6,772 matches
-
școlilor franceze ale anilor ’50 din secolul trecut sau comparatism de gradul 1 și 2 - până la accepția teoretică modernă a interpretării tipologice și a diferențelor și asemănărilor în ilustrarea unor teme și motive, a unor idei și concepte, ori prin supunerea textelor ce prezintă un denominator comun unei hermeneutici instaurative - prin teoriile germane, începutul acestei orientări în România fiind jalonat de Tudor Vianu, urmat de cei mai străluciți studenți ai săi și de alți specialiști în modurile receptării valorilor simbolice. Semnează
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
prin intermediul Internetului, ci mai ales sub forma Rapoartelor către Clubul de la Roma (procedura privilegiată specifică a Clubului). Trebuie însă specificat că Rapoartele, deși au ca scop expunerea concluziilor esențiale asupra diferitelor problematici, o fac în spiritul aducerii în atenție și supunerii dezbaterilor a concluziilor trase. Rapoartele către Clubul de la Roma La sesiunea anuală de la Berna din 1972, găzduită de Guvernul Federal Elvețian și care întrunea 17 cercetători din cele mai diferite domenii sub coordonarea lui Dennis Meadows (specialist în dinamica sistemelor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prea puțin cu ei ca să îmi poată influența mentalitatea și comportamentul. Am știut întotdeauna ce cale să alegă singur, fără sfaturi. (Lider) Justificarea acțiunii sau a nonacțiunii este specifică în cele trei categorii. Implicarea e justificată, în primul rând, prin supunere la normă, în timp ce abținerea de la contribuția la bunul colectiv este explicată prin calcul rațional. Avem aici corespondentul românesc a ceea ce Bellah și Hammond (1980) au denumit „limbaje secundare ale responsabilității sociale” sau al discursului angajamentului civic, pentru a-i parafraza
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în primul rând convingerile, să învățați să recunoașteți, în diferite situații, senzațiile vegetative care sunt semnalele stărilor afective neplăcute și să le determinați cauzele, apoi să le contracarați prin mesaje interioare raționale constructive. Comportamentul non-asertiv presupune desconsiderarea propriilor drepturi și supunerea exagerată față de dorințele și nevoile celorlalți. Subiectul nu-și exprimă sentimentele și dorințele, culpabilizându-se atunci când încearcă să ceară ceva. Dacă subiectul va transmite celorlalți nesiguranța sa în legătură cu dreptul de a cere ceva, aceștia din urma vor avea tendința să-i
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
din nou în emisar. Se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigații, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, și chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansată. De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în orașe ca Palo Alto, Denver, El Paso și chiar Washington DC! Aceasta e destul de scumpă, dar totuși mai ieftină decât desalinizarea apei marine
Epurarea apelor uzate. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Onea Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1218]
-
bun părinte este acela care reușește să răspundă adecvat nevoilor copilului sau să dezvolte, nu obediența, ci respectul individualității și autonomia de la vârstele cele mai fragede. Astfel, relațiile permisive determină comportamente uneori imprecise, alteori agresive și neascultare; cele autoritare determină supunere și lipsă de inițiativă și respect de sine, ori agresivitate, iar cele supraprotectoare tind să realizeze comportamente pasive, dependență și lipsă de reacție. Cum educarea copilului începe de la vârste fragede, părintelui îi sunt necesare anumite cunoștințe și calități pe care
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
jocului de-a doctorul” medicul se prezintă pentru copil sub trei aspecte funcționale: funcție-rol paternă, funcție-rol maternă, funcție sexuală. Rolul patern al medicului revine unui personaj care are toate caracteristicile paterne ale puterii și care inspiră sentimente de frică și supunere din partea copilului; în acest caz medicul este trăit ca un personaj agresiv, reprezentând puterea paternă sau chiar o putere supremă căreia în final și tatăl real al copilului se va supune. Rolul matern este redus la cel de infirmieră devotată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se adaugă o „contra-acțiune” patologică ce se opune ordinului dat bolnavului de a executa un act motor. 7) Opoziția este refuzul voluntar de a executa o mișcare, o acțiune care vine în contradicție cu ideile patologice ale bolnavului. 8) Supunerea pasivă este o accentuare a stării obișnuite de sugestibilitate, în cursul căreia bolnavul execută imediat, în mod ireflexiv, toate ordinele care i se dau, indiferent dacă acestea au un caracter bizar sau chiar absurd. 9) Catalepsia este o tulburare de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar profetul - cel prin gura căruia Dumnezeu vorbea poporului. Din aceste considerente „vocea profeților” neliniștea, înfricoșa, obliga la supunere și ascultare, restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural și medical. Platon vorbește atât despre „nebunia divină” considerată ca un „dar al zeilor”, dar și despre „nebunia boală”. Hipocrat, stabilind cele patru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau asociate, cu caracter obiectiv, desemnând o stare morbidă, particulară. Exemplu: „stigmate de degenerescență”, „malformații”, „atavisme” etc. Stupoare: suspendarea oricărei activități fizice și psihice, activitate intelectuală și afectivă, imobilitate cu negativism. Sugestibilitate: dispoziție mintală particulară, caracterizată prin receptivitate crescută și supunere necondiționată a individului la influențele care se exercită din afară asupra lui de o altă persoană. Suicid: act de autoagresivitate voluntar și conștient, urmărind întreruperea cursului vieții individului. Surmenaj: oboseală fizică și psihică, cu scăderea forței, a randamentului și inițiativei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un soi de predestinare pe care o țes moirele și o duc la îndeplinire zeii fără crâcnire. Excepție pare a face Poseidon - dușmanul olimpian al lui Ulise -, dacă nu cumva și aceasta este „parte” din trama destinului său. De ce această supunere? Pentru că Ananke este, cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa Calipso, fiica lui Atlas, care locuiește în omphalos-ul talazurilor, „buricul lumii”, insula Ogigia; vrăjitoarea Circe, fiica lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
păstrători ai învățăturii primite de la Demetra. Învățătura era însă ereditară și, prin urmare, risipirea ei prin dezvăluire era strict interzisă. „Experimentele de învățare” și „conținutul” curriculumului ezoteric eleusin erau mult mai complicate. Rigoarea și coerența lor mistică era însă totală. Supunerea la regulile stricte ale confreriei era asigurată prin chiar angajamentul solemn al inițiaților. Aceștia deveneau imediat preoți ai Demetrei, căpătând accesul la viață fericită post-mortem în împărăția lui Hades. Ceremoniile și ritualurile se constituiau în pregătire sacră pentru această condiție
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din copilărie”) sau în pubentibus annis („la anii pubertății”)14. Toți veneau însă ca tineri vasali palatini „supuși (obsequium) regelui”, „încredințați (commendati) regelui” și „hrăniți (nutriti) de către rege”15. Pare sigur că depuneau față de rege și vechiul jurământ germanic de supunere și credință, vestitul truste 16, prin care se crea antrustionul regal; acesta era un corp militar religios aflat în imediata apropiere a monarhului, „garda regală nobiliară”, care trebuia să-l apere pe rege cu prețul vieții și să-i sporească
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
până la cele mai elementare detalii previzibile. (***) Etapa a III-a. Evaluarea proiectului curricular Trebuie realizată în cel puțin două modalități. a) Evaluarea in vitro - se realizează prin analize critice obținute de către designeri din cât mai multe surse. Publicarea proiectului și supunerea sa dezbaterii publice sunt obligatorii. De asemenea, trebuie organizate consfătuiri și dezbateri cu toate categoriile de interesați și beneficiari: specialiști, manageri, părinți, elevi/studenți etc. b) Evaluarea in vivo - se poate realiza experimental: designerii se vor transforma în cercetători și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au produs întăriri, au creat convingeri. Procesul de aliniere a unei populații sau a unui grup la o nouă doctrină este complicat și necesită timp. Nu vom acorda aici un spațiu extins expunerii teoriilor manipulării și practicilor de a obține supunerea la autoritate. Specialiștii invocă paradigma lui Milgram, o tehnică de laborator pentru transformarea individului într-un automat supus. Secretul e confruntarea cu o sursă de autoritate care se exercită prin violență: în cele mai multe cazuri, conștiința lui se înclină în fața autorității
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi trata cu impulsuri electrice), subiecții lui Milgram se explicau apoi: nu credeam că e posibil să refuzi, făceam ce mi s-a cerut. Ei își declinau astfel orice responsabilitate. Milgram explică: supunerea la autoritate este mecanismul psihologic ce integrează acțiunea individuală cu intenția politică, cimentul natural care leagă oamenii de sistemele de autoritate. Evenimentele istorice (Milgram se referă la experiența celui de-al doilea război mondial) au relevat faptul că, în viața
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca instrumente pentru a-i „convinge” pe ceilalți să se „autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își asumau răspunderea să-i convertească pe ceilalți. Metodele? Bătaia, supunerea la neînchipuite umilințe, fizice și psihice, pedepse inumane, delațiunea, izolarea. Rezultatul? Obținerea unui climat de neîncredere și suspiciune, surparea totală, „modificarea interiorului” în atât de mare măsură, încât cei supuși „experimentului” erau de nerecunoscut. Se instalase, în rândul deținuților, o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
arestați și anchetați, se pare, două sau trei milioane de oameni și aproximativ 300 000 au murit în închisori. O proporție importantă din populația țării, fără a mai pune la socoteală familiile și prietenii, a fost redusă la tăcere și supunere prin teroare primitivă și inocularea unei frici necontrolate. E. Psihologia cozii Motivul cozii (vom reveni într-un alt text asupra acestui motiv) a dominat conversațiile cotidiene, îndeosebi în timpul dictaturii lui Ceaușescu. În preocupările actorilor sociali, așteptatul la coadă (nu importă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
intensitate: perioada stalinistă, începând cu 1948, și perioada ceaușistă. Mult timp în România nu a existat viață parlamentară și nici șansa unui exercițiu democratic. Mai multe generații n-au cunoscut decât regimuri totalitare și nu au putut „învăța” decât arta supunerii, compromisului, renunțării și „adaptării”. Schimbările de după 1944 au produs un ecart important, astfel încât această dată poate fi considerată ca fiind crucială în schimbarea vieții sociale din România. S-a instalat atunci o „nouă istorie”, dar încă puțini își imaginau ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o societate democratică structurile de putere se folosesc de această autoorganizare pentru a administra mai eficient afacerile curente. În societatea totalitară, puterea nu concepe să coopteze la gestionarea treburilor obștești persoane sau organisme care nu îi sunt supuse sau fidele. Supunerea necesită crearea unui climat și a unor măsuri care să dezagrege, atât direct, cât și indirect, orice relații sociale concurente. În mod direct, reuniunile publice sunt interzise, dacă nu sunt controlate de putere. Dar în mod indirect teroarea distanțează indivizii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
această perspectivă, se poate face distincție între o formă manifestă și una latentă de teroare. Forma manifestă folosește, în primul rând, metode directe de înfricoșare, obținând, atât în plan colectiv, cât și individual, o stare emoțională intensă care duce la supunere față de putere. Forma latentă este generată de măsuri indirecte, precum cele care duc la penuria alimentară, e mai greu observabilă la nivel individual, dar menține lipsa de organizare socială a majorității populației. Ambele forme presupun intervenția mecanismelor de apărare, ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
resemnare, sublimare a insatisfacțiilor, viclenie conjuncturală, melancolie și umor - aceasta era recuzita curentă a supraviețuirii noastre”. Tot el citează observațiile bine făcute ale lui Mihai Botez, pentru care supraviețuirea ar fi fost o artă, „chiar demnă, sub dictatura comunistă, combinând supunere bine calculată, criticism autolimitat, păstrare tactică a unui profil marginal și utilizare inteligentă a oportunităților”. Complicitatea, bucuria victoriei în cotidian, împărtășirea și împărțirea micilor prăzi din abundența occidentală - fie cărți, fie reviste, dar tot așa și banale produse de masă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mă gândeam dacă pot sau nu să găsesc ceva ca să le pun pe masă copiilor mei”. Goana după produse e doar un aspect - e drept, important - al existenței, cu stresul și nesiguranța sa, parte dintr-un sistem de intimidare și supunere: „Am trăit sentimente dintre cele mai diverse, de la revoltă la neputință, ajungând până la ură și la negarea a tot ce se întâmplă în jurul meu. Se crease o stare de contradicție între ceea ce se auzea în mass-media (se vorbea de o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
afecta, efectiv aveai sentimentul că trăiești într-o cușcă din care nu poți ieși. Ruperea de oameni și de realități era totală”. Model și identificare Am descris în altă parte (Neculau, 1992, 1999) metodele prin care regimul comunist reușea alinierea, supunerea, hipnotizarea omului mediu: școlarizarea precară, crearea unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. Totul era prescris, dirijat, cenzurat: cuvântul, gestul, atitudinea, comportamentul public. Această atmosferă de neîncredere și continuă presiune n-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
control, oamenii erau deja domesticiți, timorați, dresați, epuizați fizic și psihic, devitaminizați, cu imunitate redusă. Coada era nu numai un reflex al penuriei și al politicii economice falimentare, ci și un instrument de control al populației, de disciplinare, pasivizare și supunere colectivistă față de autoriatea sistemului, de colonizare a timpului liber și deviere către supraviețuire a energiei populare care ar fi putut fi orientată spre revoltă. Cei mai mulți „grei” nu aveau nevoie să stea deloc la cozi - fie că lucrau în comerț, la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]