5,301 matches
-
imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de granit”), al „lavei” (fluid solidificat), al „banchizelor” (soliditate aparentă, ascunzând de fapt „verzi și stătătoare pustietăți lichide”), al „râului” (lichid „gigant clocotitor”, devenit „ușoară spumă”), iar izbucnirea colosală spre înalt și coborârea spre „calda, impudica Cybelă” nu constituie două opțiuni extreme, aflate la cele două capete ale claviaturii; dimpotrivă, într-un mod doar aparent paradoxal, ele sunt strânse și răsucite, memorabil, într-un singur fir
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori sunau din corn, pe
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
din Suceava, cetatea de scaun a Moldovei, să aleagă locul mânăstirii. Pâlcul de oșteni abia răzbate. În frunte merge un oștean călare ca să deschidă calea. După el vine un călăreț cu chipul rotund și privirea semeață. Calul lui e numai spumă. Stă drept În șa. Pletele Îi curg pe spatele Împlătoșat, ca valurile pârâului care Îi duce cine știe unde. Călărețul acesta este Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei. Ce apă este asta ? Întreabă domnul Ștefan. E Putna, Măria ta - răspunde oșteanul din frunte
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
se cade ca oamenii altuia... Deci totuși e mai bine să mergi tu numai singur. (El își ia coroana din cap, o pune deasupra capului fiului său și face semnul binecuvântării ) (încet) Tu ce ne-ai dat ființă din apele spumii *, Stăpâne fără mărgini al marginelor lumii, Noi laude ți-aducem Ție, Părinte Unic: Umbrește dar cu milă asupra acestuia, Ascultă-mi a mea rugă, ascultă-mi, Doamne, plânsul Și apără-l, păzește-l și-l mântuie pre dânsul. {EminescuOpVIII 80
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atuncea la frate-meu, la el, Cu fața lui cea dulce, cu ochi mari - Floribel. O Floribel, adesea din codri glas mă cheamă Pe nume, - ades e glasu-ți, ades e cel de mamă; Zvârlind cu pietre-n râul ce-n spume se înarcă Eu să vorbesc cu mama, s-aud cuvîntu-i parcă: O, fata mea, Închide și ușă [și] ferești C-ades [vin] zburătorii cei falnici din povești Și or să te răpească, ș-or să te ducă-n lume. O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i îngerul pe maluri Ce -viseasă în castel Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri De pământul eternel? Cine-i zâna, fără nume Ce privește tot în veci Printre stânci de pietre seci Cum se scutură de spume Ale mărei unde reci? Ea privește ca o lună Dintr-un nor de piatră, sur, Ce-o întunecă-mprejur Cerul norii își adună Și castelul l-înconjur. (ACT V] [SCENĂ] 2262 ȘTEFAN Popor, mormânt măririi-mi, eu te urăsc popor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ȘTEFAN] Dragi boieri a noastră viață E ca noaptea cea cu ceață, Care, tristă, lungă, rece, Nesimțită fuge, trece, Pasul ei - vremei robit Și văzduhul ei - cernit, Pîn' se stinge-n drumul său, Vis al lumei umed, rău. Cupa-n spume mă-nsenină Cum revarsă luna plină Mândră mare de lumină Peste lume, peste șoapte, Peste stânci pierdute-n noapte. Astfel cupa ce-arde-n spume Mi-nsenină trista lume Ce domnește-n sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
robit Și văzduhul ei - cernit, Pîn' se stinge-n drumul său, Vis al lumei umed, rău. Cupa-n spume mă-nsenină Cum revarsă luna plină Mândră mare de lumină Peste lume, peste șoapte, Peste stânci pierdute-n noapte. Astfel cupa ce-arde-n spume Mi-nsenină trista lume Ce domnește-n sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei stînce seci. Închinați, boieri, cu bine, Să-mi scald gîndurile-n bine, Închinați, boieri, mereu, Să-nsenin sufletul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei stînce seci. Închinați, boieri, cu bine, Să-mi scald gîndurile-n bine, Închinați, boieri, mereu, Să-nsenin sufletul meu. Boieri mari, boieri de rând, Împleți cupele cântând Și priviți pin vinu-n spume Tot ce vi-i mai drag pe lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață Înecată-n tristă ceață. Dar eu voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
calului copite. Sufletului plin de umbre tu dai liniștea uitării Și răsai ca un luceafăr pe cutremurele mării, Verși lumina ta cea dulce-n visu-mi [și-n] singurătate-mi, Dând viața valurilor furtunoasei mele patemi. Dulce-i trupul alb ca spuma, dulce-i glasul de sirenă, M-ai înnebunit cu totul și visez veghind, Irenă. De pe crucile plecate se aude glasul cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cât ai fost copilă, da, ai trăit pentru tine, căci erai prea debilă pentru ca să fii mașină - astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce ne mână, ne face spume, ne soarbe-n nouri. El e râul, noi valurile... stânca stană noi n-o putem coprinde. Noi toți suntem Ca râul care cântă trecutul unei stânci, Dar stânca e eternă și valu-i trecător. 2258 D i n A C T
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca un sculptor ce sfarmă o marmură proastă. Nimic în trecut, nimic în viitor, cu ce drept ai cere ca prezentul să-ți fie mare? Mira? Te iubește Mira. Sunt prea beat de vinul mișeliei ca să las să te înșele spuma ce-a mai rămas în cupa vieței mele! Află și fă-te piatră... Pe Mira... o iubesc eu, o iubesc cât te urăsc pe tine. O iubesc cum iubește Satana nelegiuirea. De pe tronul acela pe care încă azi te poți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o azvîrle-n pămînt). 11 2254 da, durere, lacrima-i atât de amară încît, căzută în oceanul amor, l-ar face d-o mie de ori mai amar, l-ar face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată ființa mea, toate zilele mele s-ar putea soarbe într-o picătură de aur. 2 2254 Să scald gândurile mele printre sufletele valurilor mării. 3 2258 Am rupt inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur. 2 2254 Să scald gândurile mele printre sufletele valurilor mării. 3 2258 Am rupt inima mea și-am pus-o-n sînu-i - și p-a lui am pus-o-n sânul meu. {EminescuOpVIII 254} 4 2254 Nunta mea - seacă spumă de valuri. IV. MATERIAL REZIDUAL 1 2254 Munți cu părul de zăpadă și cu fața sură și cu corpu-n haină verde și uscatele lor picioare de piatră în râu 2 2258 S[c]lavul ce-și caută speranțele cu ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un trunchi vechi - și-și acopere ochii cu mâna. S-aude o muzică dulce) VISURILE (sopran) Somn, Tu al nopților domn! Ne dă prin a gândului ceață Viață. Vezi Noi suntem tot tineri și trezi, Zidim într-o clipă din spume O lume. Lac Pe care în cânt se desfac Cu dulci și armonice glasuri Talazuri. Știm Pustiul sub ochi să-l lățim. Mai este vro mână măiastră C-a noastră? Vin Și dă-mi porunca ta lin. Urma-vom fantastice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades Un înger, o femeie cu chip așa ales. Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă suflelul ei rebel Și pintre stânci de piatră se scutură de spume Și mișcă-nfuriată a valurilor lume? ............................................................ (Un CHIP s-arată-n castel) {EminescuOpVIII 280} Și-n noaptea care urlă cu surda ei ureche Privește ca o lună din zidurile veche. E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri pin cari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atunci n-ai putea spune C-un geniu infernal e acea sântă minune. Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Și noaptea-i o regină lunatecă și bună, Când cerul rîde-albastru pe somnoroșii nori Și valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă... La cântul meu s-asculte un val pe altul cheamă Durerea ce-i în ele. Când cânt, pe ape plane Se limpezesc frumoase a stelelor icoane, Din nori s[t]răbate-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi fost la fel de sinceră. Nu l-ai fi simțit la fel de aproape. Nu înțelegi, desigur, felul în care e vrăjită piatra aceea care e mai întîi închisă într-un tub de metal și care apoi arată ca un fel de spumă, dar ușurința cu care se pot face din ea panouri mai ușoare decât frunzele, dar mai rezistente decât lemnul, nu poate fi decât o minune dumnezeiască. Folosind o asemenea substanță mirifică, oamenii tăi au reclădit în doar trei zile acoperișul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de dormit atunci când ploaia scălda câmpia. De atunci însă nu ai mai scăpat de Hyam, care te roagă să pui o vorbă bună pe lângă Dumnezeu, fiindcă e convins că ar putea realiza un Templu mai frumos dacă ar avea destulă spumă de aceea care se împietrea cu vremea. Cei mai harnici, dar lipsiți de fantezie, s-au mutat în jurul malului de unde extrag nisipul acela din care femeile coc apoi tăblițele de lut. Se pare că ei sunt preferații lui Dumnezeu, de vreme ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Realiză imediat și de ce scanerele lor nu indicaseră nimic. Cineva avusese ideea genială de a acoperi hainele cu un strat subțire din substanța pe care chiar Crey le-o trimisese pentru construcția acoperișului. În lipsă de altceva, guvernatorul folosise o spumă perfect izolatoare termic. Scanerele nu aveau cum să sesizeze prezența unor oameni care nu emanau nici un pic de căldură. Dar cum de-și dăduseră seama? Crey decise că avea să se gândească la asta mai târziu și urlă în dispozitivul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care planeta aceea haină le făcuse sutelor de generații care-l precedaseră. Și atunci din mintea lui începu să iradieze către ceilalți, cu forță infinită, imaginea unei mări în furtună. Viziunea oamenilor începu să se extindă. Talazuri imense își albeau spuma care lucea doar o clipă înainte ca vântul să o spulbere. Înțelegând ce dorește să realizeze Xtyn, războinicii Bratti se alăturară viziunii lui transmițîndu-le animalelor imaginea unui ocean chinuit de furtună. Forța viziunii era atât de mare încît Xtyn avea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e În toți, tot astfel precum una e În toate, Deasupra tuturor se ridică cine poate, Pe cînd alții stînd În umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd În taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. (M. Eminescu, „Scrisoarea I”). A te Îmbogăți mereu În gînd Înseamnă, de fapt, să poți să dobîndești o perspectivă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sufletești ale lui Făt-Frumos. Să ne reamintim sensul profund/filosofic pe care Mihai Eminescu Îl dă termenului de „glorie”: Gloria-i Închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor Închină, numind mare pe-un pitic Ce-o bășică e de spumă Într-un secol de nimic. („Scrisoarea II”). * „Lucrul de care te temi se Întîmplă mai iute, decît acela pe care-l speri.” (P. Syrus) Pentru că „temerea” este mai afectivă, prin natura ei, decît „speranța”, care, prin „proiectul” pe care-l
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca și pentru frații lor cirenaici, contextele ne lipsesc uneori și rămânem atunci doar cu spuma anecdotei. Or, toate acestea au un sens, iar povestea cu felinarul în mai mare măsură ca altele. într-adevăr, Diogene caută mai puțin un om anume, așa cum ar putea găsi sau recunoaște în mulțime, și se află mai degrabă, ironic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să îndeplinească anumite condiții de puritate cerute de specificul industriei în care este folosită. Apa dură Conține un procent ridicat de săruri de calciu și de magneziu. Apa dură nu este bună de băut, având un gust neplăcut, nu face spumă cu săpunul și nu fierbe bine legumele.Ea depune prin fierbere, pe pereții vaselor o crustă aderentă, care micșorează transmisia căldurii,determinând astfel o creștere a consumului de combustibil. Apa pura Se știe că în natură nu există apă pură
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]