2,070 matches
-
agent de poliție cu Înfățișare de oaie Își ridică mâna și-i spuse că fuseseră niște probleme la secția de Urgențe. Doi bețivi și o gorilă, schimbând lovituri. Fusese chemat de asistente să le ajute să-i despartă. Insch se strâmbă și numără până la zece. Bănuiesc că a fost declarat decesul? Întrebă când acesta ajunse la final. O polițistă Îi spuse că nu fusese, obținând o salvă de Înjurături de la inspector. — E un spital! Locul ăsta colcăie de doctori nenorociți! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fute-mă-n cur“ și-apoi ai pus-o s-o și facă. — Nu! Nu! N-am putut... Un val de roșeață Îi cuprinse fața. Geordie a zis că trebuie să fie, știți voi, Încă virgină. Fața lui Logan se strâmbă de scârbă. — Așa că ai pus-o să ți-o sugă? — A fost ideea lui Geordie! El m-a pus s-o fac! Lacrimile șiroiră pe fața lui Cameron. Doar o dată. Am făcut-o doar o dată. Când a venit moșul. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan privi telefonul din mâna sa și Înjură. De parcă n-avea destule pe cap, mai trebuia să-și facă griji și pentru farsele telefonice! Pocni butonul care indica ultimul număr de la care fusese sunat. Era local, dar nu-l recunoscu. Strâmbându-se, apăsă pe „Sună Înapoi“ și ascultă cum telefonul piuie și sună la numărul de la care fusese sunat, Întorcând serviciul. Sună și sună și tot sună. Fără răspuns. Bine, decise el, erau două metode de a lua pielea de pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca ultimul petrecăreț să se clatine afară, În zăpadă. Dar cine venea să ceară socoteală barului pentru Încălcarea licenței pentru vânzarea de alcool? Trei sferturi dintre polițiștii din Aberdeen erau Înăuntru, urlând după mai multă lămâie și sare. Logan se strâmbase de durere tot drumul până la serviciu, consumând la micul dejun doar niște Irn Bru și calmante. Nu putea nici măcar să se uite la alimentele solide. Dimineața venise cu ceruri albastre și un vânt rece, care acoperise zăpada căzută În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și să pleci! Ești doar un personaj nesemnificativ în fața arborelui infinit... Nesemnificativ?... Eu mă strecor în sufletele oamenilor și le influențez gândurile, și acolo unde plănuiesc eu dezastru nu are cine să rezolve situația. Puterea mea e nelimitată, a rânjit strâmbându-se la mine sfidător. Ba nu e nelimitată, i-am răspuns cu convingere, doar lumina însăși e nelimitată. Puterea ta se oprește unde începe infinitul arborelui universal. Acesta-i adevărul. Și i-am băgat lanterna în ochi. Atunci, s-a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
În difuziunea molatecă a cuvintelor ce se consumă lent În moara discuției. Aerul vibrează de energii sonore. „Marin, ia-ți doctoria!“, intervine dictatorial vocea doamnei Preda și rupe dintr-odată magia colocviului nostru. Romancierul Înghite două pastile cu mare greutate, strâmbându-se urât ca un copil răsfățat. „Niște porcării, monșer, ar trebui să-i Împușcăm pe ăștia care au inventat medicamentele, o păcăleală curată...“. Mă ridic simțind că am abuzat cu prezența mea În casa scriitorului (totuși, În subconștientul meu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pâine. „De-ai ști ce animalic te doresc!“, o spune cu o sinceritate seacă, brutală; nu se sfiește de nimic, nu are acea rușine iscată dintr-o pudoare falsă; la ea totul este simplu, cum ar râde, cum s-ar strâmba În oglindă, cum s-ar juca cu păpușa. Se dezbracă fără să Întârzie, are acum o lascivitate, o Încetineală senzuală În gesturi pe care nu i-o notasem Înainte; Își pune ceva transparent pe ea; se mișcă unduitor, mă provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
drag, pe care Îl vedeam, de care privirea mea nu se mai putea desprinde. Am făcut un gest, i-am spus „Petre, ai o șuviță blondă la tâmple“ și am pus mâna pe părul lui, căutând acea șuviță. El a strâmbat din gură și nu a simțit că În această atingere tremura dragostea mea fierbinte și că aș fi vrut să-mi răspundă la dragoste. Timpul a trecut nepăsător, lăsând atmosfera rece, dar mie numai prezența lui Îmi era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi prea mare, nu vreau să am În mine vidul sufletesc al pierderii totale. Petre, mă auzi? De ce ai tu oare un caracter atât de mic, atât de refractar cunoașterii vieții Înconjurătoare? De ce problemele de literatură te fac să strâmbi din nas, de ce nu te interesează decât muzica ușoară și petrecerile? Petre drag, Înțelege că viața adevărată nu e numai În petreceri, ci În luptă, În luptă avântată pentru Îndeplinirea unor idealuri, unor visuri. Petre drag, de ce nu ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunteți doar o mască a zbuciumului de materii? Publicitate... iar publicitate... Femei frumoase... umeri goi și albi... Bietul poet... el spune atât de firesc: „Mi-ar plăcea o asemenea femeie“; dar se Întoarce, tot atât de firesc, la cunoscuta lui bătrână, puțin strâmbă și puțin filosoafă... 11 octombrie 1964 (duminică) Oare nu există pe lumea asta liniște? Oare pentru cine dăm atât prinos de zbucium? De ce? Oamenilor, ar trebui să mă lăsați În pace. 12 octombrie 1964 (luni) Spune-mi, de unde-ai Împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de joacă, de foame și de somn, numai să fiu lăsat să stau În fața oglinzii. Sora mea s-a supărat, i-ar fi plăcut să se uite și ea, dar nu avea loc de mine. Ea Însă se maimuțărea, se strâmba la mine, pe când eu eram extrem de serios și, când se apropia de oglindă, Îi Întorceam spatele și plecam, ceea ce-o enerva În mod inexplicabil. De multe ori, se ascundea În dosul marii oglinzi, aștepta un timp până când eu Întindeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n concediu, nu? S-a uitat la mine și jur că se strâmba. În ciuda tonului meu obișnuit, studiat, mi-am dat seama că simțise impetuozitatea din spatele său, făcându-mă să arăt ca un prost. Dintr-odată, devenise prea evident că vizitele mele constante la supermarket și faptul că folosisem o anumită casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
câteodată, și cât de tăioasă. Trebuie să-ncetez. Am privit în oglinda mesei de toaletă, căutând un baton de pudră de obraz și un ruj. Am râs de mine când mi-am dat seama că fac exact lucrul la care strâmbasem din nas dintotdeauna: mă făceam frumoasă ca să-mi țin bărbatul fericit. Nu-i nimic, m-am gândit eu, nu-i vorba numai de asta, nu? E mai mult vorba de respect și de încrederea în sine, nu? Păi... cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că e a ta și, chiar dacă m-aș putea gândi la o modalitate de a transporta niște lucruri, nu pot să iau nici o decizie cu tine ținându-te după mine în felul acesta și bătându-mă la cap. M-am strâmbat imediat ce-am spus-o și am decis să nu mai scot nici un cuvânt, sigur fiind că replica aceea sarcastică avea să declanșeze spirala ce ducea și mai departe spre acuzații inutile. Mă înșelasem: a urmat un moment de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Oooops! Scuză-mă, Charlie, a chicotit el și m-au privit amândoi. Nu cred că mi-ar fi reușit un zâmbet nici dacă mi-aș fi dorit să încerc și am continuat să privesc fix la televizor, conștient că se strâmbau la mine și-mi urmăreau cu atenție reacțiile. — Oh - ignoră-l, a spus Stacey când și-a dat seama că nu avea să scoată nimic de la mine. N-are nici un pic de simțu’ umorului, asta-i problema lui, Crystal. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Mai luă o gură. Adriana zâmbi, mândră ca un părinte la serbarea de clasa a șasea. — Așa da! Leigh, iubito, ia și tu o guriță. Așa... Acum, fetelor, am un cadou pentru voi. Leigh se forță să înghită și se strâmbă detot. — Cunosc privirea asta. Spune-mi, te rog, că n-ai adus pe furiș ceva ilegal. Dacă ăsta — făcu un gest larg cu mâinile — e aeroportul internațional, îți dai seama cum arată pușcăria? Imperturbabilă, Adriana scoase din buzunarul blugilor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în seara asta? Încă un oftat. — Cu Toby la un dineu simandicos. Niște directori de studio sau producători sau așa ceva se întâlnesc nu mai știu de ce. — Poate că n-o să fie atât de rău. Unde este? — În zona rezidențială. Leigh strâmbă din nas. — Oh. Nașpa. — Tu ce faci? Adriana știa deja răspunsul, dar se simți obligată să întrebe. Leigh avea o mulțime de calități, dar să știe să se distreze nu era una dintre ele. — Eu? Leigh se uită la pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau În aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl ardea sub cămașă cartoful pe care Îl furase. CÎt timp avea să stea Încovoiat, nimeni n-avea să vadă cartoful, așa că Încropi o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe prima treaptă de sus, discutînd unul cu altul și făcînd amețiți cu mîna, spre crucișătorul ancorat lîngă Bund. Chinezii priveau cum aceștia formau un fel de ansamblu de balet. Provocați de publicul curios, dar tăcut, marinarii Începuseră să se strîmbe la chinezi. La un semnal din partea unui marinar mai În vîrstă, bărbații Își descheiară pantalonii largi și urinară pe trepte. La zece metri mai jos de ei, chinezii urmăreau fără un sunet cum jeturile arcuite de urină formau un șuvoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
echipă. Împărțeau totul, de la servirea clienților și răspunsurile la comezi prin telefon sau pe e-mail, până la primirea mărfii și cumpăratul cafelei. De Crăciun sau În perioada reducerilor angajau temporar personal, dar În mod normal se descurcau doar ele două. Stella strâmba mereu din nas când o găsea pe Chanel citind reviste, fiindcă, spunea ea, asta făcea impresie proastă. Având În vedere că Chanel era extrem de atentă să nu facă asta decât atunci când magazinul era gol și că muncea de spărgea norma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce-i așa de rău să stai jos ca să faci pipi? spuse blajin. E singurul fel În care bărbații de o anumită vârstă mai pot să-și golească rezervorul. Acum câteodată eu trebuie să... —Tată, te rog, Îl Întrerupse Ruby, strâmbând din nas, deja ne-ai dat prea multe detalii. Nu sunt de-acord, zise Ronnie. Problemele de sănătate importante trebuie discutate, nu ținute secret. Societatea trebuie educată. Oamenii trebuie să Înțeleagă că unii bărbați au nevoie să stea jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
toană părea mereu să-i scape. Deschise ușa cu oglindă și Începu să cerceteze bara cu umerașe. Un scriitor extrem de drăguț merita tot ce avea ea mai bun. Se opri puțin la o rochie purpurie cu decolteu adânc Înainte de a strâmba din nas și a căuta mai departe. Prea ieftină. Aproape că scria pe ea „Ia-mă, aici și acum!“. Continuă să răscolească bara de umerașe. Într-un sfârșit scoase de-acolo un top fară mâneci petrecut pe după gât, din mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că nu și-l imagina pe bătrânul doctor Butoiaș bun la pat. —Ai fi surprinsă, zise Chanel. Pun pariu că știe exact cum să o facă pe doamna Butoiaș să se simtă grozav. Gândul o făcu pe Ruby să se strâmbe. După ce Fi plecă, clienții au Început să apară. Cât timp Chanel se ocupa de ei, Ruby stătea la calculator În camera cu stocuri, onorând o serie de comenzi primite pe e-mail. Ușa era deschisă și putea să o audă perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Știi tu, starul de cinema. E atât de frumoasă. Vreau să spun că „splendidă“ nu e cuvântul potirivit. —Știu. A venit la magazin zilele trecute. Știam că va naște la St.Luke’s. Cum ți s-a părut? Ronnie a strâmbat din nas. — Nu cine știe ce. Ca să fiu sinceră, cred că puțin cam snoabă și cam plină de ea. Mă tot Întrebam ce caută acolo. Chiar părea să se fi izolat de restul grupului. Pe de altă parte, poate că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a fi ajuns acolo, una din ușile din spate ale mașinii s-a deschis și o fetiță de vreo trei ani - probabil Avocado - a sărit din mașină, a fugit spre Claudia și s-a aruncat la ea. Claudia s-a strâmbat, a apucat zdravăn copilul de Încheieturi și s-a Întors spre bona care o urmase pe Avocado afară din mașină. —Marta, acești pantaloni pentru gravide sunt un unicat de la Donna. Nu ți-am spus să nu o lași pe Avocado
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]