256,150 matches
-
-nțelegem!... Altfel cum o să refacem?... Cum o să refacem opera?... Opera tovarășului... Nu, nu: Opera, opera! Hai, dă-i drumu la operă, că, altfel, spunem prea multe! Cunoscătorul de opere (II) Da: opera!... Opera noastră politică e, toată, cu gândul la starea națiunii!... Noi, obiectivi și neguvernamentali, constatăm că starea națiunii e bună, cu toate că ar putea fi și mai proastă. Pentru că, acuma, de pe urma impozitelor mari, națiunea are bani cu care să-și plătească miniștrii, ministerele și chiar deplasările partidelor politice, În vreme ce guvernele
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
opera?... Opera tovarășului... Nu, nu: Opera, opera! Hai, dă-i drumu la operă, că, altfel, spunem prea multe! Cunoscătorul de opere (II) Da: opera!... Opera noastră politică e, toată, cu gândul la starea națiunii!... Noi, obiectivi și neguvernamentali, constatăm că starea națiunii e bună, cu toate că ar putea fi și mai proastă. Pentru că, acuma, de pe urma impozitelor mari, națiunea are bani cu care să-și plătească miniștrii, ministerele și chiar deplasările partidelor politice, În vreme ce guvernele dinainte, fiind populiste și nepunând impozite, nu aveau
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
tare, adică sus În ministere și tare la buget, că de unde să avem noi bani de propagandă electorală cum au ăia pentru moțiuni de cenzură?!... Că putem și noi, oricând, să facem una: dar n-am vrut, fiindcă ne interesează starea națiunii care plătește impozite. Dar, dacă impozitul e numai pentru Văcărit, nu ne mai convine și facem o pro-P.U.N.R. ca să nu mai fie doar ei cooptați. Ce, securiștii noștri să rămână fără posturi? Ce vină au bietele cadre
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
securiștii noștri să rămână fără posturi? Ce vină au bietele cadre că s au Împărțit: unii la ei, alții la noi?! Că, tot ca să susținem guvernul am făcut-o! Dar noi SUSținem guvernul, Însă guvernul ne ține jos. Și atunci starea națiunii e proastă, ca și casele naționalizate pe care nu le mai repară nimeni! Așa că politica noastră este: Reparație fără separație și vrem și noi două posturi de miniștri, cinci de subsecretari și zece de alți demnitari, ca să putem spune
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
și casele naționalizate pe care nu le mai repară nimeni! Așa că politica noastră este: Reparație fără separație și vrem și noi două posturi de miniștri, cinci de subsecretari și zece de alți demnitari, ca să putem spune cu gura plină că starea națiunii este bună! Cronica latină II Din confuzie, recunosc, m-am adresat unor aborigeni spunând: — Frați romani! — Ce mi-e romi, ce mi-e romani, mâncate-aș! au zis ei. — Este; că la voi se spune bulibașă, iar la ei
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
avem pe cap beau vodcă și nu secară?!”... Dar aceasta e o problemă care depășește granițele culturii române, așa că mai bine să fie consultat Gorbaciov, care e un fel de revers al medaliei lui Columb: Pentru că n-a fost În stare să descopere puciul de la Moscova, cu toate că a stat la Malta bouche-a-bouche cu George Bush! Dar noi, românii, am stabilit, prin evoluția culturii noastre din ultima jumătate de secol că, Între Yalta și Malta, tot mai bine e să rămânem la
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
cheie : dor, armonie și sfânt, din simbioza cărora rezultă un altul - „luceafărul, care constituie leitmotivul definitoriu În lirica eminesciană”. Identificat În toate etapele creației sale, Într-un paralelism sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale, Înnobilând astfel realitatea și conferindu-i prin artă valoare transcendentă. Pe de altă parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel mai adânc, aflați mereu În stare de veghe Însă dovedindu-și prezența când ne Îndepărtăm de propria noastră unicitate (depistabilă la nivel individual sau chiar național). Așa Încât George Popa poate afirma că „identitatea spirituală, prototipul lăuntric al lui Eminescu a fost luceafărul, spiritul hyperionic”. Eseul pe
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
se intitulează Transsubstanțierea hyperionică a lumii și reproduce un text din Spațiul poetic eminescian (1982), mai precis Întregul capitol Luceafărul - spațiul absolutului. În viziunea lui George Popa, Eminescu dezvoltă „o sinteză de spații” (deopotrivă fizice și sufletești) care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) Între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. „Spațiile” descoperite de George Popa În cel mai de seamă poem eminescian sunt În număr de patru, Însă numai trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
o idee ca aceasta este extrem de valoroasă : „Hyperion vrea să insereze În sfera lucrurilor nemuritoare o nouă valoare, un nou spațiu: spațiul spiritual al iubirii pentru o ființă omenească”. Din păcate, această năzuință este Înțeleasă de Cătălina ca atentat la starea ei ontologică, iar interpretarea lui George Popa merge În direcția recunoașterii faptului că fata de Împărat și Luceafărul sunt meniți să rămână două entități străine una de alta. Pentru Hyperion notează autorul - „pătimirea umană Îmbracă forma iubirii pentru o muritoare
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
multe zile în seara asta a fost foarte frumos Anselmus eu eram însă foarte confuz mă gândeam la André Gide de fapt la Titire la mlaștinile lui amnezice din care nu a pescuit niciodată nimic decât nesfârșita și fericita lui stare agnostică 16 mai Spre dimineață am visat limbajul pur al unei săbii care nu s-a întâlnit niciodată cu sângele (poezia aceasta ar fi trebuit să se termine aici dar mi-am adus aminte de o alegorie a lui Borges
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
un număr de dosar. Sau mai multe! Asta nu avea de unde să știe, când intra ea în biroul lui, Ivan Mihailovici. Și nici nu se străduise vreodată să afle dacă e un fapt obiectiv, dincolo, așadar, de voința, plăcerea sau stările ei femeiești, sau e din pricini de Marfa. Sigur, asta - pronunțarea unei litere și a mai multor cifre - se petrecea cu mult timp în urmă pe vremea când el era stagiar sau doar funcționar trei (sau poate se întinsese până când
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
naționale (preț de câteva clipe pe Ivan Mihailovici îl copleși nostalgia gândind cât de frumoase erau zilele alea când toată Moscova era în lacrimi și în negru și autoritățile parcă dădeau învoire la votcă pentru ca poporul să treacă mai ușor starea de adâncă durere și ce dese fuseseră ele în urmă cu doar câțiva ani!) ori mahmurelile de luni. Atunci, până și Marfa Stanilova întârziase, nu știa foarte sigur, dar avea el o bănuială care-l făcea să aibă sufletul împăcat
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
trezesc continuându-și din inerție, demobilizați, viața agonică. Ei sunt niște înfrânți nostalgici, care își văd viitorul și chiar prezentul doar prin retorica stereotipă a utopiei. Lumea oamenilor singuri este nouă prin filosofia narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine idee. Iar ideea capătă virtutea de a deforma. Așadar, de a conferi o identitate în anomie, proprie ființelor cu o individualitate vulnerabilă, condamnate la o singurătate colectivă. Personajele, concepute pentru o suficientă acoperire
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
-mă și la Mater, la Soror. Sponsa mi-a cerut să le vorbesc despre necazurile ei celorlalte femei din marea noastră familie: Uxor, Prima și Tertia - să-și supravegheze sănătatea. Dar până unde trebuie să meargă această veghe asupra propriei stări? Sponsa fusese exemplară din acest punct de vedere: din șase în șase luni își supunea organismul unui control vigilent. Și iată că, între două astfel de examene, nenorocirea s-a năpustit asupra ei. I-am vorbit de frumusețea sânilor săi
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
Damian Necula Omagiu lui Adolfo Bioy Casares și Paulinei sale chema Betina și când mă aflam dinaintea ei orice altă rațiune a existenței mele dispărea ca prin minune. Nu vedeam. Nu auzeam. Nu gândeam. Faptul că nu eram în stare era deja ceva, dar faptul că nici nu simțeam dorința era și mai și. Lumea cu frământările ei cotidiene, mai curând meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu nu mai aveam nevoie de nimic
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
regăsi cât de cât întreg - deși chiar nevătămat de tot nu puteam zice -, se prelungea chiar și după ce ea dispărea, astfel încât nici nu-mi puneam problema vreunei explicații. Pentru mine, mersul lumii se oprea dintr-odată, iar eu-însumi - într-o stare de fierbere nemaiîntâlnită până atunci - mă topeam, cuminte și recunoscător, în fața soarelui ei. Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
cuminte și recunoscător, în fața soarelui ei. Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să mă revolt. Eram ca drogat. Într-o stare de halucinație fără seamăn. O stare de existența căreia nu avusesem habar până atunci și pentru care nu fusesem pregătit în nici un fel, așa încât binecuvântam în sinea mea fiecare apariție a Betinei. Îmi amintesc doar - ceea ce îmi repetam fără încetare
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Umilința acestei topiri nici nu era umilință. Iar revolta pentru această degradare a mea - adevărată aneantizare a eului - nu exista. Nici nu-mi trecea prin minte să mă revolt. Eram ca drogat. Într-o stare de halucinație fără seamăn. O stare de existența căreia nu avusesem habar până atunci și pentru care nu fusesem pregătit în nici un fel, așa încât binecuvântam în sinea mea fiecare apariție a Betinei. Îmi amintesc doar - ceea ce îmi repetam fără încetare în acea vreme - că mersul de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
încă neprogramate în vre-un fel - căci nu mi-aș fi asumat în nici un caz riscul de a rupe farmecul în cercul căruia mă simțeam atât de bine -, îmi erau suficiente. Mă făceau fericit. În fine, mă aflam în acea stare de beție perpetuă, care mi se părea a fi chiar fericirea absolută. Iar când, peste încă o vreme, trecând peste înțepenirera mea, Betina (sau poate însuși destinul?, asta n-am s-o știu niciodată) m-a tras pentru prima oară
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
aștepta altceva. Raze luminoase, verzi-bleu-violet-oranj, rotindu-se ca o auroră boreală, se iscau sub pleoapele mele și un infinit de stele ningea învolburat prin noaptea care nici nu mai era noapte ci un fel de dute-vino al culorilor și tuturor stărilor de bine, iar eu credeam că așa va ră-mâ-ne până la sfârșitul zilelor. Mai târziu am gândit că nu-i așa rea soarta pe care văduva neagră o rezervă partenerului de-o clipă. Pentru partener ea-i mai curând ideal-benefică decât
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
plasat nu doar în spațiul literaturii universale, dar și în cel al sensibilității umane, fiind considerat (pe urmele lui H. Brémond, spune autoarea (dar și pe urmele lui Hegel, ne vine să adaugăm. Sau Belinski. Sau Ralea - E.L.) și o "stare de spirit", literatura romantismului aparținînd astfel "fiecărei vîrste a culturii". Abordînd romantismul ca un curent literar, Cornelia Cîrstea analizează deschiderile lui în toate direcțiile temporale și spațiale. Drept rezultat, romantismul european apare în carte ca un corolar al întregii arte
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Allan Poe și fantasticul a-tipic; Între mirific și psihologie), dar și scrierile autorilor uitați sau subapreciați de istorici literari de astăzi - de la întemeietorii genului, Walpole, Radcliffe, Maturin sau Mary Shelley, la Brentano, Arnim și La Motte-Fouqué. Subcapitolul Istoria ca stare a sufletului ne oferă studiul convingător nu doar al scrierilor lui Walter Scott, Hugo și Manzoni, dar și a Palatului de ghiață, al lui Lajecinikov sau Taras Bulba al lui Gogol. În subcapitolul Orgoliul și povara sensibilității, care începe cu
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
respectiv, doar pe "temeiul clasic al romantismului" pușkinian. Discuția ceva mai amplă despre deschiderea operei pușkiniene spre poetica realismului își găsește locul în cadrul analizei romanului în versuri Evgheni Oneghin; caracterizat ca o operă aflată "la confluența romantismului - ca aspect și stare de spirit și construcție tipologică - cu realismul - ca viziune totalizatoare a vieții și ca discurs narativ, detașat, obiectiv", acest "roman liber" (l-am citat pe Pușkin) este însă calificat, în cele din urmă, drept "poem" sau "epopee romantică". Se pare
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
el le-am obținut din această perioadă. Înainte, nimic, nimic - parcă n-ar fi existat. Tiberiu Naumescu a avut grijă să șteargă cu minuție toate legăturile dintre el și trecutul său dinainte de acest an. Ajunsesem la exasperare, nu eram în stare să depășesc acest prag. Și totuși, o punte fusese lăsată întreagă între el, cel de acum, și el, cel dinainte de 1999. (Acum mi-e limpede că așa dorise el, că fusese lăsată această potecă spre trecul său cu bună știință
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]