KorAP: Find »[drukola/base=sparge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...444 >

11,094 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile și căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a îngropat acolo, lângă cazangerie”, șușoteau babele. „Pleacă, mă, de-aici, ce caști gura... Luați mucosu’ ăsta de-aici!” Au luat-o și-au dus-o cu duba, la doctor, pe urmă au săpat, dar n-au găsit nimic. „Îți sparg dinții, spune unde-a ascuns cățeaua de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
așa, tu lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
întinde atâta viermii ăia! Ce prostii îți mai trec prin cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu cruce nu știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică? Nu te-ai spovedit? Sparg oul, las cojile roșii pe jos, fărâmițate, ca o dâră dacă mă pierd, mănânc jumătate din gălbenuș, dar mi se face greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit, a crescut cât casa. Unde să mai fug? Mă-ntorc. - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cutiile? - Da... - Nergal... Măi, bezmeticule, nu-ți lipsește nimic? - Dă-o-ncoace, tocmai mă întorceam după ea... - Și cleștii? Ați luat cleștii? - Aici sunt... - Și greutățile? Și pompele? Și fiolele? Și prelata? Și lanțurile? Cheile? Și oglinzile, toate? - S-a spart una, am scăpat-o alaltăieri noapte, mi-e al dracului de ciudă, dar e dusă de-acum... - Ah, asta nu e bine deloc... Ai strâns? - N-am mai avut cum, a spulberat-o vântul, s-a luat pe picioare... - Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială că În locul acela Își făcuseră ciub, de-a lungul mai multor veacuri, milioane și milioane de păsări marine. Rămase pe gînduri o bună bucată de vreme, observînd totul cu o atenție obsesivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-ar fi hotărît să-și părăsească adăpostul cald. Dar la capătul a patru ceasuri de luptă, lovitură după lovitură, izbind fierul, Îl cuprinse deznădejdea. Spărsese șase pietre, care zăceau la picioarele lui făcute țăndări, dar veriga de lanț pe care o alesese, de grosimea unui deget, abia dacă fusese puțin Îndoită. Fierul se Încălzise, dar chiar și așa, nimic nu lăsa să se Întrevadă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
timpul era singurul lucru În favoarea lui În lupta pe care o Începuse. O fregată dădu din aripi la cîțiva metri distanță și se lovi de pămînt, terorizată. CÎnd inima lui Încetă să mai bată ca și cum ar fi vrut să-i spargă pieptul, se tîrÎ pe burtă pînă În dreptul păsării, o dădu la o parte cu delicatețe și puse mîna pe singurul ou pe care Îl clocea. Îl sparse de o piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
CÎnd inima lui Încetă să mai bată ca și cum ar fi vrut să-i spargă pieptul, se tîrÎ pe burtă pînă În dreptul păsării, o dădu la o parte cu delicatețe și puse mîna pe singurul ou pe care Îl clocea. Îl sparse de o piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte cuiburi și ouă și le mîncă lacom pe toate cele care nu aveau Înăuntru un embrion de pui. Ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, ceea ce Îi Îngăduia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o pașnică iguană de pămînt, ce nu făcu nici un gest văzîndu-l și se lăsă prinsă fără să se Împotrivească. Ar fi preferat să-i sucească gîtul În tăcere, dar nu avea destulă forță nici măcar pentru asta și preferă să-i spargă capul cu securea de piatră. O mîncă așa, crudă și aproape zbătîndu-se, Învingîndu-și sila și dînd voie sîngelui să-i curgă pe față și pe gît, căci era pe deplin convins că, dacă nu-și recăpăta puterile, nu avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ZÎmbi și fu chiar pe punctul de a o face cu plăcere. Voi Învinge...! Voi Învinge, pentru că eu, Oberlus, Iguana, Înving mereu... Puse mîna pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

și coțofene. Au intrat în mașina aflată în parcarea spitalului, au intrat prin geamul spart. Coțofenele au mâncat tot ceea ce detectivul numește dovezi de țesut moale. Oasele probabil că le-au dus cu ele. Știți, domniță, zice el, ca să le spargă de stânci. Pentru măduvă. În carnețel, cu creionul, scriu: ha, ha, ha. Sari cu puțin înainte să-mi fie date jos bandajele, când o logopedă zice că ar trebui să cad în genunchi și să-i mulțumesc lui Dumnezeu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ca o mumie, când intră un prieten și-i povestește că la Hollywood se zice că e lesbiană. Miss Rona, lesbiană! Sigur că asta nu-i adevărat. Femeia-i o zeiță, așa că țipă și țipă și țipă până i se sparge o arteră în gât. — Aleluia, zice Seth, tot numai lacrimi. Și-aici, își linge Brandy buricul unui arătător și dă cu câteva pagini mai în față, la pagina două sute douăzeci și doi, Rona este din nou respinsă de șleampătul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
petrecem toată ziua de Crăciun exersând cum să mă apăr de fructe. Tata zice: — Sunt o grămadă de lucruri pe lângă SIDA. Zice: Mai e și virusul herpes simplex II cu simptome printre care se numără bășicuțele dureroase care ți se sparg pe organele genitale. Se uită la mama. — Dureri corporale, zice ea. — Da, te alegi cu dureri corporale, zice el, și febră. Te alegi cu secreții vaginale. Te doare când urinezi. Se uită la mama. Perry Como cântă „Santa Claus Is

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Manus încuiat în portbagaj, și Brandy ne conduce spre vârful dealului Rocky Butte, la ruinele unui turn de observație unde, dacă asta n-ar fi seara unei zile de școală, copiii de la liceele din Parkrose și Grant și Madison ar sparge sticle de bere și s-ar bucura de sex neprotejat aici sus, printre bătrânele ruine. În serile de vineri, vârful ăsta de deal ar fi plin de copii zicând: Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
iată că stăteam pe loc. Praful și balega se așezau. Tatăl lui Brandy deschidea ușița din spate și te vedeai pe-un drum de pământ lângă un zid spart format din vagoane de marfă scoase de pe șine. Vagoanele acoperite erau sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E doar o rană superficială de carne, carne și silicon. Florari intră cu buchete de iriși și trandafiri și violete. Ți s-a spart siliconul, Shane. Glonțul ți-a găurit siliconul, așa că a trebuit să ți-l scoată. Acum poți avea sâni cât de mari dorești. Așa au zis surorile Rhea. — Fond de ten! zice Sofonda, întinzând fondul de ten de-a lungul liniei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

știe, mai tîrziu le-ar fi găsit prin gazete ca mare senzație și s-ar fi distrat nemaipomenit. Dar mai bine era că terminase totul dintr-o lovitură și se simțea grozav că reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît pînă la rît în nămol. Asta e zghihară, domnu' Leonard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mare și pustie cum era postul de jandarmi din Vladia? Pomenirea tot mai insistentă a suferințelor prințului, după cum spunea K.F. nu trecea săptămînă să nu aibă o criză de isterie, e drept fără mare scandal, mai trîntea cîte un scaun, spărgea o oglindă ori o vază, se plimba de ici-colo ore întregi mormăind ori scoțînd sunete nedeslușite, ca un animal, chiar așa, ca un animal prins în lanț, toate astea petrecîndu-se în odaia Sofiei, nu a lui, relatarea mai mult sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]