7,322 matches
-
Vom aștepta să vină Ceasul Bun. Nu ne mai amăgiți cu baliverne, Nu vrem poduri de flori... Unire vrem! Astăzi ne este scris, prin suferință, Să izbăvim al neamului blestem. Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul, Capul de lup pe steagul tricolor Va re-ntregi pământul vechii Dacii, Nemuritor, cu noi spre viitor. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de
PĂMÂNTUL VECHII DACII VREM de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383218_a_384547]
-
față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
vezi puterea iubirii care i-a pus în genunchi pe caldarâmul rece, înghețat, rugându-se și sperând în schimbarea politicii, pentru îndepărtarea corupției materiale dar și a celei sufletești; când auzi imnul țării tale cântat de toată mulțimea și fluturând steagul țării tale? Am văzut, am simțit cum fiecare empatiza la rândul său cu Celălalt, empatia însemnând altruism, transfuzia doleanțelor și speranțelor Celuilalt, despre care voi scrie , probabil, altădată. Cuvântul „empatie” nu apare în Biblie, însă Scripturile fac referire în mod
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
Lipseau mulți dintre primari. De pe peretele din față, ne privea din tablou zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului cu cinci, șase scaune, era acoperită cu față de masă roșie. Și haina din păr de cămilă, abia cumpărată de la București, pe care o purtam, era tot roșie! Ne
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
față, ne privea din tablou zâmbitor Nicolae Ceaușescu, hotărât să construiască socialismul „până ce România va fi ridicată pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. De o parte și de alta erau steagurile Republicii Socialiste România cu stema și steagul roșu al partidului. Masa prezidiului cu cinci, șase scaune, era acoperită cu față de masă roșie. Și haina din păr de cămilă, abia cumpărată de la București, pe care o purtam, era tot roșie! Ne cunoaștem între noi și ne așezăm în
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > TEMPI PASSATI Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului În copilărie dansam Hora Unirii, în casa noastră, în curtea școlii... Cântam „Pe-al nostru steag e scris unire” într-o limbă dulce, în care am strigat prima oară părinții. A fost locul în care am deschis pentru prima oară ochii și am privit cerul, pământ pe care au călcat primii mei pași. El, acel pământ
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
ostile. Poți să sfârșești împușcat de către ai tăi (cine sunt ai tăi?Ă pentru că nu vrei să ții în mână o armă și să lupți pentru salvarea patriei. Pentru că nu vei ucide, vei fi ucis! Cum să lupți pentru un steag sub care ți se poate întâmpla așa ceva? Ori sub oricare altul? Ești un dușman (!Ă al poporului, dar poporul îți este prieten? Nici nu te știe, îți vede, uneori, numele tipărit... Ce a făcut el pentru tine, ce face? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se scufunda, În timp ce mici flăcări de lumină țâșneau de pe resturile catargului și din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să știe dacă-l urmează. într-adevăr, bătrânul Samoilă nu prea vedea bine, ba s-ar putea chiar spune că nu vedea deloc, așa încât toiegelul îl încredința nu numai că fata n-a plecat de lângă el după vreun căpitan de steaguri, dar că îl și îndreaptă pe cale trebuincioasă. După ce intră în marea sală, vel-logofătul Samoilă șovăi o clipă. — Tot înainte, tătucă! - șopti fata care nu era frumoasă, dar era foarte senzuală în rochia superbă de calemcheriu cu taclit vărgat. Vel-logofătul Samoilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vor câștiga fără să li se clintească un fir de păr de pe cap, dar de fiecare dată sfârșesc dându-și pantalonii jos? îngăimă Sam Muller, ca pentru sine. O să fac ce pot - adăugă. A avut grijă cineva să aducă un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la nimic... - observă Bruno Serafian. Și-ți amintesc că, la urma urmei, ideea este a ta. — Și o voi apăra ca atare... - Sud-africanul își scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o batistă murdară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de la spate al pantalonului o batistă murdară și cocoloșită, pe care o înnodă cu grijă de țeava armei sale, și se îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să nu-mi zboare creierii înainte de a deschide gura... Ieși afară sub violentul soare al dimineții, fluturând improvizatul steag, și imediat unul dintre răniți îl întrebă pe armean: — Crezi că or să-l asculte? Nu știu - replică celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să nu-mi zboare creierii înainte de a deschide gura... Ieși afară sub violentul soare al dimineții, fluturând improvizatul steag, și imediat unul dintre răniți îl întrebă pe armean: — Crezi că or să-l asculte? Nu știu - replică celălalt. Singurul lucru pe care-l știu e că acum trebuie să stăm liniștiți și tăcuți, ca să nu ne consumăm energia, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu pe la umbră, cu steagul alb ridicat și cu privirea atentă la înălțimi, temându-se că dușmanul s-ar putea hotărî să nu apară, sau să apară dintr-o dată în fața lui și să-l împuște. Străbătu mai bine de un kilometru fără să zărească nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fixăm bine jaima și să ne rugăm. Dar când luna începe să crească, vânturile se liniștesc și vine vremea să strângem corturile și s-o pornim la drum. Pentru asta și pentru că Mahomed a fost de fapt un beduin, pe steagul nostru este o semilună. — Habar n-aveam că ăsta e motivul. — Craiul nou înseamnă pentru noi alte pășuni, alte orizonturi și noi speranțe. — Ce-ai să faci când toată povestea asta se va sfârși? Ai să mergi în căutarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și calomel pe creștetul mielului să-l răcorim să-l trezim În aerul dulceag al abatoarelor veniți fecioare din Ierusalim fecioare din Bolintin fecioare din Sion fecioare din relon ieșiți de sub dușuri priviți-mă m-am Înălțat drept ca un steag sînt narcisul din cîmpie sînt crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd nu mai puteți aștepta nimic de la mine pentru că În creierul meu nu va mai crește nici măcar scleroza? Veți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate astea. Atunci nu aveam timp de așa ceva. O iubeam mult pe Adél și din ce în ce mai mult pe Benjamin. Și când am ajuns să-i iubesc suficient, au venit trei revoluționari din nu se știe care parte și au comandat niște steaguri. Noi eram în camera de sus. Ne era frică și trăgeam cu urechea. Benjamin le-a spus că nu are decât pânză albă, care probabil nu e potrivită situației. — Porcule! a urlat unul din ei. Ne întoarcem după-amiază. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa ai considerat. E simplu. Regret doar ilustratele de la mare. După-amiază, drapelul a fost gata. Au venit după el. Nu au observat că Adél m-a tras după paravan. — Porcule! a urlat unul dintre ei când Benjamin le-a întins steagul alb, împăturit. — Nu e porc. E o viperă - a constatat altul. Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul de mine îl trăgea ca pe un animal sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Unii s-au întors după terminarea războiului, alții nu. În josul străzii, în spatele celei principale, majoritatea atelierelor mecanice erau goale. Multe drogherii și băcănii aveau obloanele trase, cu mesaje de genul „Închis pe perioada războiului“ scrise pe geamuri. Am pus un steag de serviciu pe ușa din față, așa cum făcuse aproape toată lumea. Le găseai pe toate străzile, chiar și pe cele din nord, unde locuiau cei mai înstăriți, dar nu erau prea multe pe acolo. Orașul a început să fie foarte liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fetele cu care se măritaseră în permisie. Toată lumea avea câte un pom de Crăciun, în afară de noi și de cei din casele care aveau luminile stinse în noaptea în care se terminase războiul. Unii nu voiau sau uitaseră să dea jos steagul de înrolare în luptă, așa că încă îl avea la ferestre. Și noi îl aveam încă pe al nostru pe ușa de la intrare. Nici unul dintre noi nu vroia să-l atingă. Până în primăvara următoare, puieții de pin crescuți pe terenul curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Farney la pian. Apoi domnul Farney ne-a dat un certificat care atesta faptul că am încheiat cu succes gimnaziul și că puteam intra la orice liceu de stat cu ea și spera să și facem asta. Am jurat credință steagului și am recitat poezia. Toți au spus poezia prea repede și au stricat totul. Și apoi am absolvit gimnaziul. Am trecut pe lângă domnișoara Moore, care a zis că e mândră de mine, și apoi am mers la tanti Mae. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o invite la vals. Aplecat în față, începu să urce scara. În acest timp, părintele mă întoarse cu fața spre el și-și puse mâinile pe umerii mei. Păream uniți prin două grinzi paralele pe care se înfășurau ca un steag mânecile largi ale rasei sale. Acum eram cu spatele la Kleiman care urca scările, dar, uitându-mă la ochii părintelui care priveau pe lângă mine, îmi dădui seama că așteaptă ca directorul să termine de urcat și să dispară după curba scării. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vîntului, fîlfîind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]