2,573 matches
-
numeralul în discuție are aici expresia twenty-one [΄twenti-wan], cu aceeași structură din nynorsk și din suedeză, iar nu pe cea din franceză care conține conjuncția "și" (vingt et un66), dar este similară aceleia din italiană (ventuno =venti + uno) și din spaniolă (veintiuno = veinte + uno). Un aspect interesant al gramaticalizării topicii în limbile moderne este oferit de clasa morfologică a adverbului, care cuprinde, pe de o parte, cuvinte cu valoare de adverb prin natura lor și, pe de altă parte, cuvinte devenite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
după formarea unor imperii coloni-ale, și în zone din alte continente, adică în teritorii colonizate, unde populațiile au ajuns să vorbească limbi romanice sau germanice prin coloniști europeni, care au impus limba lor localnicilor. În acest mod, limbi romanice precum spaniola, portugheza, franceza și, în mică măsură, italiana au ajuns în America, în Africa sau în Asia. O extraordinară expansiune a cunoscut-o engleza, limbă germanică de vest, vorbită astăzi pe toate continentele, iar neerlandeza a ajuns în zone din America de Sud
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu norme de bază unice, indiferent de zona geografică. Cu toate acestea, unele diferențe față de limba din țara de origine se pot constata în zonele colonizate încît se vorbește, de exemplu, cu întemeiere despre engleza americană, despre franceza canadiană, despre spaniola americană, despre portugheza braziliană etc. De altfel, printr-o evoluție independentă, pe teritoriul Africii de Sud, s-a creat, pornind de la neerlandeză (varianta olandeză) o limbă aparte, denumită afrikaans. Această limbă a dezvoltat în mod deosebit tendințele de tip izolant ale limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
populațiilor care nu și le-au putut însuși decît în funcție de constituția lor psihică, de inteligența lor nedezvoltată, de baza lor de articulație și de alți factori. Astfel de limbi s-au creat pe continentele african, american și asiatic, pornind de la spaniolă, de la portugheză, de la franceză și de la engleză, astfel încît pentru fiecare dintre aceste limbi europene s-au realizat mai multe variante creole. Fiind cea mai răspîndită limbă europeană, engleza are cele mai multe limbi derivate, formate în urma însușirii acestei limbi de vorbitori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
negro-spaniola (în Antilele Olandeze, Columbia, Venezuela), și în zona estasiatică, malaio-spaniola (în Filipine). Dintre acestea, numai papiamentu are un aspect literar, folosit în literatură și în presă. Variantele creole cu bază portugheză sînt mai numeroase și mai puțin unitare decît cele spaniole, o extindere mai mare avînd negro-portugheza sau afro-portugheza, vorbită în state precum Gui-neea-Bissau, Republica Capul Verde și Săo Tomé e Principe. Pe continentul asiatic se vorbesc malayo-portugheza (în Mala-ysia), indoportugheza (pe coasta de vest a Indiei și în Sri Lanka) și sino-portugheza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și italiană, dar unele pidginuri mediteraneene cu bază romanică au avut în componență și elemente din limbi cu alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și a devenit uzual în tranzacțiile comerciale. Dintre pidginurile în care sînt implicate limbile germanice, se remarcă prin răspîndire cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și a devenit uzual în tranzacțiile comerciale. Dintre pidginurile în care sînt implicate limbile germanice, se remarcă prin răspîndire cele care cuprind engleza, reprezentînd amestecuri cu alte limbi din diferite regiuni ale lumii. Folosite ocazional în comunicare de persoane cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perioade în care cuvintele latine împrumutate au fost modificate analogic în procesul adaptării, încît au primit forme ce nu le diferențiază în suficientă măsură de cuvintele moștenite. Uneori, chiar și în timpurile moderne (îndeosebi în italiană, dar, rar, și în spaniolă, portugheză și, mai tîrziu, în română), împrumuturile din latină au fost supuse unor schimbări analogice 79. Limba franceză, care a recurs de timpuriu la fondul latin pentru a se îmbogăți, cunoaște la împrumuturile foarte vechi modificări față de original, dar în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la adjective. Sufixul a ajuns și în franceză și română, dar aici nu este caracteristic. S-au preluat din latină și numeroase sufixe (rom. -iza, it. -izzare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XVIII-lea, franceza era vorbită în toate mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra celor învecinate (provensala, italiana, spaniola și portugheza) și mai tîrziu asupra românei. Italiana a cunoscut de-a lungul întregii ei evoluții un aflux de elemente franceze în domenii dintre cele mai variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla, feudo, gaggio "amanet", giallo "galben", mangiare, pensiero, trovatore
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla, feudo, gaggio "amanet", giallo "galben", mangiare, pensiero, trovatore "trubadur", vassallo etc. În mod deosebit, împrumuturile s-au înmulțit în epoca luminilor, prin numeroase cuvinte de cultură: civilizzare, concorenza, economista, pregiudizio, sensibilità. În mod similar, spaniola a primit numeroase franțuzisme, începînd cu perioada preclasică (între secolele al X-lea și al XV-lea): bufete, cofre "sipet, cufăr", ficha "fișă; fisă", hotel, jardin, paje "paj", tupé "tupeu" și multe altele. În limba portugheză, influența franceză s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numeroase elemente italiene: adagio, altesse, andante, aquarelle, arcade, balcon, baldaquin, banque, banquet, bastion, bouffon, briga-de, brigand "infanterist", burlesque, cabinet, cantine, caprice, caresse, charlatan, costume, embuscade, escadron, façade, frégate, gouache, mandoline, mercatile, modèle, opéra, pédan-tesque, réussir, révolter, risque, salon, violoncelle etc. Spaniola a primit și ea de-a lungul timpului un număr însemnat de italienisme aparținînd acelorași domenii ca cele intrate în franceză: balcón, banca, charlatan, fachada, medal-la, soneto etc. În portugheză, există, de asemenea, numeroase împrumuturi italiene: adágio, alteza, amainar "a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ajuns astfel chiar în situația ca unele elemente cu originea în italiană să fie preluate de limba română din limba franceză. Totuși, în ultima jumătate de secol, cuvinte și expresii italiene au ajuns în uzul multor vorbitori ai limbii române. Spaniola a înrîurit alte limbi datorită stăpînirii unor teritorii, relațiilor economice și, desigur, prestigiului cultural. Franceza a fost influențată de această limbă mai ales începînd cu secolul al XV-lea, primind cuvinte care denumeau înde-osebi realități ale lumii hispanice ori plante
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
româna nu a primit direct nimic din acest idiom. Înrîurirea ei a fost favorizată de relațiile politice și economice cu alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul rînd în spaniolă: arisco "ursuz, arțăgos", caramelo, chopo "plop", chubasco "aversă; belea", fado, marmelada, morriña "melancolie, nostalgie" etc. Franceza a împrumutat din portugheză cuvinte precum: autodafé, baro-que, bayadère, caravelle, fétiche, marmelade, zèbre și alte numeroase denumiri pentru realități exotice (din America, din Extremul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
invariantei din planul conținutului, aceasta fiind reprezentată, prin semnificația cuvîntului, de (aproximativ) aceeași componență în toate limbile în care este folosit elementul respectiv. Astfel, semnificația "floare" este redată în limba română prin forma floare 83, în franceză prin fleur, în spaniolă, portugheză și catalană prin flor, aceste forme avînd în structură componentele ce realizează tipul sonor [f][l]Vlab[r]84, care reprezintă invarianta formală ce permite comunicarea dintre vorbitorii limbilor respective, deși conformația tipului sonor variază parțial în funcție de limbă. Numărul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
long. balko), păstrat, de obicei în textele poetice, cu semnificațiile "balcon" și "cer". Pe terenul limbii italiene, s-a realizat însă prin derivare augmentativul balcone, care a făcut carieră europeană. Direct din italiană l-au preluat limbi precum franceza (balcon), spaniola (balcon), portugheza (balcăo), engleza (balcony), neogreaca (balkóni, μπαλκόνι). În alte cazuri, acest cuvînt a ajuns prin intermediul francezei: neer. balkon, germ. Balkon, iar, prin franceză și germană, în daneză (balkon [bal΄koη], norvegiană și suedeză (balkong [bal΄koη]). Nu numai elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ocupație arabă. Perioade mai scurte de timp arabii au stăpînit și Sicilia și teritorii din sudul actualei Franțe. Consecința lingvistică a acestui fenomen a fost pătrunderea de cuvinte din limba arabă în limbile romanice din zonă, în mod deosebit în spaniolă și în portugheză. În acele momente însă, arabii se aflau la un nivel de cultură și de civilizație superior aceluia reprezentat de europeni, încît cuvintele respective au fost preluate și de celelalte limbi ale continentului. Asemenea elemente lexicale aparțin unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a pătruns în latină (carabus), avînd semnificația "rac de mare". În greacă și în latină s-a dezvoltat apoi semnificația "barcă", semnificație cu care cuvîntul a fost preluat de portugheză, unde a primit forma caravela și de unde a pătruns în spaniolă (carabela), în franceză (caracvelle) și în italiană (caravella). Francezul caravelle [kara΄vεl] a fost împrumutat ulterior de numeroase limbi: engl. caravel [΄karəvel], germ. Karavelle [kara΄vεlə], rom caravelă etc. Cuvîntul grecesc kárabos a ajuns, în epoca bizantină, în provensală și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pentru realități de pe mai multe continente: din limbile amerindiene: alpaca, ananás, mandioca, tapioca; din limbile negroafricane: banana, baobá, samba, zebra; din limbile asiatice: bambu, cacatua, canja, mandarin, pagode. Aceste elemente au intrat din portugheză mai întîi în celelalte limbi romanice (spaniolă, franceză, italiană), iar apoi, îndeosebi prin intermedierea francezei, și în alte limbi europene. Desigur, și unele limbi neromanice, precum engleza, neerlandeza și germana au preluat elemente direct din portugheză, dar numărul unor astfel de împrumuturi este redus. Convergențe germanice și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care nu existau nici în perioada în care latina reprezenta limba de cultură a Europei. Între limbile moderne care au realizat astfel de creații pornind de la împrumutul latin, se pot menționa, în ordinea descrescătoare a frecvenței fenomenului, franceza, italiana, engleza, spaniola germana și portugheza. În cazul celorlalte limbi romanice și germanice, acest fenomen nu este semnificativ nici prin prezență și nici prin creații preluate ulterior de alte idiomuri. Prin urmare, remarcabilă din acest punct de vedere este franceza, care, în multe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exhaure [εg΄z((] (< lat. exhaurire) cu semnificația "secare a apelor de infiltrație (din mine, din cariere etc.)". În acest mod, elementul de origi-ne engleză din franceză, exhaustif, s-a putut integra într-o familie amplă de cuvinte. Limbile romanice iberice, spaniola și portugheza, pose-dă și ele adjectivul exhaustivo, dar este apreciat ca fiind o creație proprie plecînd de la latină, și, în mod asemănător, forma germană corespunzătoare, exhaustiv, este considerată ca fiind în relație nemijlocită cu latina. Cu toate acestea, cert este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
liant al unității și un mijloc de comunicare în Europa. Se remarcă în acest sens, mai întîi, limba veche greacă valorificată direct sau indirect de toate limbile literare europene, apoi limba latină și unele dintre descendentele ei occidentale (franceza, italiana, spaniola, portugheza) și, în sfîrșit, unele dintre limbile germanice (engleza, germana). Limbile antice, supranumite și limbi clasice, au influențat și continuă să influențeze limbile literare europene moderne deși corespondentul lor popular a fost transformat foarte mult încît a devenit o altă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din familie. O importantă zonă a cîmpului semantic "popor" din cele două limbi este acoperită de elemente cu bază grecească și un sector mai mic de elemente cu bază germanică. Situația se prezintă similar și în alte limbi romanice, precum spaniola, italiana și franceza, dar se regăsește în mare parte și în limbile germanice, deoarece și acestea, alături de elementul moștenit folk și de derivatele lui, au cuvinte ce pornesc de la latinescul populus și de la greceștile démos și éthnos. Limba engleză, ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de limbă italiană. Prima, Romania orientală, cuprinde dialectele italiene de la sud de această linie și limbile dalmată și română, iar cea de-a doua, Romania occidentală, dialectele din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic, deși esențial, nu reprezintă însă singurul mod de a clasifica limbile romanice și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]