1,558 matches
-
cipriniformele înrudite. Oasele parietale sunt concrescute cu supraoccipitalul; maxilarele de regulă rudimentare; simplecticul și subopercularul lipsesc; centura scapulară este solid fixată de craniu prin posttemporal, prima vertebră este sudată ca bazioccipitalul și cu cele patru vertebre din urma sa; parapofizele sudate cu vertebrele. Siluriformele sunt un grup mare de pești, care cuprinde aproximativ 2867 de specii, repartizate în aproximativ 446 de genuri și 35 de familii. Dintre acestea, aproximativ 1727 de specii (cu excepția celor din familia "Ariidae" care sunt strict marine
Siluriforme () [Corola-website/Science/330498_a_331827]
-
căsătorie cu fiul cel mic al regelui George al II-lea al Marii Britanii, Ducele de Cumberland, dar acest plan a fost abandonat în urma încercării lui Christian al VI-lea de a transforma în regină a Suediei în timpul alegerii moștenitorului tronului sudez, care era vacant, în 1742-43, printr-un angajament cu Prințul Zweibrücken-Birkenfeld care a acționat în calitate de candidat al Franței sau prințul de Mecklenburg, care era, de asemenea, considerat ca o opțiune potrivită. Nici unul din aceste planuri nu s-a fructificat. Candidatul
Louise a Danemarcei (1726–1756) () [Corola-website/Science/334443_a_335772]
-
cap, iar autorul o roagă pe sora sa să-l ajute: „Te rog să-mi scrii... ceea ce mi-ai spus că ai găsit într-o noapte când nu puteai să dormi, acele frumoase idei în legătură cu modul cum aș putea să sudez mai bine "Cele două întâlniri" cu capitolele precedente din ""”. Eforturile sale au fost încununate de succes, iar Balzac îi scrie în ianuarie 1836 doamnei Ewelina Hańska: „Am făcut schimbări mari în raport cu sensul general din "Aceeași poveste".” Ediția publicată de Werdet
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
o frână la gura țevii. Această modificare a permis montarea țevii pe un afet relativ ușor, diminuând riscul apariției avariilor mecanice la tragere. ZiS-3 utiliza tehnologii de productie superioare față de tunul F-22USV. Multe dintre piesele tunului erau turnate, ștanțate sau sudate pentru a diminua necesarul de transformari efectuate cu mașini-unelte. În consecință, trei ZiS-3 puteau fi construite cu același cost în "zile-om" ca al unui F-22USV. Deasemenea, costul de producție al unui tun ZiS-3 era doar de două treimi din
ZiS-3 () [Corola-website/Science/335263_a_336592]
-
de 7,62mm. "Leclerc" este dotat cu sistem de protecție GALIX de la GIAT ce constă din 7+7 tuburi lansatoare de 80mm (pe o parte și pe alta a tancului). Aceste tuburi lansatoare pot lansa: Pe corpul tancului care este sudat, se pot fixa în exterior cu șuruburi module de blindaje, astfel se asigură mai târziu posibilitatea fixării unor noi tipuri de blindaje. În anii 1970 armata franceză a renunțat la utilizarea blindajului Chobham pe tancurile sale, în locul acestuia folosind plăci
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
în 1903 au adus contribuții importante la conturarea entității înainte de confirmarea radiologică a leziunilor. Boala Osgood-Schlatter a fost descrisă în special la băieți în jurul vârstei de 15 ani (12-16 ani) în perioada osificării nucleului tuberozității anterioare a tibiei, care se sudează cu epifiza tibială între 17 și 20 ani, uneori chiar până la 24 ani. Se consideră că etiologia are la bază un traumatism prin tracțiunea excesivă a tendonului rotulian ("Ligamentum patellae") asupra inserției epifizare imature a cvadricepsului ("Musculus quadriceps femoris") pe
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
dar afirmă că varianta lui Creangă nu este o prelucrare a unui basm popular, ci una analogă cu multe altele. Antiteza evidentă dintre cele două părți ale poveștii pare a fi subliniată cu intenție de autor, cele două părți fiind sudate prin afirmația lui Dănilă că "„parcă dracul mi-a luat mințile”", adică o atenuare a prostiei prin recunoașterea greșelilor săvârșite ca o primă etapă a îndreptării. Prostia și istețimea nu se exclud reciproc, ci sunt extreme ce pot fi atinse
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
în jos în contact cu bazioccipitalul. Coastele (atât cele ventrale cât și cele dorsale) și oasele intermusculare lipsesc; în schimb parapofizele vertebrelor, care înlocuiesc coastele, sunt alungite și se află în septul orizontal intermuscular. Primele 3-6 vertebre anterioare sunt alungite, sudate între ele și imobile. Aparatul opercular cu 1-5 radii branhiostegale. Branhiile suferă o reducere și au formă de mici tufișoare din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate (Lophobranchii). Vezica înotătoare nu comunică cu tubul
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
femela își depune icrele pe care masculul le clocește. Ordinul singnatiforme este îndeaproape înrudit cu cel al gasterosteiformelor, dar acesta se deosebește de gasterosteiforme prin faptul că acești pești au capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții acestui ordin sunt pești marini litorali, răspândiți de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, unii au devenit dulcicoli. Cele mai vechi fosile de singnatiforme cunoscute datează din eocenul inferior (cu 48-50 de milioane de ani în
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
Suda sau Suidas (în greacă: Σοῦδα sau Σουίδα ) este un lexicon sau o enciclopedie din secolul al X-lea, scrisă în limba greacă bizantină, referitoare la lumea antică din jurul Mării Mediterane. Acesta conține de intrări, extrase din mai multe izvoare antice
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
probleme delicate cercetătorilor. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale complexe și dă definițiile unor cuvinte rare în greaca veche. Este și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții. Sursele pe care le utilizează sunt deseori biblice sau antice
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
fi practic chiar numele lui: "Suda, Suidas, Suida", cum s-ar zice la ora actuală „Bayle”, „Cange”, „Larousse” sau „Littré”. O notă de prefață eronată, conjectură erudită a lui Eustathius din Thessalonica, a făcut să se creadă timp îndelungat că Suda era opera unui autor unic numit Souidas. Agnolo Poliziano, erudit florentin de la sfârșitul secolului al XV-lea, considera că acest nume nu era decât presupus. În sprijinul opiniei lui Poliziano vin faptele că nimeni nu avansează să spună în ce
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
în Renaștere, lucrarea circulase totuși în Anglia medievală, întrucât Robert Grossetête (1175-1253) a tradus pasaje substanțiale într-un carnet de notițe pentru uzul său personal. Mai multe etimologii au fost luate în seamă pentru acest nume de "Suidas" sau de "Suda". În 1998 Bertrand Hemmerdinger considera că Suidas este numele creatorului sau al coordonatorului grupului de compilatori au lexicului. O altă interpretare explică titlul ca fiind un acronim constituit pornind de la literele "Sunagogè onomastikès ulès di alphabeton" sau "diaphorôn andrôn", „adunarea
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
mare număr de fapte, de detalii și de citări ale unor autori care nu se regăsesc în altă parte și care ar fi fost pierduți pentru totdeauna, dacă o asemenea lucrare nu ar fi existat. Erasmus a citat și comentat Suda, foarte frecvent, în Maximele sale (1508-1536). După Küster, mulți savanți s-au ocupat de restabilirea sau de explicarea pasajelor din Suda. Jakob Gronovius, celebrul erudit olandez, excesiv și certăreț, a disputat mult despre această lucrare cu Küster.
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
ar fi fost pierduți pentru totdeauna, dacă o asemenea lucrare nu ar fi existat. Erasmus a citat și comentat Suda, foarte frecvent, în Maximele sale (1508-1536). După Küster, mulți savanți s-au ocupat de restabilirea sau de explicarea pasajelor din Suda. Jakob Gronovius, celebrul erudit olandez, excesiv și certăreț, a disputat mult despre această lucrare cu Küster.
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
suprafețele nazale golașe. Sunt lipsite de coarne. Ochii mari, urechile mici și ascuțite sau mijlocii, rotunjite. Membrele tetradactile sunt lungi, subțiri și delicate, fiind cam de mărimea unui creion. Radiusul și ulna sunt separate între ele. Fibula și tibia sunt sudate în partea distală. La genurile "Tragulus" și "Moschiola" oasele metatarsiene ale degetelor III și IV precum și oasele metacarpiene ale degetelor III și IV fuzionează într-un singur os, numit os canon. La "Hyemoschus" osul canon se formează numai la exemplarele
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
să se prezinte în starea lor primitivă sau fuzionate, aspectul, prezența și rolul lor variază considerabil la nivelul diverselor specii. Dacă la amfibieni talusul există, la reptile uneori absentează (ca la șerpi sau unii saurieni) sau fragmente corespunzătoare acestuia sunt sudate ori cu tendință la sudare de segmentul proximal (chelonieini), sau între ele (unii saurieni). Dacă la păsări talusul este fuzionat cu oasele aflate proximal, autopodul membrelor posterioare la mamifere prezintă totdeauna un talus. "Capul talusului" ("Caput tali") este segmentul distal
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
s-a arătat mai sus. Adeseori însă se observă fuzionarea unora dintre ele sau dispariția altora. La amfibieni scheletul membrelor este construit după tipul general al tetrapodelor, dar la la urode oasele zeugopodului sunt articulate între ele, iar la anure sudate într-o singură piesă, și anume în cubitoradial și tibioperoneal. Membrele posterioare ale anurelor (broaștelor), adaptate primordial pentru salt, sunt formate din 4 articole : coapsa, gamba, tarsul (diferențiat din autopod) și laba. Membrul posterior la anure prezintă un femur foarte
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de loc membre. Chelonienii (broaștele țestoase) prezintă, în general, membre foarte apropiate de tipul schematic. Oasele stilopodului și zeugopodului sunt scurte și groase. Porțiunea proximală a tarsului este modificată considerabil. Oasele tarsiene din rândul întâi sunt contopite, adică tibialul este sudat cu peroneul și centralul. Și tarsienele din rândul al doilea prezintă o tendință de sudare. La chelonienii tereștri degetele sunt scurte, dar la chelonienii marini ele au dimensiuni mari. Saurienii (șopârlele, cameleonii, iguanele) au de obicei membrele normal dezvoltate și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de sudare. La chelonienii tereștri degetele sunt scurte, dar la chelonienii marini ele au dimensiuni mari. Saurienii (șopârlele, cameleonii, iguanele) au de obicei membrele normal dezvoltate și apropiate de schema fundamentală a tetrapodelor; la tars, oasele rândului proximal se pot suda între ele. Câteva genuri de saurieni sunt lipsite de membre; alte genuri au membre fără degete. Crocodilienii (crocodilii) prezintă o dispoziție specială a tarsului. Primul rând al oaselor tarsiene este compus din numai 2 oase voluminoase: astragal (format prin sudarea
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
voluminoase: astragal (format prin sudarea tibialului, intermediarului și centralului) și calcaneu (peroneal). Acesta din urmă prezintă, pentru prima dată în seria vertebratelor, o proeminență situată pe partea posterioară: tuberculul calcaneului. Rândul distal al tarsului este format din oscioare ce se sudează mai târziu, în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
seria vertebratelor, o proeminență situată pe partea posterioară: tuberculul calcaneului. Rândul distal al tarsului este format din oscioare ce se sudează mai târziu, în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal al tibiei, pentru care acesta se mai numește și tibiotars, iar oasele tarsiene distale și trei oase metatarsiene corespunzătoare degetelor II, III și IV sunt contopite într-un singur os alungit, formând tarsometatarsul, care este scheletul tarsului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
trei segmente. Primul segment este format de femur, care este îndreptat oblic înainte și capătul său distal formează punctul de sprijin al corpului pe picioare. Segmentul al doilea este format dintr-un tibiotars puternic format din oasele gambei (tibie, peroneu) sudate cu oasele tarsiene proximale (de unde și numele de tibiotars). Tibia este bine dezvoltată și totdeauna mai lungă decât femurul. Peroneul, în schimb, din cauză că piciorul nu execută mișcări laterale și de rotație, s-a redus foarte mult și este sudat pe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
peroneu) sudate cu oasele tarsiene proximale (de unde și numele de tibiotars). Tibia este bine dezvoltată și totdeauna mai lungă decât femurul. Peroneul, în schimb, din cauză că piciorul nu execută mișcări laterale și de rotație, s-a redus foarte mult și este sudat pe o mare întindere a sa cu tibia, având, de obicei, forma unei așchii mai puternic dezvoltate sus, dar neajungând niciodată până la autopod. La locul de articulație a femurului cu tibia (genunchi) se găsește un os numit rotulă. Segmentul al
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
osul ce se articulează cu tibia. Rândul al doilea este format din cuneiformul I (micul cuneiform), cuneiformul II (sau intermediar), cuneiformul III (marele cuneiform) și cuboid. La cal și iepure, există 6 oase tarsiene deoarece cuneiformul I și II se sudează într-un singur os denumit micul cuneiform. Rumegătoarele au 5 oase fiindcă s-au sudat cuboidul și scafoidul formând osul cuboscafoid și cuneiformul II cu III formând marele cuneiform. La suine (porc) și carnivore se găsesc toate cele 7 oase
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]