2,683 matches
-
umflându-se uneori, când era enervat ori excitat. Achile stătea aproape întotdeauna îmbrăcat gros, cu sacoul pe el, chiar și în mijlocul verii, deși uneori mai ieșea doar în cămașă, mai ales seara, dar avea grijă să-și pună un maiou strâmt, care îi ținea creasta în frâu. Viața lui intimă era destul de grea. Se ducea la Castelul Spermului o dată pe săptămână, de preferință lunea, când era mai puțină lume, și își făcuse faimă prin faptul că nu se dezbrăca niciodată; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o aventură pentru care eram recunoscătoare. Imediat ce am cunoscut-o pe mamă, regina lui Hamor a intrat și ea în cameră, curioasă să le cunoască pe moașele de pe dealuri. Regina, pe care o chema Re-nefer, era îmbrăcată cu o rochie strâmtă și dreaptă de in subțire, aproape transparent și pe deasupra purta o tunică din mărgele turcoaz - cea mai elegantă îmbrăcăminte pe care o văzusem vreodată. Dar chiar și așa, mătușa mea nu era umbrită de acea doamnă. Fără să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Până la urmă a bâiguit o întrebare despre sora lui de lapte. Probabil că am spus ceva, dar nu-mi mai amintesc. Tot ce-mi amintesc e dorința dureroasă pe care am simțit-o când ne-am întâlnit în acel hol strâmt. E uimitor că s-au întâmplat atâtea cât ți-ai trage sufletul. În tot acel răstimp n-am făcut decât să mă învinuiesc. Sunt o proastă, un copil, o proastă! Mama o să râdă de mine când o să-i povestesc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rămas întreg al șurubului s-a desprins de tot, dar atât de brusc, încât era să scap cheia din mână, și atunci Feri mi-a șoptit că e-n regulă, să scoatem grilajul, dar cu grijă, că locul e foarte strâmt, iar eu i-am șoptit că era mai bine dacă-mi spunea ceva ce nu știam încă, și-am smucit grilajul, și atunci grilajul s-a desprins din cadrul de fier în care era fixat, împreună cu Feri l-am apucat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tovarășul director nu i-a zis nimic, continuând să înjure, fiindcă cineva îl nimerise cu o bucată de cretă în cap, ei, și atunci ne-am târât și noi înapoi în gaură și am început să înaintăm, printr-un galerie strâmtă, spre sala secretă de proiecție. În fața mea, se târa Feri, o vreme l-am mai auzit gâfâind și lovind cu genunchii sau vârful pantofilor peretele tunelului, dar apoi, luând pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
auzit gâfâind și lovind cu genunchii sau vârful pantofilor peretele tunelului, dar apoi, luând pesemne un avans prea mare, nu l-am mai auzit, i-am auzit numai pe cei din sală, tropăind și urlând. Galeria se făcea tot mai strâmtă, mi-am simțit umerii frecându-se de pereți și credeam c-o să rămân blocat acolo, ca atunci când mă băgasem în conducta din beton, după mingea de piele a Prodanilor și, într-adevăr, în timp ce continuam să mă târăsc în patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
moșmondesc atâta, să mă vâr și eu în gaură, iar după ce m-am întins lângă el, mi-a șoptit că acuși ia cheia franceză și atunci mai trebuie doar să scoatem grilajul și am și ajuns. Galeria era atât de strâmtă încât abia mai puteam să fac o mișcare, am vrut să strig după Feri, să vină să mă ajute, însă întunericul mă sufoca, respiram cu greu, și atunci mi-am adus aminte de ce mi-a spusese mama, după ce pompierii m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am lăsat, mi-am ridicat genunchii, nimerindu-l în burtă, și atunci mi-a dat drumul, am ajuns în tunel și am început să mă târăsc, auzindu-l cum se târăște și el după mine, a urmat porțiunea foarte strâmtă, dar acum nu m-am mai speriat, răsucit pe-o parte m-am târât cât am putut de repede, nu-mi păsa că aveam palmele zdrelite, și deodată am auzit din sală că se cânta în cor, despre destoinicii mineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce nu se referea la ei doi. Pentru prima oară de multă vreme, ar fi vrut ca timpul să stea În loc. CÎnd Marie se trezi, energia ei regăsită nu mai suportă să rămînă Închisă nici măcar o clipă În camera aceea strîmtă. Lucas izbuti s-o domolească pînă ce ajunse la automatul de cafea. Marie analiza deja toate datele pe care i le Încredințase. - Copiii ei erau cu totul handicapați, iar asta se Întîmpla acum patruzeci de ani. Există prescriere de crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la funcții mai Înalte. - Data viitoare suni tu. Marie izbucni În rîs În fața aerului lui Înciudat. Un rîs contagios, care puse stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o electriză. Iar dorința se făcu simțită. Își apropie obrazul de al ei cînd unul din telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor În regatul universal al scopurilor”. Unele episoade, ca Brățara de piele, cu personajul tulburător al bătrânei căpetenii cheyenne care cerceta stelele, depășeau astfel cadrul cam strâmt al povestirii de aventuri, cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere gingașe, Își trăiau zilele sub teroare. Leii și panterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de moarte. Chiar Înainte de plecarea trenului, se sui pe scară și-l sărută pe obraji. Ne mai vedem, spuse el. Ea răspunse: — Da. Sâmbăta următoare, Annabelle Îl invită la cină. Locuia Într-o garsonieră pe strada Legendre. Spațiul era foarte strâmt, dar ambianța era primitoare - tavanul și pereții erau acoperiți cu lambriu din lemn de culoare Închisă, ca Într-o cabină de vapor. — Locuiesc aici de opt ani, spuse ea. M-am mutat când am reușit la concursul de bibliotecare. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În sfârșit aborda acele subiecte, acele chestiuni; perspectiva mereu amânată a unui gen de relație mai umană și mai completă nu dispare niciodată de tot, e pur și simplu imposibil, pentru că nici o relație umană nu se mulțumește cu un cadru strâmt și Încremenit pentru totdeauna. Așadar, perspectiva unei relații „autentice și profunde” rămâne; rămâne ani În șir, uneori zeci de ani, până ce un eveniment definitiv și brutal (În general, decesul) vine să ne spună că e prea târziu, că relația „autentică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
destinde. — Vai, Samantha ! Ești o adevărată comoară ! Las-o jos ! Flutură vag din mână către noptieră. Tocmai pornesc în direcția indicată, când ușa băii se deschide și apare Eddie, care are pe el doar o pereche de boxeri mult prea strâmți, cu pieptul gol și incredibil de păros. Iisuse. Nu știu nici eu cum, dar reușesc să nu scap tava pe jos. — Îmi... cer scuze, spun bâlbâindu-mă, făcând un pas înapoi. Nu mi-am dat seama... — Nu te prosti ! Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că, de atunci, abia dacă am mai purtat perechea asta de bikini. Dar, din cînd În cînd, Îi văd așa drăguți și luxoși la mine În sertar și mă gîndesc : Ei, hai, nu se poate să fie chiar atît de strîmți, și, cumva, reușesc să-i trag pe mine. Lucru pe care l-am făcut și azi-dimineață. CÎnd m-am gîndit chiar că e posibil să mai fi slăbit un pic, fiindcă parcă nu Îmi mai intrau chiar așa În carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. CÎnd ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutînd-o pe Jemina să intre În cea mai strîmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsîndu-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gîfÎind și se așază pe călcîie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă spăl rapid pe cap, lucru pe care oricum aveam de gînd să-l fac. Și poate să-mi fac rapid o mască facială. O oră mai tîrziu, Lissy apare În ușa camerei mele Îmbrăcată În jeanși, un top negru strîmt gen corset și pantofii Bertie cu toc, care, din Întîmplare, știu că mereu Îi fac bășică la picior. — Ce zici ? spune, pe același ton casual. Vreau să spun că n-am sărit calul cu pavoazarea... — Nici eu, spun, suflînd asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de etichete colorate? Și dacă‑i pe așa, de ce s‑a măritat Molly cu Leopold Bloom? Răspunsul ei era: „Ce mi‑e el, ce mi‑e altul?” Mă gândeam la Vela ca la o frumusețe greu de Întrecut. Purta fuste strâmte, colate pe fund. Avea o crupă de cavalerist și un bust trufaș, iar țăcănitul tocurilor ei Înalte, când intra Într‑o cameră, Îți evoca tobele militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
evreiesc. Pe urmă, deși științele naturii nu‑l interesau aproape deloc, mi‑a cerut să‑i explic Încă o dată cum de se Înmulțiseră atât de uluitor. Brusc, am devenit expert În natură. Așa Încât i‑am descris din nou săculețele acelea strâmte care spânzură din copaci și de pe stâlpii de electricitate. Asemenea unor ciorapi de nailon Întinși, cuiburile astea care adăposteau ouă se lungeau uneori până la vreo zece metri. - Adăposturile lor te duc cu gândul la casele de pe coasta de est, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul care anina beteala se arăta foarte deferent față de artistul care mă ignora pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.): Poftim, acuma l-am udat de tot. BĂTRÎNUL CU BASTON (Încercând să închidă ușile, oarecum mirat că acestea au devenit oarecum mai strâmte, sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
făcuse însă ora trei și jumătate, iar eu nu mai aveam timp de căutări. Ieșeam din când în când pe balcon, scrutând piațeta de peste drum, unde ne dădusem întâlnire. Încercam să identific o fată în haină portocalie de piele, jeanși strâmți și cizme înalte cu toc. Trecerea unui sfert de oră în căutări zadarnice m-a umplut din nou de transpirație, dar oricum nu mai conta, pierdusem orice speranță, nu voi avea parte de nici o fată, îmi spuneam. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și-și privesc îndelung cuvele în care au crescut. Parcă mă trezeam dintr-un lung somn în care visasem o scenă absurdă. Trebuia să regândesc situația ca să-i surprind anvergura. Privindu-le cum se plimbă cu dezinvoltură în spațiul acela strâmt și claustrant, arâtându-mi laboratorul (unde se aflau și paturile lor), făceam eforturi să mă adun, să pun ordine în întrebări. Laboratorul era o încăpere într-adevăr mai întinsă decât prima, dar numărul enorm de instrumente și aparate te copleșea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coadă la spate și-l dezlega arareori, lăsându-l să-i cadă pe umeri; asta n-o avantaja cu adevărat decât în anumite poziții, când lumina îi venea din dreapta sus. Pentru a zăpăci băieții, purta mereu pantaloni sau fuste foarte strâmte peste fesele mari, aflate la granița dintre voluptuos și excesiv. Se legăna pe tocuri și întorcea capul cu o mișcare studiată, punându-și în evidență buzele și sânii mici (avea o teorie complexă referitoare la buze și sâni). Din cauza acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al doilea grup, inclusiv aspirantul, votară favorabil. Trei contra trei. Toate privirile se fixară asupra femeii, care fusese lăsată să aștepte la intrare și încă nu votase. — Votează. Pe unde vrei s-o luăm? Femeia votă. * În timp ce înaintau prin coridorul strâmt și alunecos, cei doi șefi se gândiră că doar femeia decisese totul și se întrebară ce fel de șefi sunt cei care pot să decidă doar câți oameni să ia cu ei. AHILE Cărăbușii lui Hector mă deranjează. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]