul său triumf geopolitic și „misionar”, negociat inabil de anglo-americanii sătui de pierderile proprii, fără compasiune pentru Europa de Est, intimidați de un aliat circumstanțial extrem de ambițios, perceput în mod eronat ca o amenințare. Într-adevăr, sovieticii au avut colosale pierderi umane și materiale între 1941 și 1945, parte din ele exacerbate de stalinism, dar împărțirea lumii la Yalta și Potsdam s-a făcut în mod oarecum surprinzător în avantajul lor net: nici Stalin, care forțase mereu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Yalta și Potsdam s-a făcut în mod oarecum surprinzător în avantajul lor net: nici Stalin, care forțase mereu nota, nu era mai puțin uimit. Logica mesianică a comunismului și calculele mult mai reci de oportunitate i-au făcut pe sovietici să îndrăznească mai mult: campania de propagandă și de infiltrare a Occidentului, niciodată cu totul suspendată de Kremlin, a fost relansată spre sfârșitul anilor ’40, în paralel cu fundamentarea ideologică a Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de oportunitate i-au făcut pe sovietici să îndrăznească mai mult: campania de propagandă și de infiltrare a Occidentului, niciodată cu totul suspendată de Kremlin, a fost relansată spre sfârșitul anilor ’40, în paralel cu fundamentarea ideologică a Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de „inginerie a sufletului omenesc”, trecuseră pe scară largă și la „ingineria spiritului omenesc”, de la pedagogia concentraționară a lui Makarenko, organizată pentru reproducerea în masă a Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Macdonald și Mary McCarthy, compozitorul Nicolas Nabokov - vărul lui Vladimir - și comentatorul Max Eastman. Folosindu-și contactele din lumea sindicală, Hook a reușit să închirieze un apartament în hotelul altminteri deja închiriat de agenții Kominformului, i-a hărțuit pe delegații sovietici, a organizat o contramanifestație și a aranjat o campanie de presă ostilă operațiunii staliniste, de la care singura excepție a fost The New York Times. Așa s-a născut mișcarea ce avea să ducă la faimosul Congress for Cultural Freedom, lansat la Berlin acum
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Arthur Koestler. Koestler era, de fapt, delegatul tipic, nu Jaspers sau Maritain, fiindcă - așa cum se întâmplă mereu la schimbări de regim - era nevoie urgentă de activiști, nu de filozofi. Iar activiștii gata pregătiți erau foștii comuniști europeni deziluzionați, antrenați de sovietici pentru lupta de uzură în regim conspirativ, gata să-și pună educația bolșevică în slujba liberalismului. Acestora li se alăturau alți oameni de stânga, cum ar fi socialiștii de pe continent și laburiștii de felurite nuanțe din Marea Britanie. Prin asemenea alianțe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
entuziasm, încarnare colectivă a promisiunii unei lumi mai bune. După cum Mao a lansat lozinca „Sputnikul nostru - educația fizică!”, obligându-și tineretul să se extenueze în exerciții de gimnastică sterile (alături de munca epuizantă), Bloom sugerează că șocul lansării primului satelit de către sovietici a generat un mare avânt educativ în Statele Unite, din nefericire scăpat din vedere de științele socio-umane. În consecință, „elanul vital” - ca să spun așa - al tineretului american nu a fost inteligent și responsabil „recuperat”, găsindu-și singur debușeul în revoltele studențești
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
remarca totuși absența din discuție a scriitorilor. Și aceasta se Întâmplă În țara unde critica a Încetat de mult a fi apanajul doar a câtorva specialiști și o zonă interzisă creatorilor. Dimpotrivă, după exemplu lui Gorki, tot mai mulți scriitori sovietici au dovedit că mânuiesc cu Îndemânare uneltele criticii. Dar În aceleași concluzii cititorii insistau cu deosebire asupra faptului că mai există o foarte serioasă doză de neîncredere În posibilitățile criticii literare. Toți lectorii făceau apel la principialitate critică, la obligația
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să fii chemat să acționezi, să duci mai departe gândul autorului, să verifici În ce măsură el e util, să ajuți luptei de descătușare a omului din condițiile exploatării. (Ă)”. Dar nu numai Lenin ci și Stalin, Gorki și În general „artiștii sovietici” pot lămuri nu numai probleme de specialitate ci și altele (principiale) de natură politică, cum demonstrează Geo Șerban 81 În preambulul său pe marginea romanului sovietic, În fapt o elocventă dovadă de critic „bine Înarmat” care, deci, la rândul său
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noi oamenii nu lucrează pentru exploatatori, nici pentru Îmbogățirea paraziților, ci pentru sine, pentru clasa lor, pentru societatea sovietică unde la putere stau cei mai buni fii ai clasei muncitoare. (Ă)». De aceea, realismul socialist, metoda de lucru a creatorilor sovietici, care este mai Înainte de toate o concepție generală de viață, fertilizată de principiile revoluționare ale marxism-leninismului și legată strâns de realitatea sovietică, atribuie muncii, În asemenea condițiuni, o valoare estetică deplină. Scriitorii - și, În general, toți artiștii sovietici - nu pot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a creatorilor sovietici, care este mai Înainte de toate o concepție generală de viață, fertilizată de principiile revoluționare ale marxism-leninismului și legată strâns de realitatea sovietică, atribuie muncii, În asemenea condițiuni, o valoare estetică deplină. Scriitorii - și, În general, toți artiștii sovietici - nu pot trece cu vederea rolul considerabil pe care munca socialistă Îl are În dezvoltarea statului lor, precum nici influența transformatoare, pe care o exercită asupra oamenilor, modificându-le mentalitatea În sens pozitiv, Întărindu-le conștiința de clasă și asigurându
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o exercită asupra oamenilor, modificându-le mentalitatea În sens pozitiv, Întărindu-le conștiința de clasă și asigurându-le tot mai largi perspective de progres, Într-un cuvânt, făcând din ei „oameni adevărați”. Încă Maxim Gorki, În referatul prezentat congresului scriitorilor sovietici din august 1934, spunea În această privință: «Noi trebuie să alegem ca erou principal al cărților noastre munca. (Ă). Noi trebuie să Înțelegem munca drept o creație». (Ă). Oamenii se alătură unii altora, muncesc cot la cot, Împreună, purtați de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să dezvoltăm principiile noii critici literare, nici să-i definim sarcinile determinate de momentul actual al dezvoltării statului nostru. În eventualitatea unei asemenea operații, punctele de plecare cele mai eficiente vor fi, desigur, discuțiile purtate În jurul acestor subiecte de către criticii sovietici, care au stabilit clar raportul existent Între estetica marxist-leninistă și critica actuală. «Estetica - spunea Rosenthal, inaugurând discuția de acum un an de la Academia de Științe Sociale de pe lângă CC al PC (b) al US - este baza teoretică a criticii noastre.» (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]