3,148 matches
-
ecoul cu o cheie sculptată în piatra unui soare sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
era un băiat drăguț, destul de deștept și cât se poate de popular. Nu aveam niciun motiv să nu Îl plac. Și totuși simțeam că Între noi era o barieră invizibilă, atât de puternică Încât niciunul nu ar fi putut-o străpunge. ― Cum a fost? ― Bine, i-am răspuns repede. Mereu spuneam asta. Bine. Niciodată detalii. Începeam să nu mă pot suferi pentru asta. ― Mergem la o cafea? Întrebă fixându-mă cu ochii săi Întunecați. Contrastul lor cu părul lui blond, cârlionțat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În ceață: o ceață groasă, imposibil de străpuns. Orele se scurseseră extrem de Încet. Ideea de a fi o simplă elevă cu mintea Îndeajuns de limpede pentru a rezolva o problemă de matematică parcă mă depășea acum, deși aveam note perfecte. ― Ne-a fost dor de tine, zise Bianca
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
litere orânduite în soarta cititorului ce-și caută numărul potrivit la tălpile cu care va lustrui veșnicia Era ora când punctele de suspensie suspinau în nesiguranța ezoterică a textului învăluit de mirosul aromat al iluziei și totul părea a răspuns Străpuns de dorință Căință și rugăciune către moaștele pașilor nefăcuți Liniștea holului de la etajul 7 Stelele străzilor nemișcate memorate-n ferestre Ochiuri pătrate împărțind nopțile în care indivizi tresar adunând drumurile petrecute sub tălpile visului Liniștea rolului neînscris în scenariul începuturilor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
eu danie... la svânta mănăstire de la Dealul Mare, pentru sufletul mieu și a giupânesei mele Măricuții”. Pe când tocmai citeam hrisovul pentru scutire de unele dări dat mănăstirii Dealul Mare de Petriceicu voievod la 2 februarie 1673 (7181), firea a fost străpunsă de zvon de corn. Venise timpul să plec către grădina din poiană... Cu pas grăbit și am ajuns îndată... Bătrânul tocmai terminase de așezat pe masă - ca o gospodină adevărată - toate cele bunătăți... De bine ce ai venit, ne-om
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de lemn să nu fie pâinea aia, ci sfârcurile mele. La un moment dat l-am văzut vorbind cu Misty O’Malley, care îi spunea probabil ceva amuzant, fiindcă Chris râdea. Râsul ăla și fulgerul albastru al ochilor m-au străpuns ca un cuțit înfipt până-n plăsele. Voiam să fiu eu cea care să-l facă să râdă. Din clipa în care m-am simțit geloasă și exclusă de Chris, n-a mai durat mult până când mi-am amintit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mă ridic și fac câteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adânc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, când o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă Întorc, dar nu văd pe nimeni. Oi fi avut auzenii. O fi un sentiment de vină reprimată, care Încearcă să mă submineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deschizându‑se și zăresc rochia de mireasă, mă retrag grăbită în biserică, înainte ca vreunul dintre nuntași să creadă că aștept afară pentru a perturba intrarea miresei. Mă strecor înăuntru, încercând să nu afectez muzica de orgă. Angela Harrison mă străpunge cu o privire otrăvită și se aud zumzete și șușoteli dinspre partea în care stau rudele lui Lucy. Mă așez în spate, încercând să rămân calmă și liniștită - dar sunt conștientă de faptul că toți prietenii lui Lucy îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe pat... — Stați! zic, încercând să‑mi păstrez calmul vocii. Când spuneți total, vreți să spuneți... — Îhâm. Cosmeticiana zâmbește. După aceea, dacă doriți, putem aplica un mic implant cu cristale în... zona respectivă. Cel mai la modă este o inimă străpunsă de o săgeată. Sau, poate, inițialele cuiva anume? Nu. Așa ceva nu poate exista în realitate. — Vă rog să vă întindeți pe spate și să vă relaxați... Să mă relaxez? Să mă relaxez? Se întoarce la craticioara ei cu ceară topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înțelege prin ce a trecut proletariatul în timpul vechii orânduiri, strigă ea la un miting. Înseamnă a înțelege necesitatea comunismului! E convinsă că durerea pe care a suferit-o îi dă dreptul să conducă națiunea. E genul de durere care te străpunge în inimă, îi spune actriței care joacă rolul principal în opera ei. Nu poți păși pe degete, dar nici nu poți zbura. Ești în cursă, înlănțuită. Există un ferăstrău invizibil. Nu mai ai degetele la picioare. Rămâi fără suflare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
importante. Mâinile lui pe sub cămașa mea, în timp ce soldații se lansau în atac pentru a-i cinsti numele. O voce care o imită pe cea a unei ghicitoare de noroc, îmi zice: Doamnă, ai în gură un cârlig de aur. * Trenul străpunge ninsoarea deasă. Frumusețea copacilor de gheață din nord și albul total o mișcă în mod straniu. E în drum spre un doctor. Un doctor rus. Și-a făcut un control pentru durerea crescândă. I s-a descoperit un chist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cuvinte sentimentele inefabile unul celuilalt. Astfel, vântul așezat pe un scaun de nori cenușii, îmbrăcat cu o haină rece și cu ochii înlăcrimați, începe să șoptească cuvinte de amor, cu buzele de jar. “Ce frumoasă e zeița sufletului meu; îmi străpunge inima ori de câte ori o văd și mă face să simt o durere covârșitoare, pentru că știu că nu va fi a mea niciodată. Dar în același timp mă face să simt o plăcere inconfundabilă pentru că o simt aproape de mine, de inima mea
Iubire imposibilă. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_661]
-
Adela Cândea Se zvonește că, îndrăgostită, toamna a fugit de acasă și nu mai vrea să vină. Se pare că o săgeată de-a lui Cupidon i-a străpuns pieptarul de lăstari și a rănit-o adânc. Dovadă stau poate aceste fructe sângerând spre coacere. Și sufletul meu bolnav de tristețe dă fuga s-o ajungă și s-o aștepte la margine de orizont, drumeț cu aripi neînvinse. Ar
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
dură. Din nou calmi, se mai priviră o dată. Gacel își învârti tabuka de parcă ar fi fost o măciucă și lovi ca o morișcă, de sus în jos. Orice novice în ale scrimei ar fi profitat de greșeala sa ca să-l străpungă dintr-o lovitură, dar Mubarrak se mulțumi să se tragă înapoi și să aștepte, încrezându-se mai mult în forța decât în priceperea sa. Apucă arma cu amândouă mâinile și dădu o lovitură în stare să taie în două pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spadelor ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful spadei lui Mubarrak să-i sfâșie pânza burnuzului și să-i zgârie pieptul, și apoi străpunse pântecele dușmanului, dintr-o parte în alta. Mubarrak rămase în picioare câteva momente, sprijinit mai mult de spada și brațele lui Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ți place. A avea mai cu seamă pentru a arăta - fala manelelor, a sârbelor și a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu fala mobilelor și a lanțurilor de aur de la gât, urechile și nările străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zărise deja și avea genul acela de privire care te țintuiește de perete. Era de Înălțimea mea, așa că mă putea sfredeli cu ochii fără probleme. Într-un moment de empatie, am realizat cum se simte un fluture când acul Îi străpunge micul abdomen și-l fixează de panoul de plută. — Ah, Sam, spuse ea aspru. Mă bucur să te văd. Voiam să te Întreb dacă ai văzut noile benzi de exerciții? Erau Într-o sacoșă albastră, În birou, dar au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gratuit. N-ai asta În plan, nu? — Da, vom cere o taxă pentru dotările creșei, a recunoscut Linda, cu o expresie prefăcută pe chip. Dar să ne gândim mai bine la aspectele problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere izbucniră. Vocea care străpunse vacarmul Îi aparținea lui Fliss, care-și cultiva imaginea masculină până Într-atât Încât vorbea pe un ton chiar mai gros decât contralto-ul lui Lou. Atunci când era Îmbrăcată, Fliss părea scundă și Îndesată, dar asta era parțial din cauza hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
atât de multe că era imposibil să alegi. În spatele meu bântuia un vânzător Îmbrăcat Într-un kilt lung până la gambe și un tricou cu Cure, dar nu voiam să-i cer ajutorul. În nas purta unul din acei cercei care străpung țesutul dintre nări și atârnă peste buza de sus; Îmi place să mă consider o persoană suficient de destupată la minte, dar ultima dată când dădusem pe aici, tipul se oferise să-mi arate toate celelalte locuri prin care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se, pumnalul i-a străpuns deja veșmântul, pielea, vârful lui i s-a strecurat printre coaste. Nici măcar n-a strigat. Nimic altceva decât un gest de uimire, o ultimă răsuflare. Prăbușindu-se, a revăzut poate cu Încetinitorul acea străfulgerare, acel braț care se Întinde, țâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aruncă asupra baricadei ca și cum ar fi fost vorba de o cursă cu obstacole. Fiii lui Adam traseră. O salvă. Apoi o alta. Căzură cam zece asediatori, restul au dat Înapoi, unul singur reuși să escaladeze baricada, dar numai ca să fie străpuns de o baionetă. Urmă un Îngrozitor urlet de agonie; mi-am Întors privirea. Cei mai mulți dintre manifestanți rămâneau, prudent, În urmă, mulțumindu-se să repete, țipând cât Îi ținea gura, același slogan: „La moarte!” Apoi fu lansat, din nou, un pluton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu ochiul de sub pat în noaptea nunții noastre, așteptând momentul prielnic, nimeni nu ar fi crezut, acum înțeleg totul, a fost nevoie ca o femeie străină să vină și să distrugă barajul, să fure sămânța dragostei lui. Raze de lumină străpung cu cruzime camera, simplificând totul, nelăsând nedezvăluit nici un mister, acum înțeleg sensul plecărilor sale dese, semnificația sprâncenelor sale încruntate în fiecare seară, când stăm la masă și mâncăm, iar el ne privește cu ochii alergându-i în toate direcțiile, bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
surprinsă, dar poate că lucrurile nu stau chiar așa, poate că nu se întâmplă cu bucuria cu care se trezeau la viață florile din jurul hotelului, făcând un efort să reziste, neîmpăcându-se cu destinul lor, după ce își revin din șoc străpung cu lovituri ușoare scoarța pământului, mijind dinăuntrul ei. Un val de milă mă inundă, când zăcuse aici bolnav și chinuit, nu reușise să îmi stârnească mila, iar acum, când este sănătos, îndepărtându-se de mine pe picioarele lui puternice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
adânc și am rămas nemișcat, mângâind-o multă vreme. Când am simțit-o mai calmă, am început să mă mișc ușor, ușor, încercând să amân momentul culminant... În cele din urmă, brațele ei m-au cuprins strâns și vocea ei străpunse liniștea din jur cu cel mai dureros geamăt de orgasm pe care l-am auzit vreodată. După ce s-a sfârșit totul, am întrebat-o pe Naoko de ce nu se culcase cu Kizuki. N-ar fi trebuit să o întreb așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lipea de gene. M-am ridicat din pat și m-am dus la fereastră. Am privit în zare și ochii mi s-au oprit pe catarg. Fără steagul național prins de el, parul acela arăta ca un os alb, uriaș, străpungând întunericul nopții. Oare ce făcea Naoko acum? mă întrebam. Cu siguranță dormea, dormea adânc în lumea aceea mică și ciudată a ei. M-am trezit că-i urez, în gând, să aibă somnul lin, fără vise chinuitoare. Capitolul al [aptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]