105,057 matches
-
influențe. Explozii din muniția teoretică a lui Valéry: "Un poem trebuie să fie o sărbătoare a intelectului" se aud pe fondul unor îngînări din Novalis, cel "beat de el însuși", care știe că drumul tainic al poeziei duce "înăuntru", spre suflet, sau alături de categoricul divorț de sine rimbauldian "Je est un autre". Clasicismul se termină în franjurile romantice ale unui "dat nativ" (Philippide crede că romantic te naști, iar clasic devii prin cultură), în timp ce suprarealismul ŕ la Magritte, cu stranii colaje
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
dat nativ" (Philippide crede că romantic te naști, iar clasic devii prin cultură), în timp ce suprarealismul ŕ la Magritte, cu stranii colaje vizuale executate cu precizie impersonală, se amestecă, prin variația laturii formale, cu "imnele" de transfigurată elevație ale lui Hölderlin. Sufletul este un palimpsest: "Șterg scrisul proaspăt și deodată iese / Alt scris, cu slove ciunte, neînțelese". Ce impact afectiv are ideea, cînd ne gîndim la copilul precoce, deja evocat, care învățase mai multe alfabete (elin, gotic, chirilic, latin și chiar arab
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
e-un mic exemplar, / Fără putință de reeditare", se cască golul unei lumi abstracte în care trăiește omul - enigmă, neînțeles, ieșit dintr-un tipar unic și irepetabil. Lectura acelorași versuri în cheie ironică, în "stil Topîrceanu", îngăduie măcar o clipă sufletului să surîdă. E poate singurul popas relaxant într-un atît de grav și cu adevărat vast itinerar spiritual. Și, cum există printre literați un puternic "clan Caragiale", cu tată, fii și înaintași, s-ar putea prefigura printre cărturari, fără prea
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
șansa de a-și da singur răspunsurile după ce ascultă confesiunile complete ale celor în cauză. Firește, multe dintre afirmațiile "viețașilor" sînt nerelavante. Altele sînt incoerente, prolixe și plicticoase - cu greu s-ar putea spune că această carte te ține cu sufletul la gură - dar ele oferă cel puțin o revelație interesantă: chiar și cel mai odios criminal a fost odată un copil inocent pe care viața l-a împins spre un destin astăzi fără întoarcere. Firește, ce spun eu aici este
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
Petreu sunt nume importante cu o cultură impresionantă în domeniu și cu har și grijă în exprimarea cu sinceritate a sentimentelor față de Cuvântul lui Dumnezeu. Repet, până la strângerea într-o carte a acestor texte, cititorul are de câștigat pentru folosul sufletului și minții sale, căutând revista Apostrof din martie 2005. Este imposibil de rezumat atâta frumusețe, și este insuficientă o lectură fără reluare și fără repetată meditație și adâncire în textele contemporanilor noștri care parcă își spovedesc în scris, fiecare după
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
și ascuțite ca să intre în carnea actualității. Vorbeați la lansarea găzduită de Institutul Cultural Român de un cititor tânăr "adânc", aici, în România, spre deosebire de America, unde tinerii sunt inteligenți, fără îndoială, dar nu la fel de "citiți"... E cititorul român mai aproape de sufletul dumneavoastră decât cel de aiurea? Îi adresați lui anumite mesaje identitare, cumva complice? La ultimele două întrebări aș fi răspuns nu, dar după ce stau și reflectez un pic, spun: nu știu. S-ar putea ca lucrurile să fi rămas pentru
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
o irepresibilă compasiune față de acești domni și doamne, care s-ar vrea centrali în România, după ce sunt atât de nesemnificativi în America sau Canada, unde s-au pripășit pe la universități cam de faima celor de la Muscel sau Slobozia. Vai de sufletul lor cotropit de nostalgii, vai de singurătatea lor cu adevărat dureroasă, o singurătate pe care n-o poate ști decât cineva care a petrecut câtva timp în state gen Milwakee, Colorado, Iowa, Nebraska și celelalte, unde numărul oilor îl covârșește
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
o cerere din partea oamenilor (cât de modești sunt drăguții de ei de vreme ce se mulțumesc cu felurite gunoaie...) urmată de o ofertă promptă ce le livrează neîntârziat "bunurile" și satisfacția. Este totuși straniu: cum de se naște în atâtea capete ori suflete, deodată, aceeași nevoie? Cum de se generează ea așa, spontan, în mase? Oricum, urât arată cuvântul acesta - mase - când parcă socotește la kilogram o adunare de suflete. Nu cumva, mai curând, celebra relație cauză-efect funcționează taman pe dos? Poate că
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
și satisfacția. Este totuși straniu: cum de se naște în atâtea capete ori suflete, deodată, aceeași nevoie? Cum de se generează ea așa, spontan, în mase? Oricum, urât arată cuvântul acesta - mase - când parcă socotește la kilogram o adunare de suflete. Nu cumva, mai curând, celebra relație cauză-efect funcționează taman pe dos? Poate că în capul unui intelighent (sau în căpățânile mai multora, ei rămânând totuși puțini, ei fiind aleșii) se coace mai întâi o mică, o meschină viziune (dinspre ei
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
tensionată, convulsivă, "argheziană") către Dumnezeu: "Sînt într-una din acele după-amieze în care sînt singur, concentrat și fericit. Mă rog, scriu și dorm. Și aceste trei lucruri, de mai multe ori, într-o ordine dată doar de ceea ce mă îndeamnă sufletul: Iar mă rog. Iar scriu. Iar adorm. Mi se mai întîmplă să și citesc scurte fragmente despre Dumnezeu, legănîndu-mă în hamac". Percepția unei materialități groase îi zădărnicește accesul spre transcendență, umplîndu-l, în bun stil naturalist, de un dezgust endemic. Jucîndu-se
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții!" ( Vlagă). Acest conflict interior dintre tentația simbolistă ca semn nefast al unei devitalizări și căutarea energică a unui echilibru tonic prin apelul la resursele tradiției e mai cu seamă interesant în poezia lui George Meniuc. Un conflict
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
posibilă indiferență amară". Sau genialoida distanțare a autorului Bietului Ioanide în raport cu "insectarul" personajelor sale nu doar fictive ci și luate din realitatea literară, sub pretextul libertății jocului, a unei tratări exclusiv sub specia artei: "Călinescu nu parafa nici o alianță cu sufletul ce respira dincolo de textul analizat. Scriitorul îi era numai partener de joc, pretextul detonator al focurilor sale de artificii, iar calitatea de partener i-o acorda numai în spațiul jocului, altminteri îl consacra neantului afectiv". Și dincolo de obiecția "dezumanizării" celui
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
readuce existența la tiparul primordial stabilit de Creatorul universului. în consecință, depășind dinamica proceselor vieții și policroma diversitate a înfățișărilor ei, se cade luat în seamă un arhetip peren, o structură derivată din Logosul dintîi. E o reacție la sfîșierile sufletului romantic și la angoasa modernă, o nostalgie domptată a originilor ce adoptă cu naturalețe solemnitatea metrului și rigoarea rimei ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
zăpăcite și bărbați bețivi, ci societatea trecutului apropiat, responsabilă pentru anomia de acum. Scena este în spatele unui fost ecran dintr-un fost cinematograf, scaunele desperecheate și mesele rupte - decor (Puiu Antemir), costumele (Anca Răduță) rimează cu ruina, cu hărmălaia din sufletul oamenilor de aici. Sunt îmbrăcați alandala, poartă semnele care înnobilau proletariatul, fosta clasă conducătoare și veșminte presupus a fi elegante, sexy, la modă. Amalgamul e sufocant și devine încă un strat de înlăturat pentru a ajunge la adevăr. Lumina - de la
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
-o mi s-a părut că rupe ritmul reprezentației, că regizorul n-a rezistat tentației (sau presiunii) de a oferi prilejul unei prestații de virtuozitate tuturor actrițelor. Acum, când rememorez spectacolul, mi se pare că acolo, în cântecele smulse din suflet și în dansurile unde vitalitatea ține loc de grație, e sintetizată durerea vătuită, speranțele irosite, viața netrăită a acestor femei, atât de diferite prin biografie, atât de asemănătoare prin destin. Pagube colaterale în Războiul Rece, femeile și bărbații din această
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
niște prieteni mă invitau, tocmai la un film la televizor, dar, ce-i drept, pe un canal pe care eu nu-l prind, HBO. Și am văzut unul dintre filmele acelea care îți rămăn toată viața în memorie. Se numește Suflete pierdute în Atlantida, (-2001) și e după un roman de Stephen King. Iar ceea ce cred că nu voi uita din el este o singură scenă. La fel, se întâmplă să citești romane destul de groase, în care o singură pagină, ascunsă
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
dezvălui toată povestea. Ceea ce a contat pentru mine a fost, cum spuneam, scena cea mai frumoasă a filmului, miezul lui: cei doi copii se pornesc pe râs și râd cu dăruire, cu dărnicie, râd din toate fibrele trupului, cu tot sufletul în hohote senine, înalte, de fântână arteziană, preluăndu-și și prelungindu-și baletul sonor al glotei, balansul de vibrații din aer, ca și cum întreaga lume e adunată în apele hohotirilor proaspete, ca și cum răul nu există și nu va exista niciodată, nicăieri. Sînt
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
și politica A.P., adică: trebuie săpat totul și acuzat până ce, apocaliptic vorbind și sub formă de parafrază, electoratul va striga biblic spre A.P.: "Sunt curățat de pesedism, pedism, penelism, penețecedism, cederism și toate celelalte păcate, iar îmbrăcămintea mea, ca și sufletul meu, are exclusiv culoarea apismului. Aliluia! " Traian Băsescu, localitatea Basarabi. Excelentă ideea cu înmulțirea gropilor din asfaltul străzilor bucureștene! Ce s-ar fi făcut locuitorii Capitalei dacă iubirea dvs. pentru mare s-ar fi materializat într-o singură groapă, a
Poșta cronicii TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12884_a_14209]
-
în condițiile unei convenții fin parodiate (ceea ce conduce însă automat la o altă convenție!), profesia de credință a poetului sună astfel: "Eu sînt în slujba Domnului, întunericul nu are ce să ia/ de la mine! Eu, ca și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție, fac totul/ ca să n-o ia lumea la vale, să nu se ducă totul de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul, dau glas zăpăcitelor vrăbii./ Eu sînt în slujba Domnului! A Domnului/ pe care nu l-
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
în slujba Domnului, întunericul nu are ce să ia/ de la mine! Eu, ca și ucenicii săi, păstoresc suflete./ Eu îndrept lucrurile prin împărăție, fac totul/ ca să n-o ia lumea la vale, să nu se ducă totul de rîpă./ Păstoresc suflete: înfloresc cireșul, dau glas zăpăcitelor vrăbii./ Eu sînt în slujba Domnului! A Domnului/ pe care nu l-am văzut, pînă acum, niciodată. Da,/ după femeia în flăcări și poemele care îmi călătoresc prin vene,/ întîlnirea cu Domnul este singurul lucru
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
la un "celebru curs", intitulat " Metafizica trandafirului galben", participare condiționată de reguli ezoterice: Pentru păstrarea secretului, bunăoară,/ n-ai dreptul să scoți din templul trandafirului/ nici măcar o petală, nici măcar un poem.../ Pentru păstrarea secretului eu voi lua note direct pe suflet./ Direct pe suflet, iată, nervii mei au deja parfumul/ trandafirului galben, nervii mei deja sînt/ niște trandafiri galbeni.../ |n templul trandafirului înveți să iubești petală cu petală/ și ghimpe cu ghimpe... Altfel, nici eu nu aș fi ajuns/ un trandafir
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
curs", intitulat " Metafizica trandafirului galben", participare condiționată de reguli ezoterice: Pentru păstrarea secretului, bunăoară,/ n-ai dreptul să scoți din templul trandafirului/ nici măcar o petală, nici măcar un poem.../ Pentru păstrarea secretului eu voi lua note direct pe suflet./ Direct pe suflet, iată, nervii mei au deja parfumul/ trandafirului galben, nervii mei deja sînt/ niște trandafiri galbeni.../ |n templul trandafirului înveți să iubești petală cu petală/ și ghimpe cu ghimpe... Altfel, nici eu nu aș fi ajuns/ un trandafir galben, petală cu
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
timp să stau de vorbă cu vrăbiile/ care se ceartă toată ziua pe umărul meu. Niște țigănci/ care îmi ciugulesc din palmă, care mă prind întotdeauna/ cînd deschid ferestrele. Și numai ce le deschid, că au și dat năvală în sufletul meu cu toată șatra.../ Și dacă n-aș sta de strajă, clipă de clipă de strajă,/ ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă la ziua dintîi m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
de grijă,/ care îmi ține de urît înainte de somn./ |n fiecare noapte eu împart noaptea cu ea, pe o singură pernă" (Lupta). "Îngerul luminii" divine se vede secondat și "corectat" de lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise: ar face cîteva îndreptări, desigur,/ ar scoate inima din
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
-o înainte" (ibidem). Prin urmare, ca și sub nenumărate alte condeie, și în cazul de față poezia se nutrește copios din postura schizoidă a bietei noastre conștiințe culpabile. O schizoidie accentuată pe urme indenegabil argheziene de un poet cu un suflet arhaic precum cel de care ne ocupăm... Cu titlu de amuzament, încheiem citînd o diatribă a lui Virgil Diaconu împotriva "noii direcții" a "ultramodernilor", care s-ar distinge prin "tumbe și piruete lingvistice", plasate în chiar "borșul cotidian". Coborît întru
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]