2,056 matches
-
de la un perete la altul și pe care o numeam camera mea - și m-am prăbușit pe acel mare și minunat pat, după ce mi-am lovit la intrare glezna de rama de lemn. Rahat. Ce fac acum? După ce mi-am stors creierii și mi-am luat toată garderoba la mână, am decis să port un pulover albastru deschis și o fustă neagră până la genunchi, cu cizmele mele negre trei sferturi. Știam deja că o servietă nu avea să fie potrivită acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Încă o Întâlnire de sâmbătă seara, și Încă la Babbo, unde făcuse din Întâmplare o rezervare super pentru un grup de oameni inteligenți, interesanți, oameni aidoma lui. Ca să nu mai vorbim de redactorii de la The New Yorker! Mi-am stors creierii ca să-mi aduc aminte dacă Îi pomenisem cumva la petrecere că Babbo era restaurantul new-yorkez la care-mi doream cel mai mult să mă duc, că Îmi plăcea mâncarea italienească și știam cât Îi place acolo Mirandei și muream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el un cărucior uriaș care părea gata‑gata să se prăbușească sub greutatea cutiilor puse alandala pe el. — Cine a fost arestată? a Întrebat el ca În glumă. Domnul Fisher a adus toate chestiile astea la etaj pentru noi. Îmi storceam creierii să găsesc o minciună, dar Alex a găsit una Înainte ca mie să‑mi vină În minte ceva cât de cât plauzibil: — O, tocmai Îi povesteam lui Andy că m‑am uitat aseară pe VH‑1 și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
De unde naiba să fi luat lămîi? Aveam suc de lămîie, Îți amintești, Într-o sticlă de la Binkie? Kay Își aminti. Faptul că nu-și amintise Înainte - nu-și amintise și și-o Închipuise pe Mickey tăind chiar felii de lămîie, storcînd sucul - o făcu să se simtă stînjenită. — Suc de lămîie, zise ea Încruntîndu-se, Într-o sticlă. Oare de ce am uitat asta? — Nu te mai gîndi la chestii de-astea, Kay. — Nu vreau să mă gîndesc la asta! Dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prins a curge năvalnic. Începu să lovească, disperată, cu pumnii în zidul cenușiu până îi sângerară, dar peste tot domnea tăcerea sinistră, de nepătruns. Zadarnic s-a tot văitat floarea galbenă, iar fruntea plecată de amar a atins pământul până ce stoarsă de puteri s-a prăvălit învinsă. Tăcerea trandafirului îi dădea fiori reci. Nu mai avea lacrimi și nici nu se mai putea ridica. Doar repeta într-una: - Doamne, o să mai văd vreodată soarele..soarele meu! Nu mai știe cât timp
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu Îndemnul: „Sari pe ei și verifică-le cauciucurile!“1 După câteva săptămâni, când Candy l-a Întrebat pe un ton candid ce Înseamnă această expresie În engleză, a rămas perplex timp de câteva secunde și apoi a rânjit larg: „Stoarce clientul și de ultimul bănuț!“ Așadar credeam că voi fi dată afară. Dar chiar atunci Emily a Împlinit vârsta fatală de doi ani și mi-am cumpărat o carte cu titlul Îmblânzirea bebelușului. A fost o revelație. Sfaturile despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut e o programare la un salon de Îmbălsămare. Acum mă Îndeamnă să mă Întind pe spate, să-mi Întind brațele deasupra capului și să-mi imaginez că stau Întinsă pe un grilaj. Îmi zboară gândul la trădători care sunt storși de informații secrete În Turnul Londrei, la prețul de 25 de lire pe oră, de către torționarul lor personal. După Fay, acest exercițiu Îmi va Îndrepta coloana, coloana mea fiind una dintre cele mai triste și mai diforme coloane pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căruia i se oferă asemenea condiții nu ar trebui să și le permită. Crede că Paula este o fată de douăzeci și cinci de ani din Kent destul de isteață, care se poartă frumos cu copiii noștri, dar În același timp Încearcă să stoarcă și ultimul bănuț de la noi. Mai crede că de câte ori Îi cere Paulei ceva care nu intră În fișa postului, descoperă că șosetele pe care i le-a dat Paulei la spălat i-au intrat la apă. Crede că Paula are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
născut Jacob, Alice l-a luat și pe el În pat. La puțin timp după aceea Don, partenerul ei, a părăsit-o invocând o cercetătoare de nouăsprezece ani și obiceiuri de dormit incompatibile. Mă uit la cum arată Alice acum, stoarsă de vlagă ca un dependent de droguri. De la distanță, arată la fel de tânără ca atunci când ne-am cunoscut, dar de aproape se vede cum maternitatea i-a răpit floarea tinereții: băieții par să-i fi supt literalmente sângele. O avea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din poșeta mamei și erau băgați Într-una din combinațiile lui Joe. Dar mă prefăceam că aveam bani. De pe atunci cred că simțeam mirosul dezamăgirii impregnându-se ca igrasia În persoana tatălui meu și voiam să-l protejez. Dezamăgirea Îl stoarce pe bărbat de toată bărbăția. Femeile din jurul lui sunt nevoite să continue prefăcându-se că nu simt mirosul, iar el stă acolo, cu o mână tremurându-i și cu cealaltă Încercând să țină paharul, insistând că jocul nu e Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-și fluture bagheta Înțelepciunii. De ce a fost ucis Iisus? Dumnezeule! — Pentru că, pentru că oamenilor nu le plăceau lucrurile pe care le spunea el și au vrut să-l facă să nu le mai spună. O văd pe Emily cum Își stoarce mintea, căutând crima cea mai groaznică pe care și-o poate imagina. Într-un final, spune: Nu voiau să Împartă? — Într-un fel ai dreptate, nu voiau să Împartă cu ceilalți. După ce a murit, Iisus s-a făcut bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simt de parcă aș fi avut două pietre fierbinți atașate de piept. Sâni urlând să fie goliți. Nu era decât o toaletă, o chestie portabilă ascunsă Între copaci. M-am Închis În cabină, mi-am desfăcut bluza și am Început să storc laptele În WC. Laptele de mamă e altfel decât cel de vacă, mai subțire, mai puțin cremos, are paloarea albăstruie aristocrată a porțelanului; când al meu s-a amestecat cu substanța chimică din vasul de metal, a rezultat o supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mâncau paste În formă de literele alfabetului, o făceau În latină, la dracu’. Pe când În casele unde ambii părinții sunt la serviciu... „Ei bine, există o tendință de a se baza prea mult pe te-ee-le-vi-z-or“, mi-a spus doamna Acland storcând cinci silabe din odiosul cuvânt. —Emily, mi-a zis ea, pare să aibă cunoștințe remarcabile despre filmele lui Walt Disney. Acesta fiind felul ei de a-mi spune că Paula nu e suficient de bună. —Emily, a continuat doamna Acland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a se angaja Într-o coborîre abruptă către zona de aterizare. LÎngă poarta cimitirului era un container de piatră pentru resturi plin cu flori uscate și coroane scuturate. M-am șters pe mîini cu un buchet de belșițe, Încercînd să storc din ele și ultimii stropi de umezeală pentru palmele mele răzuite. Mi-am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
astea sportive și cluburile de distracții. Și oricum locuitorii de-aici nu-s chiar așa bătrîni. Ăsta nu-i pavilion de geriatrie. Cei mai mulți au cincizeci și ceva de ani - s-au pensionat devreme, și-au vîndut acțiunile sau parteneriatele, au stors tot ce-au putut din pachetele de pensionare. Complexul Costasol nu-i Sunset City din Arizona(##notă - Comunitate din Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de sărăcie și de lipsă de hrană lățindu-se peste tot o nemulțumire difuză și abandonându-se nădejdea într-o ambianță schimbată în bine. Dar sub un soare crud, pe lângă maluri galbene, se adunară Vacile-Domnului, gâzulii roșii cu puncte negre, stoarse din țărâna Baisei, iar Cățeii-Pământului, care toată iarna treieraseră grâul trecutului burghez, în arii secrete, își reluară hârjoana, pe înverzite curbe de nivel. În pârloaga Baisei, necultivată cu plugul de la începuturile lumii, trezită la această viață de noua orânduire socialistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi sugerau meseanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și-a sticlit dinții lui albi, iar Corneliu Braiu, cel tânăr, parcă înțelegându-i inima, a șăguit Zicând: poftim! Poftim! Pentru oaspeții lui Ali, curtea-i luminată! Iar noi, ceilalți, i-am dezbrăcat de ce aveau pe ei și le-am stors hainele și i-am urcat sus, pe geamblacul sondei, unde era mai cald, decât la fața apei Și eu, și Enea Căpută și Cornel Braiu, sătui de schimnicia în care ne pecetluiau Apele beznei, învâlvorându-ne de nerăbdare, am căutat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei și necunoscutei terapii. Estimp, maimuțica se reîntoarse țopăind, cu o ramură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sper să găsesc ceva deschis. La o cafenea, prima În drum, ușile Închise, vitrinele Întunecate. O inscripție cu marker negru: ÎNCHIS - CAZ DE BOALĂ. Caz de necaz. Găsesc alt loc, scump ca naiba, plin totuși de lume. Până să-mi stoarcă portocalele, cer o cafea, o Înghit cam În silă, laolaltă cu prea mult fum. Mă străduiesc să recunosc pe cineva la mesele din jur, nimeni. Citesc apoi, cu sucul În față, zece minute de pliante publicitare, mi se confirmă bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pună mai mult accentul pe pregătirea fizică și reflexe. Amintindu-și de înfiorătoarele lupte corp la corp din tranșee, își fixează obiectivul prioritar ca fiecare om din unitatea lui să devină expert în mânuirea baionetei. Chiar dacă pentru asta trebuia să stoarcă și ultimul strop de energie din corpul lor. Mai bine își beau sudoarea în fața sacilor de antrenament, decât să simtă gustul propriului sânge în gură. Este o zi superbă, cu soare bogat și varul alb, îngrijit, al zidurilor amplifică lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
geamăt surd de durere îi scapă printre buze lui Manfred. Scapă automatul din mână. Ești rănit? Așa se pare, dar nu-i momentul pentru îngrijiri medicale ... Tu? Sunt în regulă! Bine. Dă-i bice! Marius calcă și mai tare accelerația, storcând toată viteza din mașină. În vuietul infernal al motorului ambalat la maximum, automobilul prinde o asemenea viteză încât parcă sparge aerul cu bara din față. Atent la drum, Marius privește în oglinda retrovizoare. Se pare că urmăritorii îi pierduseră, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
perete. Are impresia că este luat pe sus într-un vârtej și totul începe să se învârtă jurul lui, într-un carusel amețitor. Disperat, luptă să-și mențină echilibrul și se împotrivește cu toate resturile energiei pe care o mai stoarce din celulele epuizate împotriva stării de leșin. Boala, oboseala, foamea, setea, toate se combină într-un cocteil extenuant care-i sporesc și mai mult neliniștea privitor la ceea ce avea să urmeze. "Trebuie să rezist până la capăt...indiferent de ce mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vânt" (1872), penelul urmărește linia ierbii și a tufișurilor care se îndoaie și se întrepătrund pe o colină, în bătaia vântului.... Uneori Renoir pictează cu delicatețe și claritate ce aduce aminte de ucenicia sa ca decorator de porțelanuri. Alteori - "Valul" - stoarce pigmentul alb direct din tub pe pânză, redând cu forță o imagine aproape abstractă. Chiar dacă tablourile sale nu au coerența celor compuse de Monet, Renoir este la fel de capabil să picteze lumina, umezeala plutind în aer, diferențele dintre frunze văzute de
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]