2,419 matches
-
folosite în principal pentru misiunile de recunoaștere și doar ocazional în atacuri împotriva vaselor de aprovizionare. Japonezii au lansat o ofesivă submarină cu rezultate modeste împotriva Australiei în 1942 -1943. Când soarta războiului a început să se întoarcă împotriva Japoniei, submarinele nipone au început să fie folosite pentru aprovizionarea garnizoanelor izolate de înaintarea aliată, așa cum au fost Truk și Rabaul. În plus, Japonia a respectat tratatul de neutralitate cu Uniunea Sovietică și a ignorat vasele comerciale americane care transportau milioane de
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
nou de luptă. Von Manstein a ordonat executarea unui bombardament masiv asupra orașului Sevastopol pentru distrugerea liniilor defensive. Datorită înaintării Armatei a 11-a germane, celor mai importanți generali și admirali sovietici li s-a ordonat să se îmbarce pe submarine și să fugă din oraș. Orașul a fost cucerit pe 29 iunie 1942. Au fost capturate un crucișator ușor, patru distrugătoare, patru vase de transport și două submarine. Soldații sovietici au continuat să lupte chiar și după ce instalațiile defensive fuseseră
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
generali și admirali sovietici li s-a ordonat să se îmbarce pe submarine și să fugă din oraș. Orașul a fost cucerit pe 29 iunie 1942. Au fost capturate un crucișator ușor, patru distrugătoare, patru vase de transport și două submarine. Soldații sovietici au continuat să lupte chiar și după ce instalațiile defensive fuseseră distruse de tirurile artileriei germane. Fumul exploziilor și incendiilor, despre care s-a pretins că ar fi fost datorat folosirii de către germani a armelor chimice, i-a silit
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
operativ pentru Apărarea contra Minelor în Biroul Operații Cercetare în cadrul Diviziei 42 Maritime Mangalia, apoi ofițer cu pregătirea tactico-operativă în Biroul Operații Cercetare. Ulterior a lucrat ca șef de stat major (1965-1968), respectiv comandant (1968-1971) al Divizionului 50 Vânătoare de Submarine, ajutor în Biroul Operații al Diviziei 42 Maritime (1971-1972), comandantul Centrului Radioelectronic și Observare "Callatis" (iunie 1972 - 1975), locțiitor al șefului de stat major în Comandamentul Marinei Militare (1975-1977), șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului în comandamentul
Gheorghe Anghelescu () [Corola-website/Science/307461_a_308790]
-
istorice românești, a permis, în perioada interbelică, dezvoltarea flotei militare. În urma eforturilor conducerii marinei, au intrat în dotare noi tipuri de nave, precum distrugătoarele de tip „M” - „Mărășești” și „Mărăști” și de tip „R” - „Regele Ferdinand” și „Regina Maria”, primul submarin românesc, „Delfinul”, a doua navă-școală „Mircea”. În anul 1939, la Galați, a fost lansată la apă și prima navă militară de construcție românească, puitorul de mine „Amiral Murgescu”. Toate aceste dotări au dus la transformarea Marinei Române într-o forță
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
conform standardelor NATO, fregata "Regele Ferdinand", achiziționată de la Marina Regală Britanică. Acest tip de navă va permite Marinei Militare Române să desfășoare operațiuni militare care nu au mai fost executate în prezent, precum misiunile de cercetare și de luptă împotriva submarinelor. Totodată, fregata "Regele Ferdinand" constituie o platformă de comunicație, putând constitui oricând un centru de comandă pentru operațiuni comune în cadrul NATO sau pe planul cooperării multinaționale. Din iulie 2005 Forțele Navale românești au în dotare și o a doua fregată
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
șeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Marinei Române, Emanoil Koslinski (1853-1909). După absolvirea Liceului "Vasile Alecsandri" din orașul natal, se înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași, iar apoi în anul 1906 este trimis la Școala Navală de la Brest (Franța), unde a devenit specialist în submarine. În anul 1908, după absolvirea Școlii de la Brest, sublocotenentul Koslinski continuă, tot în Franța, cursurile Școlii de aplicație, fiind ambarcat pe nava "Du Guay Trouin". Reîntors definitiv în România în 1910, efectuează o călătorie în câteva porturi italiene (1911), unde
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
Prin ordinul Marinei Regale Române nr. 3829/ iulie 1920, lt. comandorul Gheorghe Koslinski a fost trimis în Franța pentru a se specializa în domeniul armelor submarine și a inițiat o serie de discuții în octombrie 1920 pentru a achiziționa un submarin francez. Discuțiile nu au avut un rezultat concret, Koslinski fiind rechemat în țară de către Ministerul de Război. Revenit în România, căpitanul comandor Gheorghe Koslinski este numit în funcția de adjutant al regelui Ferdinand I (1922-1926) și apoi președinte al Comisiei
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
un rezultat concret, Koslinski fiind rechemat în țară de către Ministerul de Război. Revenit în România, căpitanul comandor Gheorghe Koslinski este numit în funcția de adjutant al regelui Ferdinand I (1922-1926) și apoi președinte al Comisiei de supraveghere a construcției unui submarin de tonaj mijlociu ("Delfinul") și a unei nave bază pentru Marina militară română (1927-1931). Aceste nave au fost construite la șantierul naval din Rijeka (pe țărmul Marii Adriatice, azi în Slovenia, pe atunci numit Fiume și făcând parte din Regatul
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
evreii din Europa, pe care-i așteptau ghetourile, lagărele și crematoriile, iar "lumea liberă" le închisese calea de scăpare. (vasele cu emigranți evrei din România, „Struma” și „Mefcure”, după ce li s-a interzis acostarea în Palestina, au fost torpilate de submarine germane ajunse în zonă print-o ciudată coincidență). Regiunea Autonomă Evreiască (în , ) este o regiune autonomă - situată în Districtul Federal Orientul Îndepărtat, la granița cu Republica Populară Chineză,cu o suprafață de 36.000 km² (cam cât Moldova), dar o
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
a locuitorilor locuiește în centrul administrativ, Petropavlovsk-Kamciatski. Cele mai importante ocupații ale locuitorilor regiunii sunt: pescuitul, silvicultura, turismul (în continuă creștere) și slujbele în armată. În peninsulă se află mai multe baze militare importante, printre care sediul flotei ruse de submarine a Pacificului, aflate la baza Rîbaci, pe malul opus lui Petropavlovsk-Kamciatski al golfului Avacia și mai multe baze aeriene și baze radar. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, cea mai mare parte a celor 358.801 de locuitori ai regiunii este
Regiunea Kamceatka () [Corola-website/Science/303124_a_304453]
-
cu focoase multiple. Tratativele sovieto-americane pentru limitarea armelor strategice SALT au început în noiembrie 1969 la Helsinki. Acordul temporar semnat la Moscova în mai 1972 îngheța nivelurile de desfășurare ale rachetelor balistice intercontinentale și reglementau problema rachetelor balistice lansate de pe submarine. În afară de aceste înțelegeri, a fost semnat și un tratat de limitare a rachetelor antibalistice. Tratatele SALT erau privite în occident ca o oficializare a conceptului „de distrugere mutuală asigurată” (sau de „intimidare reciprocă”). Atât SUA cât și URSS își recunoșteau
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
puterea care ar fi declanșat războiul atomic. Un al doilea tratat SALT (SALT II) a fost semnat în iunie 1979 la Viena. Printre alte prevederi, tratatul stabilea limitele superioare ale stocurilor de rachete baistice cu lansare de pe sol sau de pe submarine. SALT II nu a fost niciodat ratificat de Senatul Statelor Unite în mare parte datorită "destinderii" de la sfârșitul deceniului al optulea și începutul celui de-al nouălea. La un moment dat, URSS-ul a menținut cel mai mare arsenal de arme
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Sufocarea poate fi făcută astupând gura și nasul victimei, legându-i mâinile și imobilizându-l în așa fel încât să nu se mai poată mișca. Când capul victimei este scufundat în apă, urină, vomă, sânge, etc. metoda poartă numele de “submarin ud”. În “submarinul uscat”capul victimei este acoperit cu o pungă de plastic sau un obiect asemănător. Această metodă este o metodă des raportată și poate fi realizată în multe feluri. Torționarii leagă victima la ochi și o plasează înaintea
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
făcută astupând gura și nasul victimei, legându-i mâinile și imobilizându-l în așa fel încât să nu se mai poată mișca. Când capul victimei este scufundat în apă, urină, vomă, sânge, etc. metoda poartă numele de “submarin ud”. În “submarinul uscat”capul victimei este acoperit cu o pungă de plastic sau un obiect asemănător. Această metodă este o metodă des raportată și poate fi realizată în multe feluri. Torționarii leagă victima la ochi și o plasează înaintea unui zid. I
Tortură () [Corola-website/Science/302114_a_303443]
-
responsabili militari și politici finlandezi care probabil au sperat în victoria finală a germanilor. Participarea Finlandei în război a asigurat numeroase avantaje Germaniei Naziste. Flota sovietică era blocată în Golful Finic, astfel încât Marea Baltică era un excelent teren de antrenament pentru submarinele germane și era liberă pentru transporturile navale naziste, în special al minereului de fier suedezși al nichelul finlandez atât de necesare pentru industria siderurgică germană. Frontul finlandez a asigurat flancul Grupului de Armate Nord al germanilor din țările baltice. Cele
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
au declanșat Operațiunea Overlord. A urmat o debarcare de mai mică amploare pe coasta mediteraneană a Franței, Operațiunea Dradoon. Fiind amenințate să fie izolate în centrul și vestul Franței, trupele germane au început să se retragă spre Reich. (Bazele de submarine puternic fortificate de pe coasta atlantică a Franței au rămas sub controlul german până în momentul capitulării). Pe 24 august 1944, Paris a fost eliberat, iar până în septembrie, cea mai mare parte a țării intrase sub controlul aliaților. Până în momentul eliberării, aproximativ
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
martie 1918), împotriva flotei italiene, pe care a înfrânt-o de mai multe ori. La 8 iulie 1916, sub comanda lui Horthy, a fost atacat orașul italian Otranto, cu nava de luptă „Novara“, cu 3 bărci „Torpedo“ și cu un submarin „U-17”. Au fost distruse cinci nave italiene de pază militară. La 15 mai 1917 a avut loc o altă acțiune în același loc, Horthy pornind la luptă cu crucișătoarele: „Novara”, „Helgoland” și „Saida”. În urma acestei acțiuni militare, comandantul ungar a
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
a Pacificului, dar aceștia au știut că americanii vor considera că atolul este un avanpost vital pentru Pearl Harbour și astfel îl vor apăra cu toate forțele. Statele Unite chiar considerau că Midway este vital; după bătălie, stabilirea unei baze pentru submarine în Midway a permis submarinelor care operau din Pearl Harbour să se alimenteze și să se aprovizioneze de aici, mărindu-și astfel raza de acțiune cu 1.900 km. O pistă de decolare de pe Midway a fost punctul de plecare
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
știut că americanii vor considera că atolul este un avanpost vital pentru Pearl Harbour și astfel îl vor apăra cu toate forțele. Statele Unite chiar considerau că Midway este vital; după bătălie, stabilirea unei baze pentru submarine în Midway a permis submarinelor care operau din Pearl Harbour să se alimenteze și să se aprovizioneze de aici, mărindu-și astfel raza de acțiune cu 1.900 km. O pistă de decolare de pe Midway a fost punctul de plecare pentru atacurile aeriene asupra Insulei
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]