1,618 matches
-
în documentație. Deasupra 1234,93 K (punctul de solidificare al argintului) temperatura formula 6 este definită prin punctele fixe și legea lui Planck (de radiație): unde formula 8 este una din temperaturile punctelor fixe ale argintului, aurului sau cuprului, formula 9 sunt radianțele spectrale ale corpului negru pentru lungimea de undă formula 10 la temperaturile respective, iar :formula 11 = 0,014388 m K. Termometrul etalon pentru acest domeniu este pirometrul de radiație monocromatică.
Scara Internațională de Temperatură din 1990 () [Corola-website/Science/320091_a_321420]
-
Donici. În anul 1909 a construit spectroheliografuul francez, inventat anterior de Milan Rastislav Štefánik. În anul 1914 Donici și Chrétien au observat eclipsa de soare la Feodosia (Crimeea). Primele lui interese au fost legate de tipografie, optica fiziologică și analiza spectrală a cometelor. Ulterior Chrétien a fost recomandat lui Raphael Bischoffsheim, mecenat, să fondeze observatorului astronomic Côte d'Azur din Nice, situat pe malul mării mediteraneene. După decesul lui Bischoffsheim, observatorul a fost condus de către generalul Bassot. În anul 1909 a
Henri Chrétien () [Corola-website/Science/320157_a_321486]
-
invizibilă. Numai în interiorul unor benzi înguste a unor linii de absorție ("Hα" - hidrogen sau "H" și "K" ale calciului ionizat) de ordinul 1 Å, cromosfera devine opacă și vizibilă. Cromosfera poate fi studiată la aceste lungimi de undă, unde liniile spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
spectrale care apar nu sunt complet negre. Centrul fiecărei linii este mai negru decât fondul continuu alăturat, dar se emit încă unii fotoni de la cromosferă spre pământ pe care cercetătorii îl recepționează cu ajutorul filtrelor monocromatice în benzi înguste ale liniilor spectrale menționate mai sus. Pe fotografiile monocromatice (adică pe filtograme) în "Hα" sau "K" (Ca II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța urmăririi sale continue. Studierea cromosferei este
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în lumea formelor și a eternului spectral”. Costumiera Hortensia Georgescu, care a colaborat cu Liviu Popa, îl considera "„un autentic pictor (...) un simț sigur al culorii, al proporțiilor”" și afirma că el aparținea ca structură unei epoci de mult apuuse, decorurile sale caracterizându-se printr-o opulență
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
apoi profesor de științe naturale la Poitiers, în fine la Paris la Collège St. Louis, unde se împrietenește cu François Arago și Jean Augustin Fresnel. Astfel, în 1827 pune la punct standardizarea unității de măsură Ångström și aceasta utilizând liniile spectrale ale metalului cadmiu. La începutul anilor 1840, împreună cu Daniel Colladon demonstrează utilitatea ghidării luminii prin reflexii repetate. Aceasta va sta la baza utilizării ulterioare a fibrei optice. Pentru studiile sale din domeniul opticii, a inventat un tip polariscop, care avea
Jacques Babinet () [Corola-website/Science/320919_a_322248]
-
presupus (și, prin urmare, a varietății remarcabile de timbre posibile) sunt ale corzilor și ale tuburilor sonore. Afilierea seriilor armonice cu muzica reprezintă baza sistemelor sonore (de înălțimi muzicale) tonal și modal, manifestând însă influențe și în privința sistemelor serial și spectral. Istoria muzicii a fost puternic influențată de percepția diferită asupra spectrului sonor de-a lungul secolelor; există chiar o ipoteză conform căreia istoria esteticii muzicale poate fi comparată cu lecturarea unei serii armonice de la fundamentală la armonice tot mai îndepărtate
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
de la suprafața acestora, și nu de mișcarea lor), s-a dovedit ulterior că există și un astfel de efect. Prima deplasare spre roșu Doppler a fost descrisă în 1848 de fizicianul francez Armand-Hippolyte-Louis Fizeau, care a arătat că deplasarea liniilor spectrale observabilă la stele se datorează efectului Doppler. În 1868, astronomul britanic William Huggins a fost primul care a calculat prin această metodă viteza cu care o stea se îndepărtează de Pământ. În 1871, a fost confirmată deplasarea optică spre roșu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii. Dacă acestea sunt găsite, ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
și trecută prin hidrogen prezintă un spectru specific acestui element cu caracteristici la intervale regulate. Dacă observația se limitează la liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată, atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului. Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată, atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului. Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de undă diferite, atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din tabelul de mai jos. Determinarea deplasării spre roșu a unui obiect în acest fel necesită o gamă de frecvențe sau de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
lungimea de undă ce ar fi măsurată de un observator aflat în mișcare solidar cu sursa (într-un sistem de referință propriu). Cum în aplicațiile astronomice, această măsurătoare nu se poate efectua direct, se folosește în schimb metoda cu linii spectrale descrisă aici. Deplasările spre roșu nu se pot calcula pentru caracteristicile neidentificate ale căror frecvență în sistemul de referință propriu nu se cunoaște, sau cu un spectru lipsit de caracteristici sau cu zgomot alb (fluctuații aleatoare într-un spectru). Deplasarea
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
împrăștierea cauzată de medii aleatoare are loc la multe unghiuri, iar "z" este o funcție și de unghiul de împrăștiere. Dacă au loc mai multe împrăștieri, sau particulele împrăștiate au o mișcare relativă, atunci există și o distorsiune a liniilor spectrale. În astronomia interstelară, spectrul vizibil poate apărea mai roșu din cauza proceselor de împrăștiere într-un fenomen denumit înroșire interstelară — la fel împrăștierea Rayleigh cauzează înroșirea atmosferică dată de Soare la răsărit și la apus și face ca restul cerului să
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
împrăștiere într-un fenomen denumit înroșire interstelară — la fel împrăștierea Rayleigh cauzează înroșirea atmosferică dată de Soare la răsărit și la apus și face ca restul cerului să fie albastru. Acest fenomen este diferit de deplasarea spre roșu deoarece liniile spectrale nu sunt deplasate la alte lungimi de undă la obiectele înroșite și în plus există și o slăbire a intensității și o distorsiune asociate cu fenomenul din cauza împrășțierii fotonilor la unghiuri diferite de cel de privire directă.
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
sunt forțați să îndure un proces spectacol înainte de a fi executați. În timp ce ei sunt torturați, spre deliciul acoliților lui Flagg, „Trashcan Mân” apare cu o bombă nucleară pe un scuter. În timp ce Flagg se transformă într-o ființă demonica, o mană spectrala (a lui Dumnezeu) apare din ceruri, detonează bombă, distruge Las Vegas-ul și-l ucidere aparent pe Flagg. Stu este salvat de Tom Cullen, care-l duce într-o cabina din apropiere pentru a se vindeca în timp ce iarnă începe. Între
Virus mortal () [Corola-website/Science/325899_a_327228]
-
din constelația australa Câinele Mic. Privită doar cu ochii pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principala de clasă spectrala F5 IV-V, numită A, si o pitica albă cu clasa spectrala DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină. Numele său provine din greacă veche: "προκύων", transliterat "prokýōn", care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]
-
stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principala de clasă spectrala F5 IV-V, numită A, si o pitica albă cu clasa spectrala DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani lumină. Numele său provine din greacă veche: "προκύων", transliterat "prokýōn", care semnifică „înaintea câinelui”, Procyon precedându-l pe Sirius („Steaua Câine”), în cursul deplasării sale pe bolta cerească a nopții
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]
-
gaussian oferă o altă Gaussian, daca aplicat la x și y sau pe raza. Similar cu wavelets, un alt de proprietățile sale este faptul că este la jumătatea distanței între a fi localizate în configurație (x și y) și în spectrale (j și k) de reprezentare. Că o funcție de interpolare, un singur Gaussian pare prea întins pentru a păstra detaliile maximă posibilă, care este motivul pentru care se adaugă al doilea derivat. Ca un exemplu, atunci când imprimarea unui negativ fotografic, cu
Anti-aliasing () [Corola-website/Science/325004_a_326333]
-
lumina face parte din spectrul undelor" electromagnetice, și deci, ca și celelalte unde electromagnetice, se propagă prin aer cu viteza luminii. Lumina, spre deosebire de celelalte unde electromagnetice, este singura radiație ce poate fi sesizată cu ochii. Ziua ochiul are o sensibilitate spectrală relativ maximă pentru lungimea de undă de 555nm, de culoare galben-verde, care se află în centrul spectrului vizibil. Limitele acestui spectru nu sunt bine cunoscute, deoarece curba de sensibilitate a ochiului se apropie asimptotic de abcisă atât pentru lungimi de
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
de specialiști în prelucrarea imaginilor, care a inclus pe Dr. Roger Easton de la [[Institutul de Tehnologie Rochester, Dr. Bill Christens-Barry de la Equipoise Imaging și Dr. Keith Knox de la Boeing LTS, au folosit calculatorul pentru procesarea digitală a imaginilor în benzi spectrale diferite, inclusiv lumina vizibilă și cea ultravioletă, pentru a descoperi textele care stau la baza manuscrisului. După ce au scanat și au procesat digital întregul manuscris în trei benzi spectrale până în 2006, în 2007 au reprocesat imaginile manuscrisului în 12 benzi
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
LTS, au folosit calculatorul pentru procesarea digitală a imaginilor în benzi spectrale diferite, inclusiv lumina vizibilă și cea ultravioletă, pentru a descoperi textele care stau la baza manuscrisului. După ce au scanat și au procesat digital întregul manuscris în trei benzi spectrale până în 2006, în 2007 au reprocesat imaginile manuscrisului în 12 benzi spectrale plus scanarea cu: UV: 365 nanometri; Lumină vizibila cu lungimea de undă de: 445, 470, 505, 530, 570, 617 și 625 nm; Infraroșu: 700, 735 și 870 nm
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
diferite, inclusiv lumina vizibilă și cea ultravioletă, pentru a descoperi textele care stau la baza manuscrisului. După ce au scanat și au procesat digital întregul manuscris în trei benzi spectrale până în 2006, în 2007 au reprocesat imaginile manuscrisului în 12 benzi spectrale plus scanarea cu: UV: 365 nanometri; Lumină vizibila cu lungimea de undă de: 445, 470, 505, 530, 570, 617 și 625 nm; Infraroșu: 700, 735 și 870 nm; și lumină înclinată de: 910 and 470 nm. De asemenea au procesat
Manuscrisul lui Arhimede () [Corola-website/Science/322546_a_323875]
-
schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I nu au hidrogen în liniile spectrale, în contrast cu cele de tip ÎI care au. Tipul I este divizat în Ia, Ib și Ic. În supernovele de tip Ib/Ic lipsesc linile spectrale de absorbție de silicon unic ionizat cu frecvență de 635.5 nanometri.. Pe masura ce supernovele tip Ib/Ic îmbătrânesc, încep să prezinte linii de absorbție ale unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
and may be redder. În the infrared portion of the spectrum, the light curve of a Type Ib supernovă is similar to a Type II-L light curve. (See Supernovă.) Type Ib supernovae usually have slower decline rateș for the spectral curves than Ic. Type Ia supernovae light curves are useful for measuring distances on a cosmological scale. That is, they serve aș standard candles. However, due to the similarity of the spectra of Type Ib and Ic supernovae, the latter
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]