40,154 matches
-
servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne de un interes sincer. Dar dacă din lumea ce mă înconjoară rămâne doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă le observ fără nici un fel de idei preconcepute, mi se par demne de un interes sincer. Dar dacă din lumea ce mă înconjoară rămâne doar o mulțime de străini, mă simt cuprins de o senzație de singurătate și dezorientare: mai bine, deci, să-i suprim și pe ei, așa, în bloc, și să nu mă mai gândesc. Într-o lume simplificată există o mai mare probabilitate să întâlnesc puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
O întrebase pe Mma Tsbago de așezarea cu pricina și obținuse câteva informații. Aceasta își amintea de proiect, deși nu cunoscuse personal oamenii implicați în el. Își amintea că fuseseră un bărbat alb, o femeie din Africa de Sud și alți doi-trei străini. Mai mulți oameni din sat lucraseră acolo și-și puseseră speranța în locul acela, dar, în final, totul se fâsâise. Nu fusese deloc surprinsă. Totul s-a fâsâit; n-aveai cum să schimbi Africa. Oamenii și-au pierdut interesul ori s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
costisitoare, fiindcă nu conținea nimic care să-i fie de folos) dar, printre tabelele fără noimă și articolele greu de priceput, dăduse peste niște date statistice captivantă: majoritatea covârșitoare a victimelor cunosc persoana care le ucide. Nu sunt ucise de străini, ci de prieteni, familie, colegi de serviciu. Mamele își ucid copiii, soții își ucid nevestele, soțiile își ucid bărbații. Angajații își ucid patronii. Pericolul te pândește de unde te aștepți mai puțin. Oare o fi adevărat? Nu în Johannesburg, reflectă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de unul, irlandez, face ăla case la nenorociții de-aici, n-are voie să le vândă. Are irlandezu’ bani, i-a furat la Sfânta Paraschiva portofelul cu vreo șase mii de euro, pretenașul meu se zgâria pe ochi, dar ăsta, străinul, a zis numai „no problem...”. Adică nu-i păsa, ai mai pomenit? - Nu... - Vine de mai mulți ani, are și-un apartament închiriat, îi place aici, că e cald, îs din ăștia cu Iehova și care cântă la chitară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din supa ardelenească, căznindu-se să zică porcării, cât mai des, cât mai multe, dar o fac așa de împiedicat, așa de strepezit, după rețetă, parcă din obligație, ca străinul care zice timid „Paștele mă-sii” ca s-arate că s-a integrat. Seamănă cu jucăriile alea monstruoase chinezești: apeși pe burtă câinele ca un porc cu păr mai lung care-a înghițit o tigaie și face „Ham-ham, ham-ham, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu asta? Și-l agit spre el. — Vreau să zic că oricine ar fi ăla de-ți taie urechile, o să-l urăști tot restul vieții, zice. Nu vrei ca treaba să fie făcută de veterinarul tău obișnuit, așa că plătești un străin. Încă uitându-se la poză după poză, Manus zice: — Ăsta-i motivul pentru care nu ți le pot arăta. Undeva afară din spital, într-o cameră de motel plină de prosoape însângerate, cu trusa lui cu cuțite și ace, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
voia o margine neagră, dar negru pe fond albastru ar însemna că pe Shane îl excită sexul și pielea, înțelegi, sclavie și disciplină, sado-masochism. Zice: În realitate, carpetele astea au rolul de a-i ajuta pe cei rămași în urmă. — Străinii ne vor vedea pe noi și vor vedea numele lui Shane, zice tata. Nu voiam să le zboare mintea la te miri ce. Farfuriile își încep marșul lent în jurul mesei în direcția acelor de ceasornic. Umplutura. Măslinele. Sosul de afine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită anume ca să poată fi văzută cum ridicai fruntea. La o oră după sosirea străinilor adjutantul Radul Popianu știa tot, sau aproape tot despre ei. Era vorba de colonelul August Stoicescu din aviație, nu era chiar aviator ca prințul, dar era un prieten al acestuia și ieșise la pensie de cîțiva ani, după ce se ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea în birou doar de cîteva ori pe an, cînd venea vreun musafir mai important, ceea ce nu se prea întîmpla, nu-i plăcea să vină cineva străin în clădirea Serviciului, dar cîteodată nu avea încotro, mai ales dacă era vorba de Minister, nu era nici un obicei, dar voia să-l ajute pe Bîlbîie. E plăcut să știi că nu este vorba de ceva ieșit din comun cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
opera sa de mai tîrziu, cu gîndirea, ideile sale pe care se ridicase Serviciul însuși. "Operațional" trebuie să fie un cuvînt inventat de Mihail care să denumească un fel de a fi rămas doar în amintirea sa și cu totul străin de activitatea de pînă acum a Serviciului. S-ar fi putut spune că era un om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie bine. Și, chiar dacă nu-i place, o să-i placă!" N-a zis nici da, nici nu. S-a întors alene către fereastră să citească mai departe. Mai departe nimic nou, "dreptul sfînt al proprietății", "românii înaintea celorlalți", "afară cu străinii ce se străduie să prejudicieze refacerea noastră întîrziată destul de mult" și alte asemenea jumătăți de adevăruri ca să acopere alte jumătăți de minciună, de interese mărunte făcute peste noapte idealuri, gîdilituri în gușa neisprăviților ca să se simtă îndreptățiri la pîine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd colo era exact invers, dumnealor veniseră la Vladia să iasă la lumină, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimonosit cînd se gîndesc la Europa nu văd altceva decît răsturnarea ordinii naturale și sănătoase, creierii aprinși ai franțujilor, lumea lor stricată, întoarsă pe dos în care vorbăraia parlamentară ascunde jaful și strîmbătatea, dezordinea și confuzia pe care o alimentează străinii și escrocii intelectuali. Asta este Europa lor. De la Costache Rosetti nu mai poți trăi în Valahia din cauza Europei, toți te iau cu gura pe dinainte ca să poată vîrî mîna pînă la cot în averea Țării. Bună creșterea și bunăcuviința au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vreo zece nuci de cocos. Pe masura ce se apropia de țărm, lui Tapú Tetuanúi începu să-i bată inima tot mai puternic, ca și cum ar fi urmat să treacă însuși pragul infernului, nu să pună piciorul pe țărmul unei insule. Doi dintre străini intraseră și ei în apă ca să preia pluta, si de îndată ce o lașară în mâinile lor, aceștia se grăbiră să o împingă la țărm, unde însoțitorii lor se aruncară asupra vaselor cu apă și a nucilor de cocos, bând cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lor lung, care părea să nu mai fi fost spălat de luni sau chiar de ani de zile. Dar toate acestea trecură pe planul al doilea atunci când, la numai câteva ore după ce puseseră piciorul pe insulă, polinezienii descoperiră, uimiți, că străinii aduseseră cu ei și un mare număr de rozătoare oribile, de aproape o jumătate de metru lungime și cu un aer agresiv, care obișnuiau să se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sune ori de câte ori va pofti. Zarurile erau deja aruncate. Cine mai putea lupta pentru dragostea unei femei, cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau în stare să pună stăpânire pe soare și pe lună. Mereu amabila Vahíne Tiaré păru să-i înțeleagă amărăciunea și se apropie să-l consoleze, desi prea puțină consolare putea să-i ofere și slabe erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
c-o să-i placă, dar tu poți să-i oferi multe alte lucruri: oale, spade, oglinzi... Vetéa Pitó o să-i ofere și el oale, spade și oglinzi, si, în plus... un clopot. Singurul care există! Pentru moment, dat fiind că străinii nu dovedeau nici cel mai mic interes pentru a-și recupera neprețuita comoara, clopotul rămase atârnat de catargul de la pupă al Peștelui Zburător, desi căpitanul sau se văzu obligat să sublinieze că nimeni nu va mai avea dreptul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor. Miti Matái manevră cu îndemânare vasul, până la circa o sută de metri de plajă de nisip negru, menținând tot timpul prova către ocean și vâslașii la posturi, în cazul în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lagunei și recifului de corali. O oră mai tarziu, când aceasta se găsea cu jumătate din chila în apă și jumătate încă pe nisip, se întoarseră după cea de a doua și repetară operația în aceeași liniște; până și un străin care s-ar fi aflat la mai puțin de două sute de metri cu greu și-ar fi putut da seama ca pe plaja din apropiere se petrece ceva. Atunci când, în sfârșit, ambele carene se odihneau în paralel la marginea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clasei de mijloc. Noaptea, când Packer și Evelyn se îmbrățișează sub câte-un pod sau pe cartonul așternut peste vreo gură de canal caldă din care ies aburi, când el își strecoară mâinile pe sub hainele ei, provocându-i orgasme, în vreme ce străinii trec pe lângă ei, li se pare că n-au fost niciodată mai îndrăgostiți. Dar Inky are dreptate. Nu poate dura o veșnicie. Și sfârșitul vine atât de brutal încât nimeni nu e sigur ce s-a întâmplat de fapt până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roșu al unui reportofon care-i înregistrează fiecare cuvânt. Când el întreabă: — Cine-i mai prost? Reporterul care refuză să inventeze un sens vieții? Sau cititorul care-l cere? Și care-i gata să accepte sensul prezentat în cuvintele unui străin? Dindărătul colii, vocea Contelui spune: — Un ziarist are dreptul... ... și datoria de-a distruge vițeii de aur la a căror apariție a contribuit. Cântec de lebădă O poveste de Contele Calomniei Într-o zi, câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
carpetat și ticsit cu stalactitele mobilei atârnând din el. Tot așa cum, spune Ducele Vandalilor, un artist își întoarce invers o pictură, din același motiv, sau o privește reflectată într-o oglindă, ca s-o vadă așa cum ar vedea-o un străin. Ca pe un lucru necunoscut. Ca pe realitatea altuia. Tot așa cum, spune Sfântul Fără-Mațe, un pervers întoarce o revistă porno invers ca să i se pară nouă și excitantă pentru încă puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda și pregătiri febrile în toată casa. Fetei i se reînnoi garderoba, fu cumpărat un geamantan cât toate zilele, în timp ce Bica hohotea de plâns prin toate colțurile pentru că nepoții îi plecau prin străini și ea rămânea singură. Plecară la Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat la tot felul de cozi, în complexul studențesc "Tudor Vladimirescu". Când, în sfârșit, își văzu copilul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de limba română, constată că noua angajată are posibilități intelectuale cu mult peste cerințele funcției sale. O încurajă să scrie. După câteva zile, Luana îi aduse " Întoarcerea acasă", o compoziție duioasă despre pribegia înșelătoare a celor ce caută împlinirea printre străini: Cine n-a trăit departe de casă nu știe ce înseamnă să revii, după ani, acolo unde te-ai născut, acolo unde sunt părinții, frații, prietenii și cunoscuții. Acasă! Ce poate suna mai frumos, mai aproape, mai al tău?... Străduța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]