2,032 matches
-
spre cer. Uriașa lojă prezidențială, de unde doamna Chiang și generalissimul ar fi putut să-i salute cîndva pe atleții lumii, era acum plină de roți de ruletă, baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strigătele intermitente ale mulțimii, când Marele Scufundător se mai arunca o dată. —Au ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după mine. Și-au cheltuit mărunțișul pe jetoane și se lăsară ghidați de luminițele stridente și sunetele cu iz marțian. Majoritatea aparatelor fuseseră ocupate deja de adolescenți zgubilitici În treninguri cu glugi. La vreo două erau bărbați cu ochi goi, injectați, și cu geci vulgare de piele. — Am o metodă de a câștiga la jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mașina lui Sam. —La dracu’, Încearcă să intre În noi, strigă Sam, smucind puternic de volan pentru a evita ciocnirea. Da, spuse ea Întinzându-se ca să-și ia mobilul. Ce faci? Ce crezi că fac? spuse ea cu o voce stridentă, aproape isterică. Sun la poliție. Tipul ăsta e nebun de legat. Ar putea să ne omoare! Apoi, când se apropiau de Poarta Roehampton, mașina Îi depăși, ieși În trombă din parc și se făcu nevăzută. —La dracu’, spuse Ruby, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aș face așa ceva? Nu știu, spuse Hardacre. Poate ca să ne șantajezi? De ce aș vrea să vă șantajez? Atunci un hamal tânăr se apropie de ei Împingând un cărucior gol. Își ținea capul plecat și se prefăcea că nu auzea vocile stridente. Cei trei reacționară la asta făcând liniște. Ruby se uita cum Hardacre bagă hârtia În buzunarul din spatele pantalonilor. Era clar că i se părea că luase Înapoi dovezile incriminatoare. Desigur că nu le avea. Ruby ținea originalul În geantă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un om putred de bogat. N-aveai nevoie de banii aceia. El a refuzat să spună orice, și fața Îi era schimonosită Îngrozitor, aproape scrâșnindu-și dinții de furie. Ah, dar chiar asta e problema, spuse Jill pe o voce stridentă. Chiar avea nevoie de bani. El se Întoarse către ea și se răsti la ea să tacă din gură odată. Dintr-odată un arc păru să pleznească În toată ființa ei. Nu. N-am să tac din gură. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
hârtie. —Uită-te În josul listei cu doctori. Ce vezi acolo? Stai puțin. Acela-i numele meu. Și spune că eu am fost doctorul care a operat-o pe Hannah. —Și ai fost tu? Nu, nu am fost. Vocea Îi era stridentă de indignare. —Tom Hardacre se pare că nu crede asta. Nu mă interesează ce dracu zice omul ăla. Minte de Îngheață apele. —Hardacre a sugerat că Jill și cu el nu lucrau singuri la afacerea asta și că și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai ce căuta aici, se stropși Mătușa Sylvia. —Știu, dar trebuia neapărat să ne vedem. Trebuie să rezolvăm chestia asta. — Dar ăsta nu e locul și momentul pentru asta. Poate să mai aștepte. —Ba nu poate. Vocile lor erau din ce În ce mai stridente. În curând, oamenii Începură să facă fețe-fețe. Apoi, fix când Ruby era pe cale să se ducă la ei și să-i roage să se certe afară, mătușa Sylvia, dându-și seama că făceau scandal, Îl conduse pe Nigel pe după tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
care mă împingea spre ușă pentru că vă deranjam. Îmi place firescul legăturii voastre, o privesc zâmbind, voi, într-o oarecare măsură, m-ați apărat de mine însumi. Eu nu m-am simțit niciodată „natural“, m-am străduit să fiu, încercări stridente, pentru că a te strădui să fi natural înseamnă deja o înfrângere. Așa că am acceptat modelul pe care mi l-ați croit din hârtia velină a nevoii voastre. Am rămas un musafir fix în casa mea. Nu m-am indignat nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vocii aceleia leșinate ca miorlăitul unei pisici. Atunci privirile ni s-au întâlnit pentru prima oară. Nu era frumoasă și nici măcar foarte tânără. Părul prost decolorat încadra o față slabă și osoasă, pe care străluceau ochii întristați de machiajul prea strident. Lăsă laptele pe tejghea și se îndreptă spre tonomat. Localul acela întunecat, în ciuda soarelui de afară, cu un miros acru de canal înfundat, se umplu de melodia plictisitoare a unui grup foarte la modă în anii aceia. Rămase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă el, trăgându-și cuvertura peste cap -. Sunt vultur sau om? Ce-o fi zicând ziarul ăla? Ce noutăți îmi va aduce noua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lichid cleios care i se lipi de degete ca gelatina de pește. Cu toată fuga sa, fugă de copil gras, astmatic, și cu toate chemările sale, care trimiteau ecouri nedeslușite În depărtările cenușii, Întretăiate uneori de un sunet acut și strident, amintind de o strună ciupită, nu reușea să micșoreze distanța fixă dintre ei. Era plin de disperare și spaimă, părându-i-se că țeava nu se va mai termina niciodată. Dar la marginea pădurii maică-sa se opri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea burtă, o față roșie și lătăreață, picioare de pitic și o voce stridentă ca a unei vânzătoare de pește din piață. Ce-o fi vrut tatăl său să-i spună prim-ministrului? Ce i-ar spune lui acum, la sfârșit? Și cine era de fapt acel Lupatin sau Lupatkin care neglijase apărarea Galileii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acestuia creștea o lume rurală, vacile pășteau printre pomii fructiferi, se întindeau tarlale, câmpuri semănate, fumul se ridica din clădirile fermei coloniștilor - și dinspre orizont dă năvală, neagră și amenințătoare ca un potop, pădurea. În acest strat format din culori stridente, amestecate, singură strada rămăsese o linie neagră, care ducea, urcând, spre tufișul de tuia. Dar mișcarea pe atunci constantă de pălării și basmale, de capote de automobile și rânduri de ferestre ale tramvaielor s-a transformat brusc într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cafea, o sticlă de molan, paharul era mereu gol, vorbeau despre semănături și recoltă și cum făceau ei înainte totul cu mâna și cu boii, mai luau un gât de vin, vorbeau de serviciul activ, vocile li se făceau sonore, stridente, pe măsură ce ziua înainta, vegetau aici fiindcă nu mai știau încotro și nici de ce-ar fi trebuit să se apuce, iar Fritz și Kurt își luau noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța cea mare. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când William sosi neanunțat În Anglia, porniră Împreună spre Leamington, iar Henry se duse Înainte, să o pregătească pe Alice pentru vizita lui William. — Am ceva să Îți spun, Începu el. — Sper că nu intenționezi să te Însori?! exclamă ea strident. Nu mai era nevoie să o Întrebe cu cine credea că ar fi putut să se Însoare. Unul dintre lucrurile pe care păreau să le aibă În comun cele două femei, În afară de interesul pentru persoana lui, era plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-mi treacă prin cap sau să mă fi iritat în vreun fel atunci când, ca unul care suferă de o boală contagioasă, a fost dus în carantină, așadar a dispărut, dar când, pe de altă parte, a început să lipsească strident, ca și când de atunci încolo toate trebuiau să desfășoare cu o lipsă vizibilă, instrucția, plantoanele, liorpăitul supei de cartofi la masa cea lungă, curățatul cizmelor, dormitul, visele ude sau intervenția rapidă a mâinii și tot ce însemna viață la acel început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care locuiseră cândva în Danzig-Schidlitz, unul dintre camarazii mei de baracă, originar din Silezia Superioară s-a însurat. Mireasa era localnică și văduvă. Blondina zglobie stă în fața ochilor mei, stridentă, cu capul plin de bigudiuri. Pe urmă o văd în rochia de mireasă din mătase albă de parașută, care a fost procurată în schimbul câtorva saci de câte o sută de kile de sare. Împreună cu un alt ortac - ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sârmă în vârf. Nu fără o asemănare cu surorile medicale și cu medicii stagiari, ei așteptau vizita medicului-șef; atunci apărea, îmbrăcat în alb, cu excepția beretei, Mages. În pantalonii mei de dril pescuiți din lada de donații și în puloverul strident, pestriț, din resturi de lână, eu mă simțeam mai prejos. Și pentru că fiul simțea atât de vizibil lipsa acelei piese vestimentare a breslei, mama - mândră de, cum zicea ea, „proaspătul ei academician“ - îi croise un halat alb ca zăpada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ocazie, aveam rareori parte de o pauză. Abia mult după miezul nopții, când ultimii oaspeți plecaseră, ne umpleam burta cu gulaș de Szeged. Eu fumam cu măsură, dar beam prea mult: tescovină și șliboviță, oferite de dame ce țipau strident. O afacere gălăgioasă, ale cărei prețuri deprinseseră cățăratul de la așa-zisul miracol economic. Mă duceam la fund. Academia nu mă mai vedea decât rareori. Fiecare noapte înghițea ziua care venea. Vorbărie goală. Respirație duhnind a poșircă. Mutrele pocite ale oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămâni de zile, idolul anilor noștri tineri a intrat în Czikos cu ceata lui de însoțitori. De la o oarecare distanță, cinci, șase mese de noi, el va fi auzit stilul nostru de jazz și fără îndoială va fi gustat erupțiile stridente ale lui Geldmacher; oricum, sound-ul acestuia era neobișnuit. Așadar, oaspetele ilustru a pus, cum s-a spus mai târziu, să i se aducă trompeta de la hotel, și-a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se aducă trompeta de la hotel, și-a ridicat privirea - brusc și imposibil de interpretat greșit - spre colțul nostru de sub scara ce ducea la etaj și - parcă îl văd - a urcat lângă noi, care cântam pe mai nimic ca să potolim gălăgia stridentă din local, a preluat tonul bâlbâindu-se sălbatic al lui Fluieraș, și-a dat ochii peste cap, a executat un solo de trompetă, căruia solistul pe nume Geldmacher i-a răspuns de data asta cu flautul alto, a exploatat relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o duzină de poezii din cea de-a treia carte a mea, Gleisdreieck, în care apărea crezul meu, „asceză“. Din păcate, banda pe care, spre sfârșitul anilor ‘50 el a înregistrat, cu o glazură dulce din cale-afară și tonuri scrâșnite, stridente, muzica la un libret de balet compus de mine pentru Anna, Gâsca și cinci bucătari, s-a pierdut. Premiera absolută a avut loc în Aix-les-Bains, din păcate fără Anna. Toate sunetele astea s-au stins. Doar câteva discuri mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca la școală. Începuturile mele sunt numite foarte promițătoare, teatrul meu - cam lipsit de acțiune, poeziile mele, caraghioase și jucăușe, proza lipsită de menajamente sau mai știu eu cum; mai târziu, intervențiile mele aiurea în discuțiile politice sunt numite prea stridente și, sintetizând, toate animalele mele sunt numite pe numele lor: avantajele găinilor timpurii, mersul racilor târzii, pedigree-ul câinelui ajungând până departe, calcanul cel sănătos cu oasele lui, pisica, cu privirea ațintită asupra șoarecelui, șobolanca ce mi-a apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]