9,106 matches
-
uriaș. E ceva prins de spatele meu, ceva inexplicabil. O spaimă neînțeleasă îmi cuprinde fiecare mădular. Nu mă pot mișca, îmi aud respirația greoaie pompând în urechi. De altfel, nu sunt nici măcar sigură că e vorba de respirația mea. De spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut. Tăișul obraznic de lucios al satârului și, implicit, spaima gâturilor miilor de păsări retezate de-a lungul timpului le va lua cu sine. Nemișcarea covorului, timpul stătut de sub podele, cleiul uscat și murit de zeci de ani intre cepurile taburetelor, amintirea razelor solare, făcută ghem, bătaia lunii prin ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viața ți-o-mparți mereu cu cei drepți. Ca noi să trăim, vă rugăm să veniți! Vă promitem o moarte frumoasă, să știți! Viața ne este o stare de grație, Un joc, cu potul, numit satisfacție! Virusul-spion care-și strigase spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timp muzical în octava a II-a, inspirată de sirenele salvărilor care străbăteau în viteză străzile Brăilei, nu pentru că ar fi existat urgențe, ci pentru că, să nu spui, cineva nevăzut și nu de pe meleagurile noastre, a scris pe cerul României: Spaimă! Și mai jos existența prin frică și apoi, aici a trebuit să mă uit cu binoclul în infraroșu, cugetarea: Mă tem, deci exist!. O nouă bubuitură și un înger maro, cam cât baschetbalistul Ghiță Mureșan, se văita lângă vitrina de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa cum mă gratula Mama. Tu trebuie să exiști acolo unde sunt deșeurile cuvintelor, frazele care trăiesc odată cu politica vremii, unde există numai paranteze, gândurile ascunse ale oamenilor, cărora le este rușine că le posedă. Gânduri izvorâte din greșeli, iluzii și spaime. Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului, împăcată cu ideea că trăiești cu acest deșeu, un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
exiști acolo unde sunt deșeurile cuvintelor, frazele care trăiesc odată cu politica vremii, unde există numai paranteze, gândurile ascunse ale oamenilor, cărora le este rușine că le posedă. Gânduri izvorâte din greșeli, iluzii și spaime. Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului, împăcată cu ideea că trăiești cu acest deșeu, un blestem pe care îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta hidoșenia, e acolo și gata, deși unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deformate, depășind granițele trupului său divin și ajungând în ținuturi de care nici dracu' nu auzise, cum ar fi: Vărsătura sau cartierul Braigal. Aici înfloreau vilele, casele, magazinele mai ceva decât zgârie-norii în New York, câte una pe oră, motiv de spaimă pentru Primar, acoliți et company, care, împreună cu cei de la Bruxelles, hotărâră, în secret, ca toate fondurile pentru apă, foc, lemne, cornuri și lapte, jucării, să se întoarcă înapoi la sursă, brăilenilor rămânându-le posibilitatea de a fura ca în codru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
3 și 5 dimineața urmând a fi de matematică, da, urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sus un cap cu o coroană de aur, pe care se răsfrângea ecoul fricii și uimirii noastre, prăbușirea în neant a speranțelor și bucuriilor de libertate: era Căpcăunu! Și, mânându-ne ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât de inedită, încât pompierii au pornit de spaimă tunurile cu apă în locul aruncătoarelor de flăcări. Noroc că ordinul Primarului a sunat sec: Stop, e o cacealma! Într-adevăr, pe autostrada creată ad-hoc înaintau patru trailere cu utilaje de la cele două laminoare dezmembrate imediat după Revoluție. Un șofer gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de viață. Vârfurile copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu se afla în preajma mea nici un al treilea care să-mi ateste nevinovăția. Eram vinovatul ideal. Doar nu era totuși să mă instalez în această stare de spirit. Motiv în plus ca să chem ajutoare: trebuia să mă spăl de această spaimă absurdă pe care mi-o inoculase conversația unui amator de paradoxuri. Întinsei mâna spre telefon. Pe cine văzusem făcând gestul acesta ultima oară? Pe mort. Gândul acesta nu mă făcu superstițios, însă îmi aduse în memorie faptul că individul formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații: intrai în panică. Să înceteze sirena asta ca un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la fundul cupei, mi se păru că ochii săi își dublaseră volumul. -Șampania e așa de rece încât bulele s-au întărit, zise ea. Ai impresia că bei pulbere de diamante. p. 47 La venirea nopții, mă cuprinse din nou spaima. Această situație nu putea să fie firească. Recapitulai: în ajun, fusesem la o cină în cursul căreia un invitat îmi indicase calea de urmat în cazul în care cineva ar avea bizara idee de a veni să moară la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îi atrage Roja atenția, era locul din care a văzut-o apărînd pentru prima dată pe Virginia Zeani în rolul operei lui Verdi. Pur și simplu a dat-o gata. — Știați că și cucoana o întinsese din țară tot de spaima comuniștilor? Frumoasă bucățică, zice Curistul. — La genul ăsta de spectacole trebuie să le scoți, și n-o să dai niciodată greș, zicea Bătrînul, numai așa o să le faci să se simtă inferioare nouă, își amintește Roja. — Mai sînt și alte metode
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trebuia, de aceea, să mă strecor ca o veveriță pînă la locul șoferului prin partea cealaltă ca să o pot deschide. (Comparația cu veverițele este chiar măgulitoare, dacă ții cont că aveam peste 90 de kilograme atunci). Trăiam tot timpul cu spaima în sîn să nu mă vadă clienții mei, care și-ar fi pierdut în mod sigur încrederea în mine. Îți poți da seama cît de tentat am fost să dau 100 de dolari pe un mîner? Știți cît de mult
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
criteriile de aderare etc. Dar anxietatea preader...rii începe s...-si croiasc... drum spre spiritul nostru public, unde genereaz... un echivalent șui generis al euroscepticismului. Pentru a dep...și ins... acest complicat mecanism psihosocial, inextricabil... fuziune de fantasme, reful...ri, spaime și neg...ri ale evidentei, avem nevoie, acum, ca și în viitor, de vocea competent... și lucid... a celor care stiu cu adev...rât ce se petrece. Daniel D...ianu este unul dintre ei. Eminent economist, în sensul tehnocratic al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
forma celor mai comice oac-oac-uri, adresate În cele mai diverse game acustice, aidoma spectatorilor unei bune comedii. Concertul broaștelor, mișcarea lor prin apă sau pe uscat, declanșau În sufletul de copil, fiori nemaiîntâlniți În alte ocazii, o Îmbinare ciudată Între spaimă și atracție inexplicabilă. În acele momente, Va și-ar fi dorit să nu coboare niciodată din ciobac. Tot privindu-și nepotul, Dorița lovea aiurea apa cu cele două lopățele, neștiind În ce direcție se Îndreaptă și cu toate acestea, ajungea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea puțin sânge și disperat se apleca amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu capul În apă, căutând raci. În asemenea situații, alertată de urletul copilului, cuprinsă de durere și spaimă, intervenea Didița cu strigăte guturale și puternice către pescuitoarea din adâncuri și realizând că nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fac? Tu nu te-ai mai jucat așa? Nț! Ne făceam că te duci după lemne! Du-te! Copilul, Încercând să intre În joc și să fie inventiv, pleacă pe după casa Rozaliței, ocazie cu care s-a ales cu o spaimă de moarte pentru că a dat nas În nas cu Negruț, un câine cât un vițel mai micuț și, În conformitate cu antecedentele avute cu neprietenul său Vizanti, trebuia să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
este dificilă: „Accept să luăm masa împreună. Nu vreau decât un ceai. Ard. Habar n-am cât pricepe el din mine. În expresia privirii lui plutește acum un fel de curiozitate, e sigur pe el, știe ce vrea. Cred că spaima se reflectă pe chipul meu, rigiditatea mă domină. Nu mai reușesc să cochetez, până aici a fost totul. Mă gândesc la mama. Mamă, de ce nu m-ai iubit, ca să fiu și eu mai bună?“ Toată această suferință este brută, netransfigurată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
conversează cu un cîine flocos și fără chef de vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr... ham-ham! Nu, zău. Mă sperii? Ieși în ploaie, javră puturoasă! Cîinele mîrîie mai încet și se covrigește în cușcă. Aa, deci te dai bătut, nu? Cu bățul, Portofel încearcă să ajungă la cîine. Scopul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]