12,817 matches
-
căzură așchii de lemn, cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou lumina ! După atâta timp... Tata se clatină, copilul crezu că o să cadă pe scări... Dar urca. Încet, dar urca... pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo nu mai era nimic de văzut. Pustiu. Cenușiu, cât vedeai cu ochii. Ici și colo, ruine, cenușii și ele, pe care soarele asfințitului lăsa dâre sângerii... Porniră încotro vedeau cu ochii. Câte un ciot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Apăi, mi-i dor di cii di acasî. ― Mai rabdă puțin și ai să-i vezi... ― Mulțămăsc, domnu’ doctoru. Mulțămăsc. Mânca-ț aș! La auzul noii rafale de “mulțămăsc” și “mânca ț-aș”, profesorul făcea mari eforturi pentru a și stăpâni râsul. ― Să mergem - i s-a adresat profesorul lui Gruia. Când au ieșit din salon, profesorul a grăbit pasul, pentru a ajunge cât mai repede În cabinetul său. Gruia l-a urmat. Odată cu Închiderea ușii În urma lor, un râs sănătos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu mă Înșeală, cred că amenințarea „eroului” suna cam așa: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!” Spuneți-mi dacă la această dată putem să-i facem o vizită acestui individ. Ce părere aveți? ― Eu cred că acum noi suntem stăpâni pe situație. Astfel stând lucrurile, presupun că e bine să-l lăsăm să fiarbă În zeama lui. O lună, două, până când va avea curajul să ne atace... ― Vă aștept mâine, după ora zece, să stăm de vorbă pe Îndelete. ― De
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
A stat puțin În cumpănă și apoi a răspuns calm: ― Domnule profesor, dacă Despina ar avea un colaborator bun, ar putea bate pe mulți colegi cu experiență. Spun aceasta bazându-mă pe faptul că, deși are o scurtă practică chirurgicală, stăpânește cu precizie datele privind orientarea În evaluarea stării de sănătate a unui pacient... Pe chipul profesorului a trecut ca o adiere o rază de lumină, ce i-a prins ochii și a adus un zâmbet care poate nici nu se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Țăranul a avut mare noroc că nu i-a fost lovit ficatul. Cornul taurului a trecut doar printre intestine, fără să lezeze vreun organ sau vreun vas de sânge important. S-a produs doar o hemoragie capilară, care a fost stăpânită până la urmă... La sfârșitul intervenției, profesorul și Gruia au constatat că mai mult te obosește emoția decât munca În sine. ― Îți mulțumesc pentru ajutor, dragule. ― Eu vă mulțumesc pentru solicitare, fiindcă În timpul acestei intervenții am Învățat multe lucruri noi... ― Ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
curioasă să-l văd pe tata Toader emoționat... ― Nu prea Își exteriorizează trăirile, dar de această dată e posibil să-l vedem și cu vreo lacrimă Între gene. Oamenii, și În special bărbații la o vârstă Înaintată, nu-și pot stăpâni emoțiile puternice. Imaginează-ți că se vor revedea după atâția ani pe care i-au trăit fără să și imagineze că se vor putea reîntâlni cândva... ― Cum se vede treaba, ne-am luat cu vorba și am uitat că tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Bună seara, domnule profesor. ― Bine ai venit. Ia loc. Înainte de toate, spune-mi dacă mai ai emoții. ― Dacă aș spune că nu am, ar fi un neadevăr. Am emoții, domnule profesor. Chiar mari! ― E firesc, dar trebuie să ți le stăpânești, fiindcă ai mijloacele necesare. Și nu uita al cărui fecior ești. ― Care mijloace, domnule profesor? ― Cunoașterea materiei care va fi pusă În discuție. Și, ca să-ți dau un punct de reper, trebuie să știi că și eu voi fi În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar cu atât mai mult stăpânește-ți simțurile”. În cele din urmă, profesorul a scos din sertar un dosar care purta pe el un Înscris, din care Gruia a reținut doar cuvântul „Rectorat”. Dosarul părea gol. Abia când, cu un zâmbet anume, profesorul l-a așezat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de scaune. Din nu se știe ce motive, tramvaiul avansa încet și cu poticneli, de parcă ar fi mers după mort, iar în aer plutea o apăsare ciudată sau poate așa i se părea doar lui, din cauză emoției care îl stăpânea. Deodată, prin înghesuială, cineva îl bătu cu palma pe umăr și-l strigă pe nume. Își întoarse capul mirat și-l recunoscu pe Călin Moraru de la filologie, care-l salută cu un aer vesel, de parcă ar fi mers la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată : "Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și stăpâni incertitudinile și emoțiile în fața celui mai complicat caz cu care se întâlnise în viața profesională este supraomenesc. Specialiștii din echipa care îi este alături pot bănui, dar nu pot cunoaște cu adevărat zbuciumul prin care trece omul cu mână sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
femei suple în costum taior se disting pe fundalul unei mașini oprite în fața casei și a orizontului luminat încă de apusul de soare. Vocea lui Victor care îi întâmpină este gâtuită de o emoție pe care nu și-o poate stăpâni : Domnule profesor ! Doamna doctor Bosch ! Ce surpriză ! Intrați vă rog ! Intrați ! Dora este și ea surprinsă, surprinsă în mod plăcut, de această neașteptată vizită. Odată cu plăcerea surprizei se strecoară în ea și un fel de neliniște tulburătoare. Se simte cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oare acest interes o trădare a memoriei propriei mele mame ? Oare lumea "de dincolo" la care ținea să mă inițieze presupusa mea soră există cu adevărat sau este doar rodul unei imaginații pe care nu sunt în măsură să o stăpânesc ca să pot face diferența între real și ireal ?" "Sau poate această motivație este doar o mască ? Poate în spatele ei se ascunde o dorință de schimbare, de eliberare... Pentru mine și pentru el, pentru Victor... Oare sentimentul că după operație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate faci o excepție pentru Dora. De data asta Dragoș nu se lasă rugat. Iată-l instalat în fața pianului din camera spoită în alb. Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi este teamă ca emoția care o stăpânește să nu fie vizibilă, și-a tras scaunul puțin mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ruși. Emoția amândurora era în afara cuvintelor, în afara gesturilor. După o lungă tăcere a rostit stânjenit : "Am primit ordin de încartiruire a plutonului meu în conacul Racoce. Cineva m-a îndrumat încoace." Dominată de o emoție ce nu puteam să o stăpânesc, fără să spun o vorbă, l-am condus în conacul care cu până câteva zile înainte fusese cartierul general al rușilor. Clădirea era încă în picioare, însă în interior, urmele lăsate de foștii ocupanți erau parcă premonitoare a ceea ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sâmbure de lumină... desigur, candela luată de la icoană. Câinele nu a scos nici măcar un mârâit. Vasăzică sîntem de-ai casei! Și nu de ieri, de azi, Aritoane, Aritoane! Neghiob sadea ce ești! S-a îndârjit bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și ascuți cât mai bine auzul la cele ce urmează. Vezi, Năstăsie, c-am găsit bicicleta lui Ariton tocmai la poarta de la livadă, i-a spus silueta, cu glas șoptit, la geamul întredeschis... Știam că te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu participarea extraordinară a grupului meu vocal. Până și sectoristul, un nene care-și stăpânea greu burta, folosind o curea voinicoasă, și-a lăsat toate treburile baltă și a venit în zonă, cum spunea el, cu limbajul minunat de serviciu pe care-l avea în dotare. Chiar mă bucuram, mă umflam de-a dreptul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plecare mi-a spus: "Aș vrea să plângă și pentru mine cineva atât de frumos. Tu, depravatule, știi să plângi cu dragoste..." Și-am stat câteva zile la școală, în bancă, nemișcat, lângă umbra Marelui Bronz. Și nu-mi puteam stăpâni lacrimile, care curgeau ușor, ca un pârâiaș inocent, ca o durere mută care voia să cânte. Și mi-am jurat în zilele acelea că voi înălța cândva, în curtea școlii din Ferentari, o statuie uriașă a dragului meu, Marele Bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ești viu, nu trăi ca un prizonier din povestea aceea a voastră, "O mie și una de nopți!"... Dar Ahmad, pardon, Al-Ahmad, iar nimic și nimic... Ești un mincinos, Ahmad, ți s-au înfierbântat călcâiele și nu te mai poți stăpâni. Ești orgolios și crezi că, dacă ai lustru de Cambridge și bani de arab, toată lumea trebuie să-ți stea la picioare. Fii rațional, înțelege că există pe lume și ființe care spun nu... Dar nu este adevărat, nu judec doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal. Am fost plecată o săptămână la Dublin. Când m-am întors, Antu se uita ciudat la mine. Lady, mi-a zis el, cu sfială, după un timp, El-Zorab vă iubește... Nu m-am putut stăpâni să nu râd. Știți, lady, a continuat Antu, l-am scos în fiecare zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde și liber. În două rânduri a luat-o la fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
comme un vent de printemps qu'on sent pour un instant, et qui va dispparaître pour toujours de nos vies, sans laisser des traces. Insul care se cunoaște, care cunoaște și care nu interacționează Cel ce înfăptuiește crime pentru a stăpâni moartea. Mama și veghea îmi lipsesc. Au plecat. Ce mă fac în lumea asta plină de vagabonzi sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de oameni. Căci iată, spațiul în care mă aflu eu acum e tot la fel de absurd și implacabil, dar așa e el, iar ceilalți se controlează și spațiul nu mă mai deranjează. Într-adevăr, dacă societatea ar deveni amenințătoare, cum ea stăpânește întreg globul, unde să-ți mai trăiești viața, cum să scapi? Dincolo de toate astea, se pune problema conservării: toți accedem din instinct către nemurire, pe care o căutăm cu disperare. În India, spre exemplu, integrarea în absolut se face bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceea când l-am simțit lângă mine am scos un țipăt de spaimă. De recunoștință că era el ( moment în care l-aș fi pupat) profită. Ce crezi că faci? Calmul lui era înfiorător pentru că eu știam că, deși se stăpânea ireproșabil, e nebun de furie pe mine. De ce mă întrebi? Întreb eu demn, fără reproș, indiferentă și surprinsă de faptul că el s-a interesat. Deși furioasă, emoția, teama când el m-a întrebat, ironic, "De ce?" m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deschis, s-au împrăștiat lucrurile ce le avea, ne-am grăbit să le adunăm și ca să ies din încurcătură te-am sunat pe tine să vii cu mașina. Nu te-a dat dracului? — Ca să vezi, Gelule, toată furia și-a stăpânit-o, făcându-mă doar neatent. Și când ne-am lovit în capete, din repezeala cu care adunam lucrurile, nici atunci nu și-a ieșit din fire. Am apreciat foarte mult această atitudine a ei. Dacă ar fi fost o altă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de atâtea luni de zile. Cecilia chiar dacă nu i-a stat mintea la Matei, a simțit o deosebită bucurie că l-a revăzut pe băiatul din parc, amintindu-și cum l-a cunoscut, că de aceea nu s-a putut stăpâni ca să nu râdă, dând ocazie judecătorului să-i facă observație. După ce a fost interogat și a ieșit din sală, Matei s-a dus țintă la mașină, a urcat și s-a îndreptat spre florărie. A comandat un splendid buchet de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]