6,493 matches
-
fizico-astral, spre minuțioasă exorcizare, într-un joc retoric necruțător!) - dar și avertizatoare de Vertigiile Apocaliptice, al căror miros se simte, tot mai pregnant, în nările dilatate de neliniști mistice! prof. dr. Adrian Botez Referință Bibliografică: CARTEA NOULUI IOV: „EXILAT ÎN STRIGĂT”, de VIOREL SAVIN / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 81, Anul I, 22 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
Autorului „Și lacrimile mă apasă, Te rog, măicuță, ia-mă-acasă, Mi-e inima însângerată, Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată. Adesea lumea mă întreabă - Tu ești orfana basarabă Cea despărțită pe nedrept De la al mamei sale piept?” (Lucia Stegărescu. liceană) Este strigătul plin de durere al unei adolescente, al unei frumoase la suflet și la chip liceene, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, pe nume Lucia Stegărescu. Este o tânără basarabeancă ca multe altele din
REUNIREA NU MA E DOAR O DORINŢĂ, REUNIREA A DEVENIT O STRICTĂ NECESITATE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348493_a_349822]
-
în tine se desfășoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspirațiile spre naivitate, renunțarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorința de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Și toate acestea se petrec în același timp, simultan. Toate tendințele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioară, într-o confuzie absolută. Cum să mai faci atunci filozofie
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingher Un țipăt mut, ce strigă nebunește-n mine Cu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din iubire. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog rostit de o tăcere Aplaudat de lacrimi și suspine
MONOLOGUL IUBIRII de ANA SOARE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348640_a_349969]
-
-o în aceste domenii va fi răsplătită. Viitorul poate fi luminos. Păcat că există oameni care nu înțeleg sau nu iau în considerare ce le transmite propriul suflet și îl inchid în temnițele întunecoase ale nesiguranței, uitând-ul sau ignorând strigătele sale de libertate și dorința de contopire cu alt suflet. Degeaba le explici ... nu vor înțelege pentru că nu le pasă sau pur și simplu nu pot trăi acel sentiment minunat de iubire dublată de încredere. Nu pot lupta cu prejudecățile
OCHII GOI ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348670_a_349999]
-
minte mi se învârteau versurile citite mai devreme: “Așa ca o floare, ca un foc, ca un pas greșit,/ Pe întinsă, uitată zăpadă.” De ce nu oprise nimeni muzica? Aveam impresia că fiecare sunet se prefăcea în adâncul meu, într-un strigăt intens. Din penumbră, un bărbat s-a apropiat de mine. Era Fred. - Dansezi?, m-a întrebat el. - Da, i-am răspuns. Atunci, sub cerul limpede al dimineții, s-a auzit “From Sarah With Love”. Corina Diamanta Lupu București 6 aprilie
LOGODNICUL MEU, FRED (ULTIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348677_a_350006]
-
femei nu întruchipăm perfecțiunea, aspirăm doar la ea. El, primul în comedie, cum voia să rămână era dintr-acei definiți Sarea Pământului și înconjurat de o pleiadă de prieteni - avea atâția! unde Doamne au dispărut? - totdeauna cu urechea plecată la strigătul disperatului știa să ajute, răspundea la acțiuni de ajutorare și colecta sume imense pentru salvarea multor vieți. Peste dosarul acuzator se adună praful și nepermisa indiferență a noastră. Ce s-ar mai putea reabilita acum după o viață terminată dintr-
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
bei liniștit! E ceai de sunătoare! Am înghițit cu noduri câteva guri și i-am înapoiat ceaiul, ocazie cu care i-am prins degetele într-o strânsoare ușoară, foarte grăitoare, țintuind-o cu privirea. Trebuia să înțeleagă mesajul! -- Putem pleca! Strigătul ei se sparse în ecouri de-a lungul pădurii de sub noi. Abia atunci mi-am dat seama cât urcasem și ce imagine fabuloasă ratasem până atunci. Am rămas cu adevărat cu gura căscată. Simona mă înghionti ușor. -- Trezește-te, nu
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
din venirea Ta, Doamne, pentru ca sângele meu să curgă în inima Ta, răsuflarea mea să fie mișcarea lăuntrului Tău." Poezia-i deschide gura, iar poetul se roagă : Poruncește și voi din nou îndrăzni să Te chem, / strigă-Ți porunca în strigătul meu. " L-am auzit și-am îngenunchiat. Costel Zăgan Referință Bibliografică: LECTURI PERPENDICULARE : RUGĂCIUNE, DE NICOLAE IONEL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1293, Anul IV, 16 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile
RUGĂCIUNE, DE NICOLAE IONEL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349260_a_350589]
-
niște ciobani (și ei oameni destul de aspri și încercați de luptele cu lupii), care trec pe malul văioagei și asistă la teribila scenă, ceea ce-i face să exclame, mirați și scârbiți în același timp: -„Ia uite, băăă, răzbătu în văgăună strigătul cuiva, unu’ belește un cal! Cu-țu, naaa!...Na, bobica, naaa!”...” Scena este de o duritate deosebită. Îmi aduc aminte cât l-am urât pe Marin Preda pentru că-mi omorâse calul. Speram ca Florea Gheorghe să aibă un pic de omenie
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
mărturisește E.Artemiev referitor la această experiență[3]. Compozitorul relatează în continuare că atunci când Tarkovski a rugat să sonorizeze trecerea „Călăuzei” peste pânza de păianjen au încercat multe variante și până la urmă au ales ceva banal pentru căderea acesteia - un strigăt al unui cor mic. Sunetul creat nu l-a mulțumit nici pe regizor, nici pe compozitor. „Sincer vorbind, problema a rămas pentru mine și astăzi nerezolvată: sunetul pânzei de păianjen”.[4] Deseori, muzica pe care o compunea Artemiev nu era
CĂLĂUZA: COLOANA SONORĂ, COORDONATE ALE TIMPULUI, SPAŢIULUI ŞI LOCULUI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349387_a_350716]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1389 din 20 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-
CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349839_a_351168]
-
FEMEIA-HAIKU Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Femeia 1. Femeia, conștientul inconștientului vede imbrățișarea dorurilor și bucuria firului de iarbă. 2. Femeia, sâmburele vieții și al morții. 3. Femeia, freamăt și strigăt, lumină și umbră. 4. Femeia, un punct în mișcare, o undă topită în vulcanul stins. Referință Bibliografică: Femeia-haiku / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV, 10 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate
FEMEIA-HAIKU de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349884_a_351213]
-
mai multe rânduri, că nu-i este frică de nimeni și de nimic. Și îi era atât de frică încât își dori să plece imediat din acel loc. Se întoarse și se afundă în mulțimea care nu mai termina cu strigătele. Prinse un moment prielnic și dispăru pe o străduță pe care lumea alerga în valuri în sens opus direcției sale de mers, către pretoriu adică, deoarece vestea procesului se răspândise foarte repede iar mulți aflaseră prea târziu și veneau de
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
tuturor așa că reuși cu mare greutate să iasă pe o altă străduță și să scape în felul acesta de toată întâmplarea și grozăvia în care fusese implicat până de curând. Câteva străzi mai încolo reuși să scape până și de strigătele mulțimii care se îmbulzea spre pretoriu. I se păru de aceea ciudat faptul că la doar câțiva pași de pretoriu era atâta liniște. Privi în urmă și nu văzu pe nimeni deși nu-și credea încă ochilor că este liber
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
înseamnă să fii cuprinsă de fiorii incomensurabili ai unei trăiri sexuale făcută cu plăcere și din plăcere. Când amândoi s-au întâlnit într-o explozie de senzații, cel ce ar fi trecut pe lângă ei ar fi fost foarte alarmat la strigătele fără înțeles ale celor doi parteneri. Acesta a fost momentul când s-au simțit legați nu numai trupește, cât mai ales sufletește pentru totdeauna. Nimic nu-i mai putea despărți pe viitor. Aceste două destine care până în urmă cu două
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ULTIMUL PAS Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Strigătul albicios de iluzii îmi străpunge fața, pictează vise adormite strânse mănunchi de vecie, rod bogat al ursitei crucificate și al firelor împăienjenite, rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Spectru de lacrimă îngenuncheată îmi absoarbe pribeaga ființă și smulge amintiri
ULTIMUL PAS de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349978_a_351307]
-
2012 Toate Articolele Autorului Mai vin Se zbate-n ochi nebuna îndepărtare Și simt că-n munții tăi din suflet se ascund Feline vărgate, adulmecătoare, Și întrebări la care nu pot să răspund. Cad stelele prelungi boabe de lumină Par strigăte uitate de blânzii cocori Luna plutitoare-i singura regină A unui cer caustic căptușit cu nori. Și îmbătrânim ca dintr-o azvârlire, Candíde șoapte se pierd într-un nins décor... Misterul e răscopt fără dovedire, Sărută-mă pe frunte astăzi
MAI VIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344467_a_345796]
-
punctului fierbinte al infinitului... La fel... Pasărea iubirii o voi opri odată cu sunetul muzicii sferelor, cu notele așternute grațios în filmele depuse cu grijă în cutia cu zvonuri... Între pumni o voi lua și-o voi strânge încet, încet, până la strigăt... O voi arunca apoi spre cer. De va zbura, de-și va aminti deplinul zbor, va însemna că am știut să hrănesc zborul, și dorul, și puritatea Iubirii... Altfel, înseamnă că sunt doar o bilă rostogolită haotic prin holul umbrelor
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
țară. Chiar dacă omul nu săvârșește el însuși execuția în cauză, îi place să asiste la ea. De unde această apetență, vecină cu sadismul, pentru astfel de spectacole? Vei întâlni priviri lacome, nesățioase, plescăit din buze, salivație abundentă, aplauze și uneori chiar strigăte frenetice. Spectacolul morții, cu cât e mai periculos, cu atât este mai fascinant. Străzi pline de cadavre nu mai frapează deloc. E adevărat că prin media se promovează, mai ales în rândul copiilor, imagini de o violență înspăimântătoare, prin filmele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul care urcă șerpuind ... ” În fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină și sublim: „nu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi pune aripi/ mă voi prelungi/ peste strigătul fluturilor/ ca într-o strălucire/ te recunosc!” (te recunosc!). Poeta apelează adesea la memorie, la trecutul plin de amintiri și oameni dragi (bunica...) „Sunt paranoică oare/ că pe bunica o așez mereu în vârful ei?/ Ce să fac dacă ea
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
acesta rustic pictat cu vechi motive, cenușa patimilor e înțesată de mine explozive. Ai grijă, exploratorule, iubirea e încă o mină activă! Dorință Lasă-mă, să te iubesc De mii de ani, te rog. Dar tu ești mereu călător Și strigătul meu S-a pierdut pe cale. Lasă-mă, să te iubesc! Regina În jur, mii de stele țes drum de mătase. Iubirea-ntre ele, regină rămase! Coboară în suflet și-i toată un zâmbet, colindă albită de dor, purtată de dulce
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
care ți-o strecurau unii dintre ei, înainte de a-și descheia prohabul pantalonilor, puțea a urină, a pișat stătut. Acolo își ascundeau, în izmene, darul pentru tine, de teamă să nu-i știe alții.// Mamă! Mamăăă! Strig din somn și strigătele mă trezesc. Mamă! Ești goală! Auzi? Ești goală! Zbier, ridicat în capul oaselor, treaz de-a binelea, plângând. Unde e capotul pe care ți l-am pus pe umeri când ai căzut în baie? Unde? Unde-i Doamne? Răcnesc ca
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
de rasă, de retrăiri și confruntări, e o o carte puternică, de dialog cu Dumnezeu și cu sine însuși, în tandem cu poetul Adi Cristi. E o carte diafană, plină de tandrețe, de suferință, de bucurie a clipei, e un strigăt către clipa care vine peste poetul ce-și descrie apusul, în care va intra singur, doar el, despărțindu-se de sine... ... Și iată, acum, câteva linii, neclare, tremurate, scrise de Shaul Carmel, cu pixul, în loc de autograf pentru mine, pe prima
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
prin trupul ars de nerăbdare să plece iar și iar, pe câmpul în care culorile ierburilor, ale cerului, ale apei, nu seamănă cu cele văzute până în acel punct. Curge serul din punga aninată de brațul de fier. E ca un strigăt cu gheare acel braț și mă sperie Doamne, mă sperie. Amețesc și cer oxigen. Nu mi se răspunde. Rotunjesc buzele a cuvânt, aud o bufnitură, un geamăt ușor apoi mâna binecunoscută a mamei îmi atinge fruntea. A venit odată cu aerul
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]