2,768 matches
-
sâmbătă înapoi spre Târgoviște și București, dar în zadar, ieromonahul făcea numai ce știa el. Sâmbătă în zori - era Sâmbăta lui Lazăr -, urmat de toți monahii mânăstirii, îmbrăcat cu veșminte curate potrivite rangului său, începu utrenia în așteptarea arhimandritului Ioan, starețul. Ștefan se trezi când clopotul cel mare anunța începutul liturghiei. Se îmbrăcă în fugă și trase peste hainele lui caftanul ponosit de poslușnic. Ieși din chilia friguroasă în care se odihnise tocmai când sfinția sa Ioan trecea spre biserică și grăbit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-a miruit și lucrurile au rămas așa, cărțile sfinte purtate în desagi fiind darul de Paște al lui vodă către mânăstire și parohiile din preajma ei; „iar noi nevrednicii am făcut doar cărăușie” precizase ieromonahul, sărutând mâna arhimandritului Ioan, primul stareț al mânăstirii Hurezi, și ceru binecuvântarea pentru a pleca pe drumul de întoarcere. Porniră. Ca să nu piardă timp și-au luat merinde, pâine proaspătă și miez de nucă, la mai puțin de un sfert de ceas de la terminarea liturghiei, călări
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ctitoria neamului său, așa cum erau trecuți în pomelnic: Io Matei Voievod, Papa și Preda Brâncoveanu, Io Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor, răspunse o monahie. Mai curând trebuie să ne rugăm. Doamna Păuna, în capul oaselor, cu părul în neorânduială, cu ochii având pupilele dilatate până la conturul irisului, privea înainte fără să vadă pe nimeni; deodată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lipească urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului lui Hristos, iar psalmii cei nemaiauziți îi spunea maica dimpreună cu îngerii. S-a făcut doamna Păuna sănătoasă după o vreme, dar viața greu și-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfântul Munte Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga omenire. Autorul, care a fost în mai multe rânduri pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. (în curs de editare) 12. Soțul ideal, soția ideală Pr.
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hrănește. Într-un cuvânt, bietul popă de la sat, cu fața pârlită, cu mâini bătătorite merită să i se dea preferință. Popii poartă o tocă și o haină lungă neagră, asemănătoare togii folosite în tribunalele și universitățile noastre. Episcopii și arhimandriții (stareții mănăstirilor) au același costum; doar că la toca lor se pune un văl lung ce cade pe spate. Nu e primit nimeni în clerul român dacă nu are talie și figură frumoase; regula spune că preotul trebuie să impună respect
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
oricum, avansă rapid la gradul de egumen 90. Ridicându-se din ce în ce în bunele grații ale superiorului său, se pare că a aflat astfel de existența unei sume considerabile economisite an după an din veniturile mănăstirii. La moartea starețului, deveni posesorul comorii, apoi arhimandrit, apoi arhiepiscop; alegerea îl costă 80 000 ducați, aproximativ un milion de franci! Numirea arhimandriților are loc tot prin alegeri; toți călugării cu rangul de preoți (ieromonahi) iau parte la ea; diaconii și frații laici
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu excepția câtorva daruri făcute slujbașilor speciali ai pensiunii. Călătorilor de seamă arhimandriții le deschid aproape întotdeauna ușile propriilor apartamente, pivnița și bucătăria lor. Atunci ești foarte bine tratat. La Călderușani, mânăstire aflată în apropiere de București, se găsește un venerabil stareț care ne-a silit să acceptăm camera domniei-sale; la masă am fost serviți de trei diaconi, frumoși ca niște arhangheli și care se întreceau în zel; gândul nostru era ghicit la cel mai mic gest; e de-ajuns să spunem
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și de atitudinea prevenitoare cu care ne-au copleșit fermecătorii săi diaconi. În ce palat princiar vom mai găsi oare vreodată o asemenea ospitalitate! Nu știm ce le rezervă viitorul mănăstirilor; dar nu ne privește că veniturile sunt adunate de stareți sau trimise de egumeni la Moscova, Constantinopol sau Ierusalim; că mănăstirile sunt naționale sau închinate; că statul acaparează administrarea și veniturile bunurilor mănăstirești, iar umila noastră părere nu e nici solicitată, nici precumpănitoare în această privință. Ce-am dori ar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
202005/ader 20oct053.html (n. tr.). 87 Rușii, care nu recunosc autoritatea Patriarhilor de la Constantinopol, sunt considerați drept schismatici de către români. 88 Heliade, citat de dl E. Regnault. 89 Numirea episcopilor trebuie să fie validată de Adunarea legislativă. 90 Econom [stareț, cf. DEX (n. tr.)] În trecut, primul mitropolit al unei țări, în sintagma mitropolit primat; cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice, cf. DEX și DGLR (n. tr.). Acord major plasat pe treapta a cincea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
asemenea urare noul preot se zbârci și cutremură. -Cine ești dumneata și cu ce treburi pe la noi întrebă maica Filomela, care era mai în vârstă, avea treizeci de ani. -Eu sunt monahul Belzebut, călugăr al împărăției nesfârșite, noul ajutor al starețului Machedon. -Daaa!Cum de n-am știut și noi, vociferară celelalte măicuțe. Mergând spre bisericuță pentru utrenie au rămas mute de uimire când au văzut, cum toate crucile din curtea mânăstirii, cele de pe biserică și din interiorul bisericii erau întoarse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
oficie slujba de sfințire. Din senin se stârni vijelia, turla bisericii a fost smulsă și dusă pe sus ca un balon umflat cu aer, zburând pe deasupra pădurii din apropiere, fiind dusă hăt departe până la munții din zare. Preotul duhovnic Machedon, starețul mânăstirii, venea în grabă aproape fugind dinspre gospodăriile anexe. -Ce se întâmplă aici, Machidoane îl întrebă bătrânul preot Gherasim -Nu-i treaba sfinției tale-răspunse popa nervos. Tot atunci la poarta mânăstirii se opri o limuzină neagră din care coborî arhiepiscopul însoțit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
se opri o limuzină neagră din care coborî arhiepiscopul însoțit de un preot. Oamenii din sat s-au adunat în mare grabă dând năvală în incinta mânăstirii. Când au auzit că arhiepiscopul vrea să închidă mânăstirea, să-l răspopescă pe starețul Machedon, au început să tragă cu pietre și să-i lovească pe cei doi înalți prelați. Belzebut apăru atunci la marginea pădurii rânjind cu ochii sclipitori de pisică, de sub rasă i se văzu pentru o clipă picioarele de capră păroase
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mare îi dădu potcapul negru jos. Atunci Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu păr negru ca smoala, era purtător a două coarne. -Oameni buni opriți-vă. Nu agresați înaltele fețe bisericești. Sunt nevinovați-strigară măicuțele. -Vinovat este starețul Machedon care este proorocul Satanei. DânGABRIEL sul l-a invocat pe Belzebut-spuse Anastasia. Atunci cerul se despică în două, iar dintr-o lumină orbitoare apăru un om îmbrăcat cu robă albă de in, care strălucea ca un luceafăr. Ridică mâna
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dar despre moș Creangă n-ai suflat o vorbă. Apoi moș Creangă, bietul de el, era tânăr însurat atunci când a slujit ca diacon la această biserică. A făcut-o puțină vreme însă: 23 aprilie - 26 octombrie 1865 și la cererea starețului de la Golia - Isaia Vicol - s-a mutat la această mănăstire. Avea nevastă tânără și frumoasă doar... Trebuie să admiți, dragule, că monahii sunt și ei oameni... Dar să nu ne luăm cu vorba și să facem pași spre ținta drumției
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fac parte dintre oamenii instruiți și rafinați; ei ies adesea din popor și rămân fideli originii lor, chiar și atunci când schimbă mediul. Ei se fac remarcați prin frugalitatea și simplitatea lor, trăsături ce îi apropie de ascet și sfânt (cf. stareții ruși). Deoarece inspirația sa constă în a revela adevărurile ascunse, profetul mai poate fi considerat și om care "știe""16. Mahomed, Zoroastru, Ezechiel, Moise, Balaam, Ilie, Luca, Ioan, Matei etc. sunt doar câteva exemple dintre numeroșii profeți care au trăit
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
un umorist apreciat de G. Călinescu pentru stilul savuros pastișând patristicul, dar care era desconsiderat de Ov. S. Crohmălniceanu, care îl caracteriza drept superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al bătrânului pe calul lui Ionică. Nu după mult timp, tustrei drumeții ajunseră la porțile mănăstirii. Ce căutați ziua-n amiaza mare, nevrednicilor? întrebă un călugăr cu barba sură și lungă până la brâul antiriului. Ne-a trimis tătuța Vasile la starețul Ioan! răspunseră băieții. Apoi, prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet trecu prin zidurile mănăstirii. Era starețul mănăstirii, părintele Ioan, copil de pripas, găsit de văcarii boierului, printre mărăcinii de la marginea satului. Boierul îl trimise la școala călugărească, iar el, vrednic, venise să conducă mănăstirea de la Sângeap, unde primise și întâiul botez. Ce veste, poveste vă poartă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu părul lung ca o fată învârte în mâini o chitară, și-au aprins țigările, n-a curs deloc Izvorul, vorbesc femeile în jurul meu ignorând drumurile pe care Preasfinția Sa Episcopul le trasează spre Dumnezeu, care-i preotul de la mănăstire, starețul? întreabă o voce de bărbat undeva în spatele meu, al doilea din dreapta, lângă protopop, îl văd și eu pe părintele Varava, e acolo, al doilea din dreapta, lângă, preoții au luat loc în foișorul de lemn, adăpostiți la umbră, doar Peasfinția Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-și dea acordul, și te rog să mă crezi, e soluția cea mai pașnică, neexistând nici un act prin care el să fi preluat lucrarea, eu aș putea considera că am tot dreptul să iau anumite decizii, drept pe care ca stareț al mănăstirii îl exercit, și aș putea lua singur hotărârea de a-i da jos pictura, dar îi respect munca, Daniel, de aceea vreau să ajungem la o înțelegere, Nu va fi de acord, părinte! Atunci eu mă văd nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de a forma așa-zisa Comisie de evaluare, așa i-a spus părintele, pornirea neînduplecată a preasfinției Sale, starea mea de jale și mai ales neputința de, am sfătuit-o să se adreseze Comisiei de pictură bisericească înainte ca părintele stareț să întreprindă demersurile oficiale pentru examinarea picturii, dându-i limpede de înțeles că acesta e foarte hotărât să nu accepte fresca lui Theo, Drumul spre sat, rar pelerini spre mănăstire, mai e mult până la mănăstire, nu, Dumnezeu să ne-ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
văd acum totul cu alți ochi, Cu adevărat intrând în naos pictura lui Theo nu se aseamănă cu nimic cunoscut, E altceva! Îmi dau seama acum, după ce am mai intrat și în alte biserici, din punctul său de vedere părintele stareț are dreptate și e tulburătoare întreaga frescă strălucind în lumina dulce a soarelui filtrat de vitraliile simple ale ferestrelor, biserica goală de orice podoabă, dar vie, înfiorându-mă, pașii răsunând ritmic pe pardoseala de marmură roșie de, mă fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
geniu! Neputând ține piept, cobor privirea, mă strivește și pe mine această întrebare, Nici eu nu știu, părinte, sunt neștiutor! Îmi rotesc ochii prin biserică și mă cuprinde nepotolită bucuria, zâmbesc tainic acelei imagini din sufletul meu pe care părintele stareț n-are cum s-o vadă, Dar este evident, vorbesc eu întărit de imaginile sfinte, este vizibilă fără tăgadă dragostea și dăruirea pentru pictură a lui Theo! și îmbrățișez iarăși cu ochii întreaga biserică și parcă îi aud glasul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]