2,072 matches
-
vrea doar să discute pur și simplu, despre orice. Cu cine? Orașul e fierbinte, aerul arde, e greu respirabil, asfaltul s-a înmuiat sub arșiță, frunzele se încolăcesc de atâta căldură, oamenii fug pentru o săptămână, două, cât pot. Sunetul strident al telefonului îl trezește din amorțeala agitată. Ioana Sandi îl caută pentru a patra sau a cincea oară, să vină după ea la mare. Îi deslușește în vocea gravă nerăbdarea. Se hotărăște pe loc. O să ajungă acolo a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Adormise. S-a trezit după vreo trei ore, singur. Și-a privit în oglindă chipul tras de oboseală, trupul subțire. S-a îmbrăcat încet, urmărind cu atenție lucrurile din jur, carpeta cu cai înaripați și cadâne înveșmântate în țesături colorate strident, florile de plastic înfipte într-o glastră din plastic, icoana de serie, un desen pe hârtie ușor încrețită, decolorat, încadrat de o ramă aurie și acoperit cu geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
geam, sub care era înfiptă o candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spate, care își povesteau mărunțișuri, cu muzica dată la maximum. „Dați magnetofonu’ ăla mai încet“, spuse Ioana Sandi, dar nu voiau s-o audă. Andrei Vlădescu și-a revenit abia când mirosul tare de brad a năvălit în mașină. Muzica stridentă încetase, caseta se derulase până la capăt, iar Monica Elefteriade și bărbatul de lângă ea adormiseră. Au ajuns la Sinaia, au găsit vila unde le spusese maică-sa să se ducă, au plătit o noapte și ea luase chitanțele, să i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de câte ori le spunea ceva, semănând cu o lipitoare, dar cu care Dascălu pleca la crâșmă aproape zilnic - cum au aflat mai târziu -, făcându-și-l, încă neclar pentru ce anume, apropiat. Ileana Roman, plutind cu capul semeț printre ceilalți, râzând strident, și amantul ei, Iuliu Sofronie: isteț, plin de vervă și de idei și om de lume, de care nu se putea despărți, oricât începuse să se convingă de singurătatea în care avea să-și ducă anii de mai târziu. Sorin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dat seama cât de cald este decât după ce îngrijitorul a deschis ușile și a putut urca treptele de piatră, pătrunzând în capela răcoroasă, gălbui luminată prin vitralii. Sicriul se afla în mijloc, iar la capul lui, crucea de un ocru strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea fi oricine, putea fi din nou femeia aceea de la etajul patru care îi pândise probabil ieșirile, știa că este acasă, îl căutase la ușă, apoi la telefon, sunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fără grabă, ridicând privirea tot timpul spre fereastra prin care se zărea unghiul peretelui de alături, cenușiu și bătut de vânt. „Vasăzică acuma totul s-a terminat, m-a prins cum a vrut“, se gândi, mestecând cu calm, ascultând soneria stridentă a telefonului răsunând îndepărtat în camerele aproape goale și refuzând să răspundă. Scrobul avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar a continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă el, își auzea mestecatul rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mașina ne legăna când la dreapta, când la stânga. Mergea prea repede, mi se făcuse frică să nu ajungă pe o oglindă de gheață și să nu se mai poată opri decât aiurea, în vreun zid sau stâlp, stâlcindu-ne. Muzica stridentă răsuna enervant în urechile mele și Iuliu Sofronie ținea ritmul, bătându-se cu podul palmei pe genunchi. Conducea cu o singură mână. Apoi străzile parcă s-au făcut mai luminoase și iarăși am știut unde suntem, nu ne rătăcisem. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre cum ar fi să zboare. CÎnd era flămînd sau cînd Îi era dor de părinți, visa adesea avioane. În timpul unui acces de febră, văzuse chiar un grup de bombardiere americane pe cerul de deasupra centrului de detenție. Un fluierat strident se din curte, de lîngă chioșcul de bilete. Sergentul japonez care conducea centrul de detenție făcea iar apelul. Jim observase că părea incapabil să rețină numele deținuților mai mult de o jumătate de oră. Jim Îl luă de mînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre cer. Uriașa lojă prezidențială, de unde doamna Chiang și generalissimul ar fi putut să-i salute cîndva pe atleții lumii, era acum plină de roți de ruletă, baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgomotele ce însoțesc o vânătoare în zori de zi au, pentru Theseu, armonia muzicii: Hai, doamna mea, din vârfu-acelui munte Să ascultăm ce dulce se-ntretaie Lătrat de câini și-al lui ecou prelung 2. Armonie tulburată însă de dezacorduri stridente, evocând cruzimea unei vânători sălbatice. Amintirile Hipolitei lasă să se strecoare ecourile neliniștitoare ale unei lupte cu monștrii: Eram cândva cu Hercules și Cadmus; Prin codrii Cretei hăituiam un urs Cu câini spartani. N-am auzit nicicând O goană-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în lumina verde a unui reflector pe peretele din fundal, aidoma unor fantome sau unor imagini onirice, ele vor căpăta deodată materialitatea unor trupuri reale, se vor pune în mișcare și vor înainta lent spre centrul scenei. Hohotul de râs, strident și aproape isteric, al Fetei Vitrege, care va continua să răsune chiar și după ieșirea ei din sală, va menține până la capăt ambiguitatea naturii acestor apariții, efective sau create cu mijloace artificiale. Neliniștitoarea bizarerie a manechinelor În opera lui Pirandello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
doileaaa!... Începutuuu’ de-al doileaaa!... Servitorii în șalvari și cu turbane roșii își cântau anunțul de reluare a spectacolului, mergând spre fundul sălii. Instrumentiștii se furișară spre locurile lor și, un timp, se auzi doar rumoarea sălii punctată de sunetele stridente, oarecum haotice ale instrumentelor. Așa începu cea de a doua parte a acelei reprezentații despre care unii aveau să vorbească multe, dar să o uite destul de curând, după cum alții, fără să vorbească prea mult, aveau să-și amintească mereu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată. Aveam din fericire armistițiul ce se încheie de obicei, odată cu vacanța cea mare. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
proiectat apăru pe ecran în fața ochilor săi miraculoși, și albaștri și galbeni. Chipul îi încremeni și punga de floricele din mână începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare care îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să găsească numele acelor interpreți care îi produceau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
țipă Ignatius. Dumneavoastră aveți nevoie de un critic cu o brumă de gust și decență. Dumnezeule mare! Care dintre dumneavoastră a pictat camelia aceasta? Răspundeți-mi! Apa din vas pare ulei de motor. — Lasă-ne în pace, spuse o voce stridentă. — Ar fi mai bine, doamnelor, să renunțați la a mai organiza ceaiuri și prânzuri și să vă puneți pe treabă ca să învățați cum se desenează, tună Ignatius. Mai întâi este nevoie să învățați cum se mânuiește pensula. V-aș sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi scris ceva atât de îngrozitor? — Hei, se auzi vocea lui Jones la telefon. La voi la Levy Pants mai lucrează mutra aia grasă cu șapcă verde? Un alb mare, cu mustață? — Nu mai lucrează, răspunse domnul Gonzalez cu voce stridentă și trânti telefonul. — Cine era? întrebă domnul Levy. — Nu știu. Unul care-l căuta pe Reilly. Șeful de birou își șterse fruntea cu o batistă. Cel care a încercat să-i convingă pe muncitorii din fabrică să mă omoare. — Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Range Roverul murdar și urât mirositor, el arăta impecabil. Dar dacă minimalizăm chestia asta și apoi Îl găsim strangulat și cu puța tăiată, vom fi În rahat până la gât. Telefonul lui Logan Începu brusc să scoată tot felul de sunete stridente. Erau de la sediul de pe Queen Street. Îl săltaseră pe Duncan Nicholson. — Ce...? Nu, spuse Logan zâmbind cu telefonul lipit de ureche. Nu, bagă-l la arest. Lasă-l să transpire puțin până ajung acolo. Când Logan și Watson au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ce naiba mă mai chinui... Nemulțumirile ei Încetară pentru a-și pregăti microfonul și pentru a trece prin formalitățile preliminare. Procurorul aruncă o privire dezaprobatoare către Logan. În mod cert era de acord cu caracterizarea făcută de Isobel situației. Soneria stridentă a telefonului mobil al lui Logan o Întrerupse din enumerarea celor prezenți și Isobel Îi aruncă o privire furioasă. — Nu permit folosirea telefoanelor mobile În timpul autopsiilor pe care le fac! Cerându-și scuze, Logan scoase din buzunar obiectul ofensator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
le incinerăm, răspunse el, trecându-și o mână peste fața umedă. Se cutremură. — Ne va lua zile Întregi. — Mai degrabă... Logan se opri: ceva se mișca la capătul drumului. Era un bărbat cu niște jeanși decolorați și un hanorac portocaliu strident. Mergea agale pe porțiunea de ciment a drumului, cu privirea În pământ. — Șșșșșș! șuieră Logan, punând mâna pe funcționar și pe agentul de patrulă cu bila făcută praf. Tu bagă-te acolo, după colț, Îi făcu el semn lui Steve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru a se apăra reciproc. Un majordom (unul dintre cei trei existenți În Minneapolis) i-a deschis larg ușa. Amory a pășit Înăuntru și s-a dezbrăcat de pălărie și palton. Era ușor surprins de faptul că nu auzea rumoarea stridentă a conversației din camera alăturată și a decis că Întrunirea era extrem de protocolară. Era de acord cu acest lucru, așa cum era de acord și cu majordomul. — Domnișoara Myra, a zis. Spre surprinderea sa, majordomul a rânjit oribil. — Da, da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]