55,270 matches
-
Viorica Petrovici, a inginerului de sunet Alexandru Istrate, realizator al coloanei muzicale orientate prioritar pe momente preluate din creația enesciană. Trebuie să o recunoaștem, debutul stagiunii bucureștene a fost spectaculos, a fost atent pregătit de instituțiile noastre de concerte, de spectacole. Dacă adăugăm la aceasta marile momente ale primei ediții ale evenimentelor grupate sub genericul "Festivalul Artelor", atunci trebue să acceptăm că melomanii bucureșteni au avut satisfacția unor momente pe care le-ar fi invidiat mulți dintre cei ce locuiesc în
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
asupra problematicii dense, vii adusă de el în roman, să spunem, a legăturilor cu mitul Faust sau Narcis, a ieșirii din aură și chiar a răsturnării unor perspective. Deși tentația este mare. Așa cum a fost ea și în cazul creatorilor spectacolului Portretul lui Dorian Gray de la Teatrul Odeon. Tema, romanul, vîlva din jur, seducția însăși a autorului și ca personaj sînt greu de strunit împreună. Dacă regizorul ar fi fost un inocent, un tip mai puțin instruit și mai puțin profund
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
să-i dea o coerență pe scenă, o idee mult mai tare, mai pregnantă, mai vizibilă, să adune tensiunea și miza pe care a contat, Dragoș Galgoțiu s-a complicat, sedus fiind de roman și de Oscar Wilde, aglomerînd în spectacol motive, semnele pentru care îl interesează acest text, această lume, estetica și teoriile lui Wilde. De aceea, cred că pe scenă este mai degrabă o dezbatere efervescentă de idei, decît dezvoltarea uneia, esențială, care să concretizeze mesajul, să-l ordoneze
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
oglindirii și a oglinzii, sufletul vîndut în schimbul iluziei că tinerețea este veșnică, budoarele luxoase ale plăcerii și voluptăților, rama aurie, prețioasă care închide corporalitatea poleită a adorației, halatele ŕ la japonaise, opulente, purtate în intimitatea locuințelor. La fiecare palier al spectacolului se adaugă, nu se simplifică. Luate în sine, elementele de decor ale scenografului Andrei Both sau unele dintre costumele Doinei Levința sînt extraordinare, nasc imagini tari, ce se rețin. Vitraliul enorm, unul dintre pereții unui spațiu, fie el cameră, salon
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
oglinzi care glisează la vedere și aduc sau iau personaje, povești, situații, care separă și definesc spații de joc, întărește ambiguitatea textului, estompează, uneori, ca un văl, pulsiunile unui erotism cu legături primejdioase: bărbat-bărbat, femeie-bărbat. Și se susține extraordinar în spectacol. Într-un fel însă, viziunea monumentală a decorului și a costumelor sufocă, înghesuie anvergura limbajului dansului, la care regizorul a apelat. Spectacolul este ca o frază lungă, emoționantă în cîteva momente, mai ales din prima parte, dar delirantă. Cu tot
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
estompează, uneori, ca un văl, pulsiunile unui erotism cu legături primejdioase: bărbat-bărbat, femeie-bărbat. Și se susține extraordinar în spectacol. Într-un fel însă, viziunea monumentală a decorului și a costumelor sufocă, înghesuie anvergura limbajului dansului, la care regizorul a apelat. Spectacolul este ca o frază lungă, emoționantă în cîteva momente, mai ales din prima parte, dar delirantă. Cu tot ce înseamnă asta, fără să aibă pe dedesubt și o retorică însoțitoare. Un spațiu mai aerisit, poate, ar fi lăsat dansului posibilitatea
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
Un spațiu mai aerisit, poate, ar fi lăsat dansului posibilitatea să motiveze pînă la capăt opțiunea aceasta, pentru acest tip de comentariu gestual, emoțional. După mine, o opțiune foarte inspirată, de marcă care m-a interesat cel mai tare în spectacol. Din toate punctele de vedere. Deși nici ea nu este pe deplin susținută și explicată pe scenă. Astfel, pare puțin bizar cînd cineva i se adresează cu replică lui Dorian Gray, direct, unu la unu, iar acesta nu răspunde. Replica
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
deși era atîta nevoie de ea, de respirație. Extraordinară, în planul dansului, este relația dintre Dorian Gray și Sibyl Vane, între Răzvan Mazilu și copila Oana Cojocaru, elevă la școala de balet, cea mai complexă și împlinită relație din acest spectacol. Fără fisură. Absolut tulburătoare. Amestecul de fragilități, de inocențe, exultul sentimentelor, neviciate de intervenția celor de dinafara cuplului, scena îndrăgostirii, a seducției sînt momente la care mă gîndesc. Și care mă emoționează. Este o oarecare distanță, însă, între performanța lor
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
Ionuț Kivu printr-o maleabilitate corporală studiată, nu-și precizează funcția în raport cu Dorian Gray și cu ceilalți. Foarte provocat de Dorian Gray și de Oscar Wilde, de lumea lor, regizorul Dragoș Galgoțiu nu poate reduce tendința stufoasă a abordării exhaustive. Spectacolul pierde, cred, din această pricină, în special în partea a doua, redundantă, obositoare. P.S. Rar am văzut în ultimul timp un program de sală atît de rafinat, o prelungire elegantă a ideii de tablou, oglindă, oglindire.
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
Succesul său este cu atît mai surprinzător cu cît el contrazice integral chiar percepția celui în cauză despre realitatea românească. Scrie Robert Turcescu: ,Vrem, nu vrem, trebuie să acceptăm că aceasta este lumea românească în care trăim. O lume a spectacolului, adeseori ieftin, de prost gust, dar cît se poate de adevărat. N-avem decît să ne îmbătăm cu ideea că, în cele din urmă, românii vor învăța lecția democrației și importanța votului, fără a fi nevoie pentru asta de cazane
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
tocmai prin seriozitatea ei extremă, dusă pînă la limita lipsei totale de umor. La fel despre marea feblețe politică a românilor în perioada de tranziție, Ion Iliescu, se pot spune multe, mai puțin însă că ar fi un om al spectacolului. Cît despre mititeii lui Sechelariu și efectul lor electoral, orice discuție devine inutilă. Este evident faptul că mulți dintre români nu disprețuiesc spectacolul, nici măcar pe cel de prost gust, dar mă tem că politicienii noștri supralicitează acest aspect. Mă bucur
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
de tranziție, Ion Iliescu, se pot spune multe, mai puțin însă că ar fi un om al spectacolului. Cît despre mititeii lui Sechelariu și efectul lor electoral, orice discuție devine inutilă. Este evident faptul că mulți dintre români nu disprețuiesc spectacolul, nici măcar pe cel de prost gust, dar mă tem că politicienii noștri supralicitează acest aspect. Mă bucur să cred că inclusiv printre cei care se dau în vînt după ,Vacanța Mare" există destui cei care știu exact câte parale face
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
Marina Constantinescu Am redescoperit, cu emoție, personalitatea unui regizor nu tocmai nou în breaslă: Vlad Massaci. Un artist viu, cu un debut expresiv, cu spectacole montate în București și la Piatra-Neamț care ne-au incitat simțul estetic, cu momente de ezitări, de căutări, cu erori, poate, din punctul meu de vedere. Un artist cumva atipic, căutînd să-și facă profesiunea serios, căutînd să se privească
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
la work-shop-ul Cehov susținut de Radu Penciulescu la Olănești. Am fost atentă la cheia cu care deschidea codul unui cuvînt, o situație, o relație din piesele puse sub lupă. Este favoritul meu și pentru că simt în felul analizei lui de spectacol, tipuri de analiză aplicată pe text pe care le practicam, amîndoi, ca studenți filologi. Poate și asta mi s-a părut că îl particularizează în peisajul teatral. Într-o bună zi a dispărut... în Germania. Ca să lucreze. Și asta a
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
pe care contemporaneitatea le oferă. Pentru că în puținele dăți în care ne-am întîlnit am vorbit despre teatru. În stagiunea trecută s-a jucat la Teatrul Act o piesă a unui autor cu mare căutare în lumea filmului și a spectacolului. Am scris atunci despre Bash. O trilogie contemporană, un text tradus de regizorul Vlad Massaci și actrița Mihaela Sîrbu, adaptat de regizorul Cristian Juncu, pus în scenă de Vlad Massaci cu următoarea distribuție: Mihaela Sîrbu, Mihai Călin, Ioana Flora, Vlad
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
că Vlad Massaci a intuit grozav codul lingvistic și dimensiunea mesajului acestui dramaturg, estetic, social și psihologic, lucru demonstrat minunat în Bash. Precum și în recidiva de curînd lansată la rampă, Forma lucrurilor, premieara de la Teatrul Act. Am simțit la acest spectacol încă un plus de rafinament, de siguranță, de forță, un soi de libertate a unui om obișnuit deja cu sensul cuvintelor și poveștilor, a spațiilor mentalului autorului, a personajelor sale, cu structura și tăietura replicilor, cu respirațiile piesei, ale tipului
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
filmate sau imaginate pe computer. Scenograful este încă un jucător în distribuție, el participă direct și în egală tensiune cu actorii la performance. Cei mai mulți dintre actorii pe care i-am văzut, și în special poate cei mai tineri, într-un spectacol la care colaborează, în alt teatru decît cel în care sînt angajați și, de regulă, în cele neinstituționalizate, mi s-au părut mai disponibili, mai motivați. Pe toți cei patru actori din această distribuție îi cunosc de la Bulandra - Andreea Bibiri
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
în monologul final al Mihaelei Sîrbu ca să marcheze claritatea, precizia de bisturiu a premeditatului demers artistic-uman, calculul cinic, infinit de cinic strecurat în relație și în discursul de la vernisaj, în expozeul de licență. Trebuie să mergeți și să vedeți acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea în scenă, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea poveștii, a felului de a înțelege să faci, uneori, artă, pentru traducerea bună, teatrală a piesei lui Neil LaBute. Pentru ca să vedeți, și de pe
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
retină (A film about his life,Dial 4 cocks 05, Condom, Same). Șira AND ( DNA ) aplicată ca mesaj fotografic nu surprinde personajul în mod simetric, îl dublează adăugând la stilul major atmosfera de concert foto, în afișul mediocru al unui spectacol vechi.Modernism- Nostalgie. Generația în blugi printr-un reprezentant tributar stilului unei epoci, prinsă în geometria actuală prin asimetria interioară: cap și cadru, bust neimportant ca detaliu, căci ceea ce contează aici este expresia candidă, formula, rezervarea proprie a spațiului, narcisismul
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
piept merg în amprenta dusă până la tulburare a imaginii de mare forță care este realismul contemporan. Dâra de sânge de la nas și cea de la gură nu mai prezintă importanță căci ochii sunt de-acum flashuri, iar flashurile strălucesc amintind de spectacolul anunțat, un filrn care nu a dezamăgit pentru că linia estetică propusă este, cred, cea a deriziunii: autorul nu prea se ia în serios și nu face asta pentru că personajul " este o poză, poză în poză, și pentru că aparatul de filmat
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
pentru acest element, dar îl asistă și operatorul de imagine Chris Doyle (O iubire imposibilă), considerat de mulți un caligraf al luminii. Eroul e un film care vrea să arate adevărata profunzime a wu xia; nu face din violență un spectacol gratuit - deși personajele nu mor doar o dată, sângele e aproape invizibil - ci încearcă să arate și culisele "ideatice" ale artelor marțiale (codul de onoare, legăturile cu caligrafia, muzica și șahul). De aceea, melodrama inerentă triunghiului amoros Fulg de Nea -Lună
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și frămîntările lui Michelangello, cel din vintrele Romei pline de zeități lascive, de spectacole sîngeroase și de ordine geometrică, lucrurile chiar așa se văd: ca o convulsie a cărnii într-o încleștare teribilă cu propriile-i slăbiciuni.
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
în calitate de amfitrion, programul (inteligent) încărcat al celor două zile, inaugurând salonul editorial "Serile la Brădiceni". Au urmat un recital de muzică și poezie la Teatrul Dramatic, recital coordonat de directorul Școlii Populare de Artă din Tg.-Jiu, Viorel Gârbaciu, un spectacol folcloric La Căminul Cultural din Brădiceni, o vizită la casa din Hobița în care s-a născut Constantin Brâncuși etc. S-a bucurat de succes ideea (simpatică) a organizatorilor de a-i transporta pe scriitori de la Peștișani la Hobița cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
lui Dabija acolo după, cred, zece ani. Și este lăudabilă ideea tînărului manager și regizor, Claudiu Goga, de a-i invita în teatrul pe care îl conduce pe acei directori de scenă de primă linie, care lasă urme solide, dincolo de spectacolul propriu-zis, în conștiința artiștilor cu care au lucrat. Apropo! N-aș trece atît de ușor peste un spectacol, peste care s-a pășit cu grație. Sau fără. Ceea ce am văzut acum s-a născut tot atunci. Este vorba despre Frații
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
a-i invita în teatrul pe care îl conduce pe acei directori de scenă de primă linie, care lasă urme solide, dincolo de spectacolul propriu-zis, în conștiința artiștilor cu care au lucrat. Apropo! N-aș trece atît de ușor peste un spectacol, peste care s-a pășit cu grație. Sau fără. Ceea ce am văzut acum s-a născut tot atunci. Este vorba despre Frații de Sebastian Barry, făcut în urmă cu zece ani. Regia, Alexandru Dabija, scenografia, Irina Solomon și Dragoș Buhagiar
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]