4,267 matches
-
chinuindu-se să-și amintească vreo conversație recentă pe care-o purtaseră pe subiecte bancare. Dacă era să fie sinceră, discuțiile astea erau așa de plictisitoare încât Julia le uita imediat ce se încheiau. — Da? Ei, mai spune-mi o dată, a stăruit ea împingându-și farfuria cu friptură doar pe jumătate mâncată, ca să-i demonstreze soțului că, de data asta, avea să-i asculte fiecare cuvințel cu cea mai mare atenție. Mă gândesc la copii, a șoptit James. Asta-mi stă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de autosatisfație. Se lăsă În scaun, Încrucișându-și picioarele. — Dar de petele de sânge de pe pulover ce ai de spus? Puloverul tău, am plusat eu. Și cine l-a pus În geanta femeii aceleia dacă nu tu? Expresia amuzată Îi stăruia pe față. — Cineva l-a Îmbrăcat pentru a-și proteja propriile haine, după care s-a debarasat de el, răspunse ea. — Singurele care și-ar fi putut pune puloverul acela sunt Fliss și Naomi și lor le-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din Samarkand! Nimeni nu te-a văzut vreodată În acest oraș! Omar depărtează mâna interlocutorului său cu dispreț, dar fără bruschețe, pentru a-l ține la respect, lipsindu-l totodată de pretextul unei Încăierări. Bărbatul face un pas Înapoi, dar stăruie: — Care ți-e numele, străine? Khayyam șovăie să se dea de gol, caută un subterfugiu, Își ridică privirea spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l prezinte sultanului. Doar noaptea consimte să se lungească pe marele covor din divan, Înconjurat de o mână de credincioși. Cu trei zile Înainte de data fatidică, Khayyam vrea, totuși, să Încerce o ultimă mediere. Se duce la Hasan și stăruie să-l vadă, dar i se cere să revină peste un ceas, sahib-khabar fiind la sfat cu vistiernicii. Omar se hotărăște, deci, să se plimbe puțin pe-afară. Tocmai trecuse de poartă când un eunuc de-al sultanului, Îmbrăcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ocupării Alamutului ajunge la Isfahan, naște prea puțină agitație. Orașul e mult mai interesat de conflictul care mocnește Între Nizam și palat. Terken Hatun nu i-a iertat vizirului operațiunea pe care a desfășurat-o Împotriva domeniului familiei ei. Ea stăruie pe lângă Malik Șah ca acesta să se lipsească fără zăbavă de prea puternicul său vizir. Nimic mai normal ca sultanul, spune ea, să fi avut un tutore la moartea tatălui său, n-avea decât șaptesprezece ani; astăzi, are treizeci și cinci, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dai lovitura din urmă. Am primit Însărcinarea să te dau morții. Khayyam e dintr-odată mai liniștit. Caută șă-și păstreze demnitatea În cel din urmă ceas. Câți Înțelepți și-au jertfit Întreaga viață atingerii acestei culmi a condiției umane! Nu stăruie pentru viața lui. Cu totul dimpotrivă, simte, În fiecare clipă, retragerea fricii, se gândește mai ales la Djahane, nu se Îndoiește că aceasta, la rându-i, a știut să fie demnă. — Nu i-aș fi iertat niciodată pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eretic, e amintită prietenia sa cu Hasan Sabbah, se reiau, uneori, acuzațiile de alchimie deja proferate la Samarkand, i se trimit provocatori zeloși care-i tulbură taifasurile, sunt amenințați cu represalii cei care cutează să-l găzduiască. De obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un alt popas. Care va fi la fel de scurt, la fel de primejdios. Venerat și blestemat, fără alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se cerea este oprit! Cele cinci rugăciuni zilnice sunt oprite, continuă Mântuitorul. Fiindcă acum ne aflăm În paradis, Într-o legătură neîncetată cu Creatorul, nu mai avem nevoie să ne ridicăm glasul spre El la ceasuri hotărâte; cei care ar stărui Întru săvârșirea celor cinci rugăciuni și-ar arăta, prin aceasta, lipsa credinței lor În Înviere. A te ruga a devenit un act de necredință. În schimb, vinul, socotit de Coran drept băutura paradisului, era, de acum Înainte, Îngăduit; a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce putea să ducă, fără să Încerce să facă nici cea mai mică selecție și, atunci când scăpă manuscrisul intitulat Tainele eterne ale astrelor și numerelor, nu se aplecă să-l ridice de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vechi? Privirea ei se feri de a mea, tonul Îi deveni scrâșnit. — Momentul e, Într-adevăr, rău ales. Nu mai rostiți numele acestui smintit Înainte de a fi ajuns la Istanbul! — E un manuscris de-al lui Khayyam! Aveam dreptate să stărui. La urma urmei, tocmai din pricina acelei cărți mă lăsasem târât În periplul meu persan. Numai că Șirin a scos un oftat de Îngrijorare. Nu știu nimic. Am să mă interesez. Lăsați-mi adresa, am să vă scriu. Dar, vă implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor de pe Potemkin, rebeliunea de la Cronstadt, insurecția din Sevastopol, evenimentele de la Moscova. Nu voi zăbovi asupra acestor fapte pe care nimeni n-a avut vreme să le uite, mulțumindu-mă să stărui asupra efectului devastator pe care l-au produs ele asupra Persiei, mai ales atunci când, În aprilie 1906, Nicolae al II-lea a fost constrâns să convoace un parlament, Duma. Căci, În această atmosferă, a survenit cel mai banal dintre evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am venit În legătură cu această afacere a legațiilor. — Și dumneavoastră! Avea aerul că asta l-ar fi amuzat. Nu știu, stăruii eu, dacă vă dați seama de amploarea pe care a luat-o această chestiune de protocol. Nu uitați, ne aflăm În țara intrigilor! — Nimeni nu nu este mai Încântat de intrigi decât mine. Râse din nou, dar se opri brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vedeau nici o soluție. Eu însă aveam o șansă mai bună: ușa cu geam dinspre dormitor. Seara, tata s-a prefăcut plictisit și m-a trimis mai devreme în pat: „Nu-i nimic interesant la televizor. Un film italian vechi”, a stăruit el și părea chiar să creadă ce spune. Apoi a adăugat că, acum câțiva ani, el văzuse filmul transmis de iugoslavi și fusese profund dezamăgit. A evitat să-mi explice de ce, el și mama se pregăteau să se așeze comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
man”. N-am mai putut ține ce aveam ascuns în spatele ochilor și am stropit totul în jur. Vocea ei îmi suna în urechi și vocea avea ceva din mama. Mă simțeam obosit, totul curgea plăcut în jurul meu. Dar undeva înăuntru stăruia dorința aceea să vină tata aici, altfel eu o să mor, iar pilula nu putea să-mi domolească îngrijorarea. Opt fără douăzeci. Nu mai eram sigur că într-adevăr atâta e ceasul și, încetul cu-ncetul, îmi devenea indiferent ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frate-său, iar nu la celălalt capăt al lumii”, s-a băgat în vorbă și unchiul, dar nimeni nu i-a dat vreo atenție. Mie unchiul mi-era simpatic, așa că am spus: „Desigur, unchiule, desigur.” „Prin urmare, de ce, Marius?” a stăruit bunicul pentru a doua oară. „În America domnește un haos de nedescris. N-a fost zi când să mă simt cu adevărat în siguranță. Nici măcar una.” „Mai bine decât în mormântul ăsta”, s-a împotrivit mama și apoi a repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mod sigur. N-ar fi trebuit decât să muncim.” Mama vorbise calm și mătușa o aproba, dând din cap. „Câteodată nu ne ies socotelile, nici măcar când muncim.” Asta fusese bunica. „Cine muncește nu moare de foame, în nici un caz”, a stăruit mama. „Eventual duce viața unei legume”, a intervenit tata. „Uită-te la noi. Aici. Ce suntem altceva, dacă nu legume? Toți, niște lăptuci. Toți, niște căpățâni de varză. Ne temem să spunem ceva și vorbim în șoaptă. Dăm năvală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în care dormeau Reiko și Naoko nu se auzea decât un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bine decât m-aș fi așteptat. Se părea că norocul era de partea lui. A jucat absolut perfect, iar mingile albe și roșii se frecau una de alta, pe pâslă, fără nici un zgomot. A fost o partidă superbă și îmi stăruie încă în minte cu foarte multă claritate. Apoi, timp de doi ani și jumătate, nu m-am mai atins de tac. În seara în care am jucat biliard cu Hatsumi nu m-am gândit la Kizuki de la bun început... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lungi și încălțat cu bascheți albi. Aprilie a trecut, a venit luna mai, dar aceasta a fost și mai groaznică. În plină primăvară, eu simțeam o apăsare dureroasă pe inimă și aceasta se accentua la apusul soarelui, când parfumul magnoliilor stăruia mai puternic în aer. Închideam ochii, strângeam din dinți și așteptam să-mi treacă palpitațiile. Treceau, dar încet de tot, lăsând în urmă o durere surdă. În asemenea momente îi scriam lui Naoko, dar menționam doar lucrurile plăcute și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pumn de cenușă albă, Midori o ființă în carne și oase. Aveam o senzație de maculare pe care nu o puteam învinge. Deși mă întorsesem la Tokyo, n-am făcut decât să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ne întâmpină el. —Oho, zic eu. Cineva a luat cam multe pastile de bucurie. —E soare afară! Am mai făcut două contracte săptămâna trecută! Și... ă... e soare! Se îndreaptă spre biroul lui, cu un zâmbet atât de larg, de parcă stăruie în aer în urma lui, ca cel al Pisicii din Cheshire. Cu siguranță s-a întâmplat ceva. Arunc o privire peste monitor și dau cu ochii de Finn, care face fețe, fețe. — Ce e? îl iau eu la rost. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi și ulucile gardului și-au umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu de Sus. Acolo familia sa se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de unul singur. În casă încă mai stăruia mirosul de la fabuloasele plăcinte ale lui Mama, acum amestecat cu duhoarea urinii de pisică. Am ieșit pe holul blocului și, de la parter, am auzit, printre urletele lui Mick Jagger, glasul hârâit al austriacului cu cap mare, în cinci colțuri: grijania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru peregrini
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]