14,769 matches
-
nu am nici o cale a mea". Lumea care trăiește din poze e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a se ocupa, în pofida cotidianului, de "pulsul nostru sufletesc", se îndreaptă spre ritualurile întîlnirii, în deriziunea dar și în superbia dragostei, de la finețea unei stări încercate într-o cofetărie, la un ceai, pînă la violența freudiană care macină cuplul erotic al romanului, Ovidiu și Carmina re-prezentînd prototipul relației victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă, mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără excese sau abandonări trecătoare, să o vezi crescând milimetru cu milimetru și procesul să nu te descumpănească, s-o poți oricând diseca celulă cu celulă, piesă cu piesă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
subiect ce putea fi dezvoltat foarte satisfăcător. Pentru că, după mai multe generalități rostite foarte convingător, avea posibilitatea să exemplifice cu propria sa persoană: Uite, ea de pildă, din pricina existenței sale de zi cu zi, arhicunoscută de toți, poseda atâtea disponibilități sufletești neexplorate, atâtea resurse sentimentale îngropate, ferecate cu șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită de împăratul ei. Și dacă se întâmpla ca și de data asta merituoasa să dea greș, atunci, gata, Sidonia își ridica de pe umerii ei brațele protectoare și exclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe larg întâlnirea, fără să-i ascundă nimic. Spera, prostește că, apropiindu-se de Sidonia, va reuși să guste din mierea prea plinului ei sufletesc, că descoperise, în sfârșit, un om din lumea largă, în fața căruia să-și poată deșerta amărăciunile, ca să primească în schimb, vorbe de duh, bine chibzuite, trecute prin ciurul experienței de peste ani, ca să poată căpăta încredere atunci când echilibrul cu ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el se întorsese cu totul la colecțiile lui de timbre, la tovărășia prietenilor. Sidonia se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din când în când se oprea, rupea vreun lăstar ce se lungise și tindea să ocupe poteca, își privea critic opera și pornea din nou, o clipă fata a simțit o puternică atracție către dânsul, se afla într-o stare sufletească depresivă, i-ar fi făcut atât de bine îmbrățișarea tatălui, a doua clipă a sperat cu toată intensitatea că altercațiile dintre ei vor lua capăt, îl aștepta cu cei câțiva maci sacrificați strânși în pumn, pe urmă și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu exactitate ce voia să spună. Uite că ceea ce eu știu cu precizie și para aia mălăiață de fiu-meu habar nu are e că plecarea Carminei nu înseamnă un moft, ci o fugă, fata asta trece printr-o criză sufletească și nimic nu apare din senin, nici chiar cele mai simple reacții, în toate există o fază pregătitoare, o stare de incubație și el, blegul, șade atâta vreme cu ea bot în bot și nu observă nimic, nu-i vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar cele mai simple reacții, în toate există o fază pregătitoare, o stare de incubație și el, blegul, șade atâta vreme cu ea bot în bot și nu observă nimic, nu-i vede figura ca de om hăituit. Câtă superficialitate sufletească, câtă goliciune mai zace în băiatul acesta al meu, de ce o fi oare așa, nu-și dă seama că nimic din ceea ce se întâmplă acum nu se mai repetă? Vor trece zilele și anii și el n-o să rețină nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni din familia Trofin nu mai dăduse un semn de viață de aproape trei luni de când se sfârșise divorțul, o lăsaseră să penduleze între stările ei sufletești, singură în bătaia vântului. Așezate în fotoliu se priveau în tăcere, se cercetau, trecuseră niște ani peste ele și Carmina se simțea marcată de timp, dacă-și ridica părul observa fire albe la tâmple și fața căpătase un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-am trezit scăldată de un șuvoi de apă, plin de paie, rugină, frunze, crenguțe, curgea apa ca dintr-un duș fără sită și dincolo de starea de inconfort creată, am simțit cum întâmplarea era ca o alegorie a stării mele sufletești încărcată de mizerii și suspiciuni, am rămas pe loc să mă limpezesc la propriu și la figurat, și m-am simțit din nou ușoară, gata să iau de la capăt lupta mea închipuită, fără de care nu concep să exist. Era degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la părinți, nutrea față de tatăl ei o simpatie ciudată, poate tocmai fiindcă îl știa atât de lipsit de afecțiune, ignorat de toți cei apropiați, complăcându-se în situația de cantitate neglijabilă. Îi plăcea să creadă că Trofin este o rezervă sufletească a ei, lăsată acolo, neexplorată, bună de folosit în situații limită. Când veneam aici la tine, de la o scară alăturată ieșea o bătrână, Avea un chip suferind, pășea încet, tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu acel rol minor și își ceru libertatea, voia să se liniștească, să termine povestea, protestă la început vehement apoi, pe măsură ce se adânceau în acea voluptate fără de seamăn, din ce în ce mai șovăielnic, realiză că, pentru ea, Ovidiu devenise o stare de necesitate sufletească, trupească, că începe să-i fie dragă până și căldura pe care o lasă în plapumă după ce pleacă, că ea începe să o caute prin țesătura cearceafurilor cu palmele, cu genunchii, ca să mai aibă câteva minute senzația că mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie pe placul ei. Și nu voia să fie în societatea oamenilor asupra cărora nu avea nici o ascendență. Ei făceau parte din tagma învingătorilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau mai multă larghețe sufletească. Pentru acești oameni păstra ea întotdeauna în rezervă o fărâmă de inimă, oricând gata să fie exploatată cu tact, cu migală, i se putea insufla energie și particulele invizibile să se urnească încetișor din loc, să înceapă mișcarea, ciocnirea, dividerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tem că e o stare de spirit mai generală și asta te face să te simți un intrus. Aveți dreptate, cred că a început să ne ia prea repede valul. Nu mai avem timp să ne ocupăm de pulsul nostru sufletesc. Suntem prea solicitați de realitățile noastre pur palpabile. Se despărți de Adrian Pascu într-un loc strategic. Îi spuse câteva cuvinte despre bătrâna de la etajul unu, pândarul blocului. Eu îți propun s-o numești popândar, ar putea fi inclusă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu exista, nici discuția înfiripată în drumul către casă, nici senzația că se cunosc de multă, foarte multă vreme și că se înțeleg. Avu o viziune complexă într-o singură fracțiune de secundă. Între ei doi era posibilă o afinitate sufletească pe care o crezuse improbabilă, ar fi putut petrece zile împreună, ar fi respirat același aer fără să ajungă la saturație. Totul era plauzibil, într-o clipă înțelese că reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie, înțelege, pentru mine asta are o importanță capitală, tu ești oaza mea, tu trebuie să fii a mea, numai a mea, altfel n-ai valora mai mult decât orice altă femeie întâlnită aiurea, țin foarte mult la curățenia ta sufletească, trupească, pentru mine ești o oază, ți-am spus-o, i-am spus-o și lui maman și sunt gata s-o spun oricui, te vreau așa cum ești acum, a mea, de aceea vreau să mă eliberezi de suspiciune, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său sufletesc se deteriorase în mod evident, ea vedea bine, era conștientă încă de tot ce se petrecea. Atâta vreme cât Ovidiu menținuse o oarecare constanță în ritmul întâlnirilor lor, ea avusese sentimentul că-l stăpânește, că-i înțelege fiecare reacție, că-i simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Da, știu, distrugeți viețile oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi le trădați încrederea, le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny să mai spună și dispăru. O clipă mai tarziu Eleanor o auzi trântind ușa din față. Se așeza pe un scaun, la masa din sufragerie, si privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să pierdem legătură cu prietenele mele, să nu mai merg la teatru, să nu mai vizitez galerii de artă și să nu mai ies la cumpărături ori de câte ori aveam chef. Toate astea le-am facut de dragul tău! Ca să-ți asigur liniștea sufletească. Să nu înnebunești. Și care mi-e răsplată pentru tot ce-am făcut? Distrugi totul dintr-un foc doar ca să-ți satisfaci vanitatea. Și când reacționez, tu... tu... Se așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mulțumire. — Ei, si ce-a zis țipă nevastă-sa? — La început nu mare lucru. Dar când el a plecat câteva minute, mi-a povestit în culori destul de sumbre ce-nseamnă căsnicia ei cu el. Pentru ea a fost o descărcare sufletească. — Prin urmare chiar l-ai țepuit. — Da, spuse Fanny. Cred că da. — Ești o fetiță cuminte, spuse Creighton în timp ce CD-ul se termină. Pune alt disc, o ruga el. Hai să ascultăm radioul, propuse ea. Se apropie oră știrilor. — Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din text și, mai ales, trebuie să se facă obligatoriu referire la modalitățile artistice de caracterizare folosite de scriitor. Un personaj literar va trebui prezentat nu ca un individ oarecare ,,cu trăsături fizice și morale”, ci prin atitudini și stări sufletești, prin apeluri cât se poate de dese la imagini artistice utilizate de autor, prin îmbinarea echilibrată a diverselor modalități de caracterizare: caracterizarea directă, caracterizarea indirectă sau autocaracterizarea; h) încheierea va trebui să demonstreze valoarea artistică a textului literar care a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trăsăturile fizice și morale, a-l asemăna sau deosebi de oamenii din realitate, a-l urmări în relațiile cu alte personaje, precum și a arăta atitudinea scriitorului față de respectivul personaj. În prezentarea însușirilor unui personaj, accentul trebuie să cadă pe însușirile sufletești, deoarece frământările, gândurile și calitățile sufletești sunt mai importante decât cele fizice. Orice caracterizare de personaj, fie ea orală sau scrisă, este o compoziție și, prin urmare, ea trebuie să respecte cele trei părți ale compoziției, marcate vizibil prin alineate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asemăna sau deosebi de oamenii din realitate, a-l urmări în relațiile cu alte personaje, precum și a arăta atitudinea scriitorului față de respectivul personaj. În prezentarea însușirilor unui personaj, accentul trebuie să cadă pe însușirile sufletești, deoarece frământările, gândurile și calitățile sufletești sunt mai importante decât cele fizice. Orice caracterizare de personaj, fie ea orală sau scrisă, este o compoziție și, prin urmare, ea trebuie să respecte cele trei părți ale compoziției, marcate vizibil prin alineate. În caracterizarea unui personaj, folosirea citatelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de compoziție are efecte benefice în activitatea școlară; s-a observat că elevii acordă o mult mai mare atenție realizării artistice a tabloului, alegerii paletei coloristice, prim-planului și planului secund cu scopul de a emoționa și a transmite stări sufletești și sentimente. În cazul compozițiilor după tablou, mai dificil de interpretat devine acea parte care nu e vizibilă și anume, simbolistica personajelor, rolul culorii, jocul de umbre și lumini, intenția componistică. Se impune explicarea câtorva noțiuni absolut necesare înțelegerii oricărui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]