3,015 matches
-
haina în mână. Îi priveam părul lung și drept, legănându-se pe umeri. Din când în când se întorcea și îmi zâmbea. Poteca urca și urca amețitor, dar Reiko nu slăbea deloc pasul. Naoko se ținea după ea, ștergându-și sudoarea de pe față. Deoarece nu mai urcasem de mult pe munte, îmi pierdusem antrenamentul și simțeam că mi se taie suflarea. Urcați deseori pe munte? am întrebat-o pe Naoko. — Cam o dată pe săptămână, răspunse ea. Ți se pare greu? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător. Panta s-a terminat după vreo zece minute de mers și am intrat pe un platou. Ne-am odihnit puțin, ștergându-ne sudoarea de pe frunte, trăgându-ne suflarea și bând niște apă. Reiko a găsit o frunză și a suflat în ea ca într-un fluier. Am început să coborâm o potecă înconjurată, pe ambele părți, de iarbă înaltă. Am mers așa vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și cu femeia, înainte de a ieși din salon. Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și vadă pacienții la ora unsprezece și jumătate, așa că eu și Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din cap. — Hmm, cred că ai dreptate, dar știi ce să faci? Știi să ai grijă de el? — Am văzut ce ai făcut tu și am cam înțeles. Verific dacă merge bine perfuzia, îi dau să bea apă, îi șterg sudoarea și îl ajut să scuipe. Plosca e sub pat, iar dacă i se face foame, îi dau mâncarea care a rămas. Dacă nu știu ceva, o întreb pe asistentă. Cred că o să te descurci, spuse Midori, zâmbind. Ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adevărate. Trupul lui Naoko și lumina lunii... Tatăl lui Midori s-a trezit [i a început s\ tu[easc\, ceea ce m-a readus cu picioarele pe pământ. I-am ținut un șervețel ca să scuipe în el și i-am șters sudoarea de pe frunte cu un prosop. Vreți puțină apă? l-am întrebat. A plecat capul cam patru milimetri, în semn că vrea. I-am ținut sticluța cu apă puțin înclinată, ca să poată lua câte o înghițitură. Buzele îi tremurau, gâtul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că mă voi căsători de trei ori și că voi muri într-un accident rutier. Frumoasă viață! am zis. Când s-a trezit tatăl lui Midori, imediat după ora patru, ea s-a așezat la capul patului, i-a șters sudoarea de pe frunte, i-a dat să bea apă și l-a întrebat dacă îl mai doare capul. A venit o asistentă și i-a luat temperatura, a întrebat de câte ori a urinat și i-a verificat perfuzia. Eu m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capul meu! am exclamat eu. Avusese dreptate. Am intrat într-o discotecă și energia i-a revenit pe măsură ce dansam. A băut două pahare de whisky și de Coca și a stat pe ringul de dans până a fost leoarcă de sudoare. — Mă simt atât de bine! spuse ea când ne-am așezat la masă, să ne tragem sufletul. N-am mai dansat așa de secole! Nu știu cum să-ți explic, dar când îți miști trupul, ai senzația că ți se eliberează spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă simțeam în stare să fac doi pași și m-am trezit prins în mrejele tristeții. În asemenea situații mă puneam pe plâns. Nu știu dacă pot să-i spun chiar plâns. Erau niște lacrimi mari care se prelingeau precum sudoarea. La moartea lui Kizuki am învățat un lucru pe care n-am să-l uit niciodată: moartea nu se află la polul opus vieții, ci face parte din viață. Era cu siguranță adevărat ce spusese el. Cât trăim, avem moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capetele aplecate și ascultînd sunetul blînd pe care Îl făceau potcoavele cailor În nisip și scîrțîitul slab al roților. Nici unul dintre bărbații din birjă nu scoase o vorbă, Însă Nick Adams Îi mirosi cînd trecură pe lîngă ei și simți sudoarea cailor. Transpiră și el din plin, pînĂ ce trecură urmîndu-și drumul spre doc - se temea să nu se oprească la izvor ca să bea apă. — Ei erau, Piticot? — Da. — Trage-te mai În spate. Se tîrÎ și el mai spre mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cu brațul stîng Înfășurat În jurul gîtului, a Început să dea lovituri repetate, aplecîndu-se și făcÎnd eschive. A tăiat o dată, de două, de trei, de patru, de cinci, de șase ori. Apoi s-a Îndreptat. Fața Îi era lac de sudoare - Închise briciul și-l băgĂ În buzunar. — Îndemînarea necesară. Și În mîna stîngă e preferabil să ai o pernă. Se așeză și se șterse pe față. Își scoase chipiul și-i șterse banda interioară din piele. Apoi se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie, altă tipă bună! Liam mă îmbrățișează. E un pic transpirat, însă asta face parte din farmecul său personal. Mă apucă de după gât și mă sărută pe buze. Se simte că e plin de feromoni. Ar putea să-și îmbutelieze sudoarea și s-o vândă pe post de afrodiziac. Se mută de pe un picior pe altul, debordând de energie. — Extraordinară petrecere, ce zici? întreabă el când, în sfârșit, îmi dă drumul. —Excelentă, exclamă Daisy. —Cam aglomerat, nu mă pot abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și Înflăcărați, cu frumoasele lor cruci roșii pe mantiile albe ca zăpada, săltând În șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar sudoarea de care vorbea sfântul Bernard era probabil un luciu arămiu ce Împrumuta o noblețe sarcastică surâsului lor dătător de fiori, În timp ce erau gata să-și celebreze cât se poate de crunt despărțirea de viață. Adevărați lei În război, cum zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că războiul e pierdut, tocmai În jurul lui ’44 Începe să vorbească de o armă secretă care-i va permite să răstoarne situația. E nebun, s-a spus. Și dacă n-o fi fost nebun? Mă urmăriți? Avea fruntea acoperită de sudoare și mustățile aproape zburlite, ca o felină. „Oricum”, zise, „eu arunc momeala. Vom vedea dacă se ivește careva”. Din ceea ce știam eu și credeam atunci despre el, mă așteptam ca În ziua aceea Belbo să-l trmită la plimbare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și lăsați-mă aici să iau o gură de aer, intrați Înapoi Înăuntru. Prefer să stau singură, doar nu sunt invalidă”. Îi făcurăm pe plac, dar cum am intrat din nou Înăuntru, după Întreruperea făcută la aer, parfumurile, bătaia tobelor, sudoarea curgând de-acum În valuri și impregnând toate trupurile, și aerul viciat acționară ca o Înghițitură de alcool asupra cuiva care se apucă să bea după o lungă abstinență. Îmi trecui o mână pe frunte, și un bătrân Îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să-i primească pe cei care alergau să-i ceară oracole și Începu să plângă. Gira era pe sfârșite, am părăsit scena și am alergat la ea, care-l avea deja alături pe Agliè, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
propriul său divorț. Cauza bolii era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau imposibilului divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a lungul coridorului, direcția toaletă. Pașii lui Leo erau siguri; toată înfățișarea lui trăda seriozitate, experiență, ambiție, self-esteem. Pe pereți, din zece în zece metri erau camere de luat vederi. Odată în toaletă, își lărgi nodul de la cravată, își tamponă sudoarea de pe frunte. Uf! trecuse și de asta. Alese cabina din dreapta, cea cu ușă roșie pe care scria: Masturbation - credit on-line! O mână criminală scrijelise mai jos: Wankers! Labă tristă! Înăuntru era cald și roșu. Lâgă vasul de vécé o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noroi și mă scurgeam spre râul uriaș de la baza muntelui. Mă izbeam de cioate și pietroaie; încercam să mă apăr respingându-le cu pumnii, cu picioarele. Muntele se prăbușea huruind îngrozitor. Râul mugea împroșcând stâncile. M-am trezit lac de sudoare. Întunericul apartamentului era invadat de țipetele gâtuite ale lui David Bowie. Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuia s-o luăm invers. M-a zăpăcit căldura. De undeva de la douăzeci de centimetri deasupra capului meu Adelina se milostivi: - Eh, se mai întâmplă. Nu-i nimic, așteptăm să întoarcă tramvaiul și îl luăm în sensul celălalt. Leoarcă de sudoare, ne-am urcat în tramvaiul de coșmar. Eram așa de sfârșiți, că nici nu mai puteam vorbi. Peste o oră ne-am oprit în fața gardului din tablă verde de pe Muzicuței nr. 2. Zuza, de obicei atât de geloasă pe cuceririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acesta, disprețuitor. Doar nota, i-o întoarce Avocatul, demn. Și cu ticălosul ăsta beat, cum rămâne? vrea să știe Dănuț, în vreme ce-și pescuiește avar ultimele hârtii de unu, de cinci și de zece lei, mototolite și udate de sudoare, de prin buzunarele descusute ale pantalonilor, refuzând ostentativ să dea bacșiș îl lăsăm plantat la solar, ca să i se răscoacă intelighența, ei? Ce e, domn' Dan? Ce-ai, ești supărat pe mine? se introduce și Vierme pe fir, gududurându-se împrejur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secundă a Rafinăriei, este una dintre puținele femei întrutotul capabile să i se împotrivească. Prin forțele sale proprii, singurică și în lipsa oricărui ajutor din partea soțului ei legitim care, pe neașteptate, se abandonează în brațele picotelii turtindu-și fruntea leoarcă de sudoare, pe fața de masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
puie în practică! ― Uite conservatorul! zâmbi Baloleanu către Dumescu, apoi întorcîndu-se iar la Iuga: Un moment, iubitule! Pentru că adineaori m-ai pus în cauză pe mine, țin să precizăm lucrurile... Ei bine, crezi tu că mica mea proprietate, câștigată cu sudoarea unei munci cinstite de zece ani, de încă și azi mai am datorii pe ea, crezi tu că tocmai cele câteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? Și totuși, iacă, declar aici solemn, deși sunt om
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu mai ascultați vorbele ce vi le spun răuvoitorii și nici zvonurile urâte, ci să vă întoarceți degrabă la plugurile voastre, la munca voastră cea frumoasă care e temelia țării! A dat Dumnezeu vreme bună, pământul cere munca și sudoarea voastră ca să rodească mai îmbelșugat spre binele vostru și al scumpei noastre țărișoare!... Ați auzit, copii? M-ați înțeles voi bine, copii?... Faceți voi cum v-am învățat eu, ori nu vreți să faceți? Ultimele cuvinte stârniră un zgomot nehotărât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ion. Că nu te-am adus noi și nici nu te-am chemat! ― Cum să plec așa, măi omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul arendaș. ― Se poate! Că din munca și sudoarea noastră-s toate! ― Apoi așa am venit eu aci, gol cum mă vezi, ai? ― Ce mai la deal, la vale, să-ți pară bine că nici nu te-am înjurat și nici nu te-am bătut, cum au pățit alți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]