3,156 matches
-
contribuie la realizarea celui mai important produs al societății: omul capabil să se integreze eficient în viața socială susținând progresul continuu al acesteia. În ultimii ani, școala românească trece printr-un „val” de schimbări menite să aducă în interiorul ei un „suflu” european. Se promovează în școli educația în spiritul valorilor europene ceea ce presupune o atentă selecție și coordonare din partea educatorului. Așadar, școala nu mai este doar un loc unde se desfășoară în stil tradițional procesul de predare-învățare-evaluare, ci devine un spațiu
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
tinerei rătăcitori ca tine, deși tu nu ești chiar atât de tânăr pe cât pari. Și acum te-a prins în gheare și-o să te stoarcă, o să te strângă și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în trupul tău. Livia Cramm, spaima călătorilor! Păi, gândește-te numai. Te-a învățat să iubești marea ca să-i fie mai ușor să te domine! Sărmane marinar! Sărman matelot drăgălaș ce ești! Nu ești decât un cadavru ambulant ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea. Este o viață. O ființă vie. Inocentă. Sacră. Eu am băut elixirul tocmai din cauză că am crezut că viața e sacră. Nu poți să omori o viațăă Poate că nu ești omul care pari a fi, adăugă ea, recăpătându-și suflul. Acela ar fi... își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cel care a găsit cadavrul. Sebastian Shaw. Tânărul energic și pus pe treabă. Conducând respectuos un client a fost confruntat cu priveliștea neplăcută din hol. S-a comportat ca la carte: a verificat dacă acea priveliște neplăcută nu mai are suflu și a împiedicat pe oricine să calce în zonă. L-a împiedicat chiar pe mai sus-numitul client să o șteargă, ceea ce pun pariu că s-ar fi întâmplat dacă i s-ar fi dat măcar o jumătate de ocazie. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și ordinul pe care cu atîta vitejie și pioșenie Îl reprezentați o merită din partea noastră, mitralie Fermín cu toată viteza. Părintele Fernando Îl observa, la limita buimăcelii. Am optat pentru a relua eu conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul Romero de Torres sînt de natură familială, amintiri și obiecte de valoare pur sentimentală. Ceea ce am dori să vă rugăm, părinte, dacă nu e prea mare deranjul, este să ne spuneți cîte ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pleoapele și Îmi surîse, sigură și puternică. — Fă-mi tot ce vrei, șopti ea. Avea șaptesprezece ani și viața Întreagă Îi strălucea pe buze. 29 Se Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un suflu de burniță rece. Am vrut să-i Înapoiez cheia, Însă Bea mi-a poruncit dintr-o privire să o păstrez eu. Am coborît pînă la promenada San Gervasio, În speranța că vom găsi un taxi sau un autobuz. Mergeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care avea să-mi deschidă era tatăl Beei. Am vrut să cred că, În intimitatea propriului cămin, acesta nu umbla Înarmat, cel puțin nu Înainte de micul dejun. Înainte să bat la ușă, m-am oprit cîteva clipe să-mi recapăt suflul și să Încerc să Însăilez cîteva cuvinte, care n-au sosit. Prea puțin mai conta. Am ciocănit de trei ori cu putere. După cincisprezece secunde am repetat operațiunea, și tot așa, ignorînd sudoarea rece care Îmi acoperea fruntea și bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am deslușit oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios lîngă mine, doborît de remușcare. Mi-am ridicat privirea și atunci am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ea devine zi. Steluța se răsfiră în cântec, se deschide în dimineți, se revarsă peste lunci în strălucirea ei și pleacă repede din lume ca să nu fie pătată. Și dacă Steluța ar zăbovi mai mult, ghearele noroiului ar prinde-o, suflul pământului ar înghiți-o și ea oricum ar fi ucisă. Nu poate trăi mult printre oameni. Vine să le dea o candelă din inima ei curată, să le dea vise senine, să le dăruiască o cunună de ” Nu mă uita
STELUŢA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_724]
-
că încă mai ardea pe dinăuntru. Pieptul lui se umflă. Încercă să se gândească ce să spună. Audrey trăgea linii cu degetul pe cicatricile lăsate de cuțit. — S-ar putea ca treburile să se complice, spuse Audrey. Buzz își recăpătă suflul. — Înseamnă că deja te gândești la ce va urma? Audrey își întinse degetele ca pe niște gheare de animal și se prefăcu că-l zgârie. — Nu vreau să știu decât cum stă treaba. Momentul îi scăpa de sub control, de parcă pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pământ. Mal alergă spre scări. Buzz gâfâi agitat pe urmele lui, ajungându-l din urmă pe culoarul de la al patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în braț acul unei seringi, fără să bage în seamă zarva sau pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rostogoli din șa și căzu peste el, punându-i genunchiul pe piept. Totul se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu. - Îl omori, căpitane! interveni voievodul. Oană ridică puțin genunchiul. - Vasile... al..lu... - Scatoalcă, Își aminti căpitanul. Olteanul. Mai spune o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un om... de Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar fructele mi se ofereau cu zeama și parfumul lor inconfundabil. Toate acestea și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și atins existența unui sistem solar, comentă Zeul Concentrării. - Norocul să fii proiectat de jetul din fundul fluviului - o sută de miliarde... - Cât viața unei galaxii. - Și probabilitatea să ajungi viu până la noi - o mie de miliarde de ani... - Cât suflul universului! murmură ca o încheiere Zeul Neantului. În acest timp, Homer, care, la început, de bine de rău, se ținuse de bara din fața altarului, atârna acum moale, ca o marionetă, cu picioarele rășchirate grotesc și cu brațele bălăbănindu-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
doar balsam. Picătura Ce ropot mă trece în seara tăcută... E ploaia de tine în ritm cadențat, Acustice gânduri, Suava pornire în tainice spații Robite-n oftat. Și gândul, și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din lumea de dezmăț, eu scriu nădejdea și învăț că dragostea le-a nvins pe toate. Eu scriu atâta usturime de ochi pierdut în lăcrimare, eu scriu o sete de iertare ce m-a topit în întregime. Eu scriu din suflul de căință, cu focul vinei strâns în oase, aștern cuvintele pioase cu remușcări și neputință. Eu scriu suspinele amare ce mi-au lăsat în suflet semne, eu pun pe focul jertfei lemne și dacă nu mai scriu mă doare. Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prea târziu - toată lumea îl auzise deja, căci era o operă celebră și versurile erau cunoscute. Sărmanul om a încercat să se salveze jonglând cu silabele cuvântului. A tras de voce și a menținut sunetul final până când a rămas complet fără suflu. Orchestra era nedumerită, iar toboșarii loveau instrumentele pentru a acoperi greșeala. Apoi însă, Chen Yi-chew s-a dovedit a fi un veteran al scenei - a inventat pe loc un vers, care înlocuia „oaia care se trezește în gura leului“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să trosnească. Omul se ghemui cu icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă el Înfipse În zăpadă, ca să-l aibă la Îndemână, toiagul. Se gândi să rămână așa câteva minute, ca să-și recapete suflul și puterile. Își mângâie prin șubă, aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unui om mai răbdător. Dar a lăsat în urma lui o moștenire a cărei splendoare încă mai dăinuiește în amintire ca o Epocă de Aur. kumquat = fruct exotic, foarte asemănător cu o portocală mică (n. red.). În alchimia taoiștilor, Chi desemnează Suflul vital, Focul Spiritului, care, alături de Jing, esența, constituie Marea Operă alchimică. Corespondentul său din alchimia occidentală este sulful. (n. red.) FILENAME \p D:\Carti operare\Taiko\Taiko 2.DOC PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
autentic își face simțită prezența nu în șapte sute, ci în trei pagini, atunci Dorina Neculce se anunță drept o prozatoare de luat în seamă.Lucru rar la un debutant, autoarea își cunoaște limitele și nu se aventurează în scrieri implicând suflu epic, analiză psihologică sau construcții ample. Autoarea pare să-l contrazică pe Jules Renard, după care, în proză, a avea talent, înseamnă să scrii nu trei pagini, ci trei sute. Prozele scurte din Dacă aș putea străbate timpul au drept temă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
două, a spus ea, aruncându-mi o privire prin care-și cerea scuze. — A, nici o problemă, a răspuns Lulu cu o voce dulceagă. Mă încântă ideea de a lua în seama mea proiectele lui Phil, de a le da un suflu nou! — Ei, foarte bine atunci, a zis Dawn, lăsând să-i cadă dosarele din brațe pe o măsuță de lângă zid. Le manipula cu eficiența lipsită de emoții a unui dealer de blackjack de la Bellagio 1. Oare eu eram singura care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aici, cu Tavi. Tavi nu tresări, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, în aer, Tavi era deja lângă fereastră, iar doamna nu voise, de fapt, decât să-și îngăduie o pauză de respirație, să-și recapete suflul, înaintea marii scene finale. Într-adevăr, părea decisă să nu se mai întrerupă și să nu se lase întreruptă, până când nu descarcă toată otrava. Domnule Vancea, să-ți vorbesc despre dezastru. Sufletul plin de cețuri și văgăuni, unde șuieră șerpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea, pogromul acela... stau mai mult aici, cu Tavi. Tavi nu tresărise, deși stăpâna întinsese mâna să-l mângâie. Un gest aiurea, Tavi dormita sub fereastră, departe, Tereza voise doar să-și recapete suflul, probabil. Va fi nevoie de eroi, așa ai spus. Înlocuitori de eroi, așa ai spus. Când se va ridica, cândva, capacul de pe cazanul în care am fiert cu toții, duhoarea va fi insuportabilă. Viermii și puroaiele și mucegaiul vor năvăli de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o în fața televizorului. În mod normal, ar fi fost datoria mea, dar cred că Tom era atât de mirat să dea peste M.F.P. într-un context atât de neobișnuit, încât a trebuit să se retragă câteva clipe, ca să-și găsească suflul. Regina lui reapăruse ca prin minune și nu mă îndoiesc că inima îi bătea nebunește, amenințând să-i spargă pieptul bolnav de dragoste. Rufus era mult mai calm decât fusese la telefon, în după-amiaza aceea. Șocul începuse să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]