1,669 matches
-
al doilea război mondial și al ocupației Franței, Breton este în SUA (va fi și acuzat de dezertare de către suprarealiștii din patrie, care participă activ la Rezistență). Breton se întoarce în Franța în 1946, încercând să reînvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supraviețuit în unele forme și aspecte epigonice, nu a mai constituit o mișcare cum fusese în perioada interbelică. Experiența suprarealismului - din care Breton a
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Gherasim Luca scriu și publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-și consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 își mută capitala la București. Cel mai de seamă poet suprearealist român rămâne totuși Gellu Naum, supranumit ultimul mare poet suprarealist european. Suprarealismul în pictură. Fondatorii suprarealismului au fost poeții. Termenul ""Surréalisme"" a luat naștere în anul 1917, când poetul Guillaume Apollinaire, înainte de a da la tipar piesa de teatru ""Sânii lui Tyresias"", îi schimbă subtitlul în ultima clipă din "dramă
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
pictură. Fondatorii suprarealismului au fost poeții. Termenul ""Surréalisme"" a luat naștere în anul 1917, când poetul Guillaume Apollinaire, înainte de a da la tipar piesa de teatru ""Sânii lui Tyresias"", îi schimbă subtitlul în ultima clipă din "dramă supranaturalistă" în "dramă suprarealistă". Scriitorul André Breton preia acest termen și-l folosește într-un articol intitulat " Pentru Dada" (1920), pentru ca în 1922 să publice "Manifestul suprarealismului". Prin urmare, totul a început de la literatură, abia apoi suprarealismul îi va atrage pe artiștii care practică
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
al cărei autor este Giorgio De Chirico îl fascinează. După război Breton îi va cunoaște pe Picabia, Duchamp, Max Ernst, cumpără tablouri și își formează o bogată colecție. În anul 1924, adresează o întrebare fundamentală: ""Este, oare, posibilă o pictură suprarealistă?"" La ceastă întrebare vor răspunde - fiecare în stil propriu - Max Ernst, Joan Miró, André Masson, Yves Tanguy, Salvador Dalí, René Magritte și Paul Delvaux. Aceste personalități sunt întregite de alți artiști la fel de talentați, deși mai puțin cunoscuți, cum ar fi
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
deplina libertate să se miște cu îndrăzneală și absolută dezinvoltură într-o zonă care se află la granița dintre lumea interioară și cea exterioară care, deși nu este foarte precisă, posedă o deplină realitate (suprarealitate!) fizică și psihică." Operele pictorilor suprarealiști sunt mărturie a căutărilor unor terenuri virgine, a unei lumi niciodată reprezentate până atunci, pe care suprarealismul dorește să o descopere prin revoluția mentală ai cărei moștenitori mai suntem încă și astăzi. Pictorii expresioniști abstracți americani, Jackson Pollock, Mark Rothko
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
niciodată reprezentate până atunci, pe care suprarealismul dorește să o descopere prin revoluția mentală ai cărei moștenitori mai suntem încă și astăzi. Pictorii expresioniști abstracți americani, Jackson Pollock, Mark Rothko și Arshile Gorky s-au inspirat enorm din suprarealism. Ideile suprarealiste se regăsesc totodată în operele sculptorilor Louise Bourgeois și Alberto Giacometti. Dintre principalii pictori suprarealiști se menționează
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
cărei moștenitori mai suntem încă și astăzi. Pictorii expresioniști abstracți americani, Jackson Pollock, Mark Rothko și Arshile Gorky s-au inspirat enorm din suprarealism. Ideile suprarealiste se regăsesc totodată în operele sculptorilor Louise Bourgeois și Alberto Giacometti. Dintre principalii pictori suprarealiști se menționează
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
au impresionat profund pe Mihail Sebastian, care a făcut din Max Blecher un personaj foarte important al Jurnalului său. O primă și ultimă plachetă de versuri, intitulată "Corp transparent" (1934) îi apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească și cele trei romane și cu el avea să poarte o corespondență asiduă. Romanul său de debut, "Întâmplări din irealitatea imediată" este o
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
(n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț - d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România. a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamț și frate al etnomuzicologului Harry Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante. Victor Brauner urmează școala
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori". În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în arta fotografică
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
Puterea de concentrare a domnului K"" și ""Straniul caz al domnului K"" sunt tablouri pe care André Breton le compară cu piesa ""Ubu Roi"" a lui Alfred Jarry, "o imensă satiră caricaturală a burgheziei." Victor Brauner participă la toate expozițiile suprarealiste. În 1935 revine în țară, la București. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme și fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
Savoarea lor se păstrează și în româneasca lor transpunere. Expoziția a prilejuit apariția în ziare și reviste a numeroase, interesante articole critice și luări de atitudine cu privire la suprarealismul în arte și literatură. Alte aprecieri despre participările lui Brauner la expoziții suprarealiste: "Acest curent cu toată aparența sa de formulă absurdă... este un punct de tranziție spre arta care vine." (D. Trost, în "Rampa" din 14 aprilie 1935). În "Cuvântul Liber" din 20 aprilie 1935, în articolul "Expoziția lui Victor Brauner", Miron
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
peiorativ, alteori, cu totul superficial. Ce înseamnă în definitiv literatura onirică? Firește, etimologic, e limpede: oneiros = vis. E limpede dar insuficient. Propun două categorii învecinate, în funcție de care să fie stabilită sfera noțiunii de oniric. Și anume: literatura fantastică și poezia suprarealistă. În perspectiva istoriei literare, literatura onirică va putea fi considerată o încercare de sinteză între fantasticul tradițional, de tip romantic, și suprarealism.„ „Pentru literatura onirică, așa cum o concep eu, visul nu este sursă și nici obiect de studiu; visul este
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
literatura onirică, așa cum o concep eu, visul nu este sursă și nici obiect de studiu; visul este un criteriu. Deosebirea este fundamentală: eu nu povestesc un vis (al meu sau al altcuiva), ci încerc să construiesc o realitatea analoagă visului. [...] Suprarealiștii s-au străduit și ei să detecteze aceste elemente stranii din realitate (e suficient să ne gândim la Nadja a lui Breton ori la Țăranul la Paris a lui Aragon); dar au procedat ca niște reporteri în căutare de insolit
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
asistat de Moldov. Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, Virgil Gheorghiu, B. Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, S. Perahim, B. Herold, etc. Manifestul publicației este destul de vag, cuprinzând elemente dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse în noțiunea generală a desfacerii de orice constrângere academică. În fond, "unu" înoată mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează la un
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania - d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă. Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria. Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru manifestările inconștientului în artă. În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
cu André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
o broșură intitulată ""Dalí sau antiobscurantismul"" (1931). Dalí este entuziasmat de mișcarea suprarealistă, în care vede posibilitatea manifestării imaginației sale exuberante unită cu o virtuozitate tehnică a desenului și culorii. Datorită comportamentului său, în 1934 este exclus din grupul artiștilor suprarealiști, ceea ce nu-l împiedică să se considere singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept ""o metodă
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmarescă și suprarealistă. Franz Kafka s-a născut în timpul domniei împăratului Franz Joseph, un monarh cunoscut pentru tactul cu care reușea să medieze conflictele etnice, dar nu atât de abil în situațiile economice. Pentru Imperiul Austro-Ungar, Praga reprezenta al treilea oraș ca dimensiune
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Hyperion" în 1909, lucrarea rămîne nepublicată în timpul vieții autorului. "Descrierea unei lupte" începe letargic, într-o atmosferă festivă, cu un erou principal introvertit și mult prea complexat de propriul fizic. Capitolul al doilea plonjează de-a dreptul într-un infern suprarealist: protagonistul se urcă în spatele unui prieten și îl călărește cu sălbăticie, apoi întâlnește un om gras din Orient, transportat într-o lectică, care îi relatează povestea stranie a unui « suplicant ». Kafka îi arată abia în 1905 lui Max Brod noua
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
se arată deranjat de « convulsiile aleatorii ale minții » din opera Elsei Lasker-Schüler, iar cu alte ocazii se pronunță împotriva poeziei lui Johannes R. Becher, pe care o consideră zgomotoasă, haotică și inaccesibilă. De cealaltă parte, a-l numi pe Kafka suprarealist însemnă a comite un ușor anacronism, având în vedere că "Manifestul suprarealismului" al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul morții scriitorului evreu. Afinitățile lui Kafka cu această a doua mișcare sunt eliminarea barierei dintre vis (fantastic
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
(n. 16 noiembrie 1922, Azinhaga, Portugalia - d. 18 iunie 2010, Lanzarote, Insulele Canare, Spania) a fost un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști "foarte" din realitate. Romanul "Ensaio sobre a cegueira" („Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor”) conține în detaliu aspectele pshihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-
José Saramago () [Corola-website/Science/298329_a_299658]
-
este violența șocantă, fiind probabil unul din cele mai violente filme din istorie. Criticul de film Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a spus despre el: ""Acesta este cel mai violent film pe care l-am văzut vreodată"". Durerea capătă dimensiuni suprarealiste în acest film: carne sfâșiată de pe corp cu bice de metal, sânge curgând în șuvoaie, durere infernală, plăcere patologică a soldaților romani. Crucificarea este arătată în detaliu (deși fără a fi conformă - cuiele se băteau la încheietura brațului și nu
Patimile lui Hristos (film) () [Corola-website/Science/297172_a_298501]