2,316 matches
-
Iris, -idis s.f. zeița Curcubeului): ro. iridiu (cf. fr. iridium 192; en. radioiridium); irigo- "irigație" (cf. lat. irrigo,-are vb. "a uda, a scălda"); iteo- "salcie" (cf. gr. itea, ίτέα, -ας s.f. "salcie"); -ită "inflamație" (cf. gr. -(i)tis, -τις sufix. nominal); iugum - "jug" (cf. lat. iugum,i, s.n. "jug; pereche (fig.); balanță; constelație): NA jugum; iuncti(o) - legătură (cf. lat. iunctio, -onis s.f. "legătură, împreunare"): ro.joncțiune s.f. (cf. fr. jonction; en. junction); iuvenis "tânăr" - (cf. lat. iuvenis, is "tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa timpului prin morfeme temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se referă la oameni, fie că se referă la lucruri, acțiunea presupune un principiu activ, încît, în gramatica tradițională, acțiunea se opune stării pentru a distinge substantivele și verbele dinamice de substantivele și verbele de stare, astfel că substantivele cu sufixul -itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe de altă parte, substantivele în -tor și multe dintre adjectivele cu acest
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-itate sau -ătate, de exemplu, sînt pentru stare (bunătate, modernitate), în vreme ce substantivele în -re și multe dintre cele în -ție sînt de acțiune sau acționale (masticație, modernizare). Pe de altă parte, substantivele în -tor și multe dintre adjectivele cu acest sufix se referă la principiul activ, încît se poate afirma că există categorii de cuvinte de diferite tipuri de nume, formale și semantice, cu mărci distincte, care se pot raporta la acțiune. Verbe precum a construi și a merge semnifică, la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii: fonetic (luni, în loc de lune < lat. Lunae, sub influența analogică a celorlalte nume ale săptămînii), morfologic (cu frecvență deosebită, în interiorul unei paradigme sau ca urmare a influențelor reciproce dintre paradigme ori favorizînd, după modele preexistente, crearea derivatelor; de exemplu cu sufixul -itate, cu care se formează substantivele abstracte, care exprimă calitatea de la baze adjectivale: meticulozitate, rigurozitate, după modelul timid-timiditate), sintactic (schimbarea regimului unor cuvinte; de exemplu, după modelul unor construcții impersonale: este/rămîne de făcut au apărut construcții neacceptate de limba
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frazeologia, jocurile de cuvinte: "păsăreasca", cuvîntul-valiză (țuicomicină), calamburul (botanist "naiv", derivat de la "a pune botul", budist "cel care curăță closetul", pisanie "bătaie, anchetă" de la "a pisa", bordeleză "prostituată", sticlar "bețiv"), pseudo-limbi străine (pe nevé), pseudo-nume proprii (substantive comune derivate cu sufixe specifice numelor proprii: -ache, -escu, -eanu, -oiu ). V. limbă literară, limbă populară, normă. DSL 2001; VARO-LINARES 2004; BUSSMANN 2008. CI ARGUMENT. Inițial, "argument" era numai o noțiune a logicii care viza entitățile, reprezentate în enunț prin sintagme nominale, ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte de morfem și, pe de altă parte, de sintagmă. Cuvintele unei limbi pot fi, în raport cu ea, primare sau secundare, cele dintîi nefiind analizabile sub raportul structurii formale decît prin faptul că pot fi însoțite de mărci desinențiale sau de sufixe flexionare, care marchează funcțiile lor în structura enunțului. Cuvintele primare pot fi, din punctul de vedere al originii, moștenite sau împrumutate, ori pot fi construcții onomatopeice, care, deși sînt create pe terenul limbii, nu prezintă prelucrări pe terenul limbii, rămînînd
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de desemnare. În terminologia lingvistică tradițională, morfemele se opun lexemelor; acestea sînt formele care au semnificat lexical, în timp ce morfemele au doar semnificat instrumental, funcționînd ca modificatori și determinatori gramaticali sau lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lexicali. Prin urmare, în cuvinte sînt "morfeme": desinențele, prefixele, infixele, sufixele, alternanțele fonetice, eventual și accentul, chiar și absența unei determinări materiale ("morfemul zero"), dacă aceasta indică o anumită funcție. Lexemele funcționează numai împreună cu morfemele gramaticale de orice tip (desinențe, sufixe, articole etc.), iar cuvintele nu pot consta decît în asocieri de lexeme cu morfeme gramaticale în forme flexionare. Cele două dimensiuni semantice fundamentale ale limbii, lexicală și gramaticală, sînt, ca atare, coocurente și cofuncționale. Lexemele, spre deosebire de morfeme, aparțin unor inventare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele ale limbii analizate. O metalimbă este, de exemplu, limbajul gramatical, care este folosit pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs nu pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în studiile despre flexiunea substantivelor recent apărute în limba română sunt luate în calcul mai ales împrumuturile (mai mult sau mai puțin adaptate), dar limba română nu se îmbogățește doar prin împrumuturi. Creațiile interne sau împrumuturile în care se recunosc sufixe, sufixoide, prefixe și prefixoide deja existente în limba română reprezintă un mijloc productiv de îmbogățire a vocabularului actual. 2. INVENTARUL Pentru a realiza această statistică, am făcut o selecție între substantivele nou introduse în DOOM2 (marcate cu semnul [*]). Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
pentru dinamica flexiunii nominale. Am păstrat, în schimb, acele substantive cu o formă asemănătoare cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente: demachiat, improvizat, îndoit, masat, salivat, tăbluit, tălăzuit, tras. Eliminând aceste tipuri de substantive, am obținut un
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
care există indicația de tip "anglicism", "franțuzism") - anglicisme (198), franțuzisme (28), latinisme (14), hispanisme (14), germanisme (8), italienisme (12), xenisme din portugheză (2), greacă (2), norvegiană (2) și japoneză (1); - creații interne ale limbii române, prin derivare cu prefixe, prefixoide, sufixe, sufixoide, siglare 2. 3. ÎNCADRAREA ÎN TIPARE FLEXIONARE Am urmărit încadrarea substantivelor în tipuri flexionare, potrivit descrierilor curente ale flexiunii substantivale, care țin seamă de finala formei de singular și de cea a formei de plural: la feminin, tipurile ă-e
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Substantivele feminine 3.1.1. Tipul flexionar ă-e: am înregistrat 388 de substantive, dintre care 134 de substantive omonime cu adjectivul 3 și 254 de substantive "propriu-zise" (intrări separate de adjectiv). Se includ aici o serie de substantive formate cu sufixele moționale -ă (acvanaută, alergologă, alopată, africanistă, americanistă, anatomopatologă, astronaută, automatistă, autostopistă, azilantă, balcanistă, cabinieră, carabinieră, cecenă, confecționeră, contorsionistă, coreeancă, dendrologă, dentistă, depozantă, diaristă, dirigintă, editorialistă, epidemiologă, fitoterapeută, fitopatologă, fizioterapeută, folkistă, futurologă, gastroenterologă, generalistă, geomorfologă, gerontologă, girantă, grefieră, halterofilă, informaticiană, internaută
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
toscană, trilaterală). Unele dintre aceste substantive nu au o formă de plural (din motive semantice), încadrarea făcându-se pe baza formei de genitiv: antiartei, azerei, cecenei, dioxinei, laponei, maltezei, prevalenței, tibetanei etc. Se poate ca unele dintre substantivele derivate cu sufixe moționale să fie preexistente DOOM1, dar să nu fi fost introduse acolo din cauză că nu existau atestări în corpusul cercetat de autorii primei ediții a DOOM-ului. Se știe însă că, în general, substantivul masculin îl precedă pe cel feminin, multe
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
în uz se preferă uneori masculinul în locul substantivului feminin, chiar dacă ambele sunt înregistrate în dicționar, iar femininul nu are o conotație depreciativă sau ironică. Ponderea de substantive de tip ă-e în ansamblul substantivelor feminine este mare, atât datorită derivării cu sufixele moționale menționate mai sus, cât și datorită faptului că multe împrumuturi sunt adaptate fonetic și morfologic, fiind încadrate la acest tipar. De fapt, majoritatea împrumuturilor feminine fie sunt încadrate la acest tipar, fie rămân neadaptate (vezi infra, call-girl, cover-girl): aubadă
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Tipul flexionar ă-i: am înregistrat 25 de substantive: acvaristică, africanistică, albanistică, americanistică, anglistică, antiliteratură, birotică, brizură, coplată, democratură, ebenistică, indianistică, indo-europenistică, inventică, metalingvistică, microelectronică, ortoptică, robotică, românistică, protetică, pseudoliteratură, relectură, subcultură, subgrindă, tastatură. Dintre acestea, la 15 se recunoaște sufixul -ică, productivitatea (nu foarte mare) a tipului datorându-se și sufixului. Câteva substantive nu au o formă de plural, încadrarea făcându-se pe baza formei de genitiv: acvaristică, africanistică, ebenistică, ortoptică, robotică. 3.1.3. Tipul flexionar e-i: am
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
albanistică, americanistică, anglistică, antiliteratură, birotică, brizură, coplată, democratură, ebenistică, indianistică, indo-europenistică, inventică, metalingvistică, microelectronică, ortoptică, robotică, românistică, protetică, pseudoliteratură, relectură, subcultură, subgrindă, tastatură. Dintre acestea, la 15 se recunoaște sufixul -ică, productivitatea (nu foarte mare) a tipului datorându-se și sufixului. Câteva substantive nu au o formă de plural, încadrarea făcându-se pe baza formei de genitiv: acvaristică, africanistică, ebenistică, ortoptică, robotică. 3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că tipul e-i își datorează productivitatea aproape în întregime sufixelor. 3.1.4. Tipul flexionar ie-ii: am înregistrat
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că tipul e-i își datorează productivitatea aproape în întregime sufixelor. 3.1.4. Tipul flexionar ie-ii: am înregistrat 102 substantive: abdominalgie, apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că tipul e-i își datorează productivitatea aproape în întregime sufixelor. 3.1.4. Tipul flexionar ie-ii: am înregistrat 102 substantive: abdominalgie, apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că tipul e-i își datorează productivitatea aproape în întregime sufixelor. 3.1.4. Tipul flexionar ie-ii: am înregistrat 102 substantive: abdominalgie, apendicectomie, autoacuzație, autoeducație, autoironie, automedicație, balcanologie, bioenergie, calcemie, carmangerie, ciupercărie, claustrofobie, concatenație, conotație, contracepție, conversie, coronografie, demofobie, depresie, difuzie, diglosie, discografie, dizarmonie, ecografie, ecospecie, edentație, emisie, empatie, enterologie, etruscologie
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
se încadrează cele mai multe substantive masculine: 232 de substantive propriu-zise și 137 de substantive omonime cu adjectivul (fiind o singură intrare în dicționar), deci 369 de substantive în total. Unele dintre ele sunt formații în care se recunoaște o structură internă: sufixele -log (alergolog, anatomopatolog, dendrolog, eminegolog, epodemiolog, etruscolog, fitopatolog, fiziopatolog, futurolog, gastroenterolog, gerontolog, oceanolog, paleoantropolog, politolog, scientolog, sexolog, terminolog, turcolog), -tor (conductor 2, dăunător, floricultor, înălbitor, machetator, rașchetator, reparator 2), -or (debarasor, francizor, retușor, supervizor), -ist (automatist, autostopist, bagajist, balcanist, baterist
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
substantive nu pot fi încadrate deoarece nu se indică decât o formă: hybris, paideia (gr.); bokmål, landsmål (norv.). 4.2. Productivitatea prefixelor și prefixoidelor Am arătat mai sus că am luat în calcul și substantivele în care se recunoaște un sufix sau un sufixoid (derivate pe terenul limbii române sau împrumutate), care atrag substantivele spre clasele flexionare mai vechi ale românei (în general, ă-e și Ø-i). De asemenea, am introdus în inventar și substantivele formate cu prefixe și prefixoide de la
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
38 o levă: 54 ambele: 1 nu răspund: 7 18) o pizza: 99 o pizză: 1 19) o alică: 11 o alice: 87 nu răspund: 2 20) o tumoare: 69 o tumoră: 28 ambele: 3 5.1.5. Variația privește sufixul care se recunoaște în componența formei de singular -ie/-iune 21) dicție: 98 dicțiune: 2 22) funcție: 97 funcțiune: 3 23) glaciație: 34 glaciațiune: 61 nu răspund: 5 24) transmisie: 32 transmisiune: 67 ambele: 1 -ă/-ică 25) celta: 49
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]