3,992 matches
-
de vorbă cu ea și cu Carlos va reuși să alunge puțin din minte scena cadoului; În orice caz plimbarea Îl va ajuta să-și omoare timpul pe care ar fi trebuit să-l petreacă singur În apartament, așteptînd ca Susan și Juan Lucas să se Întoarcă de la cocteil ca să-l ia să mănînce Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă cu soția lui, o Susan puțin mai ștearsă, era fericit cînd Îi auzea că Întreabă cine e artistul care a făcut casa de cristal, le dădea lămuriri, nu avea destulă sticlă ca să facă atîtea case de cristal: ce era Facultatea de Arhitectură, o porcărie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Facultatea de Arhitectură, o porcărie, ce era vocația și ce erau principiile și soția lui știa să se poarte și astfel, gata să dea explicații cînd i se puneau Întrebări, arhitectul putu să se alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living și patio-ul cu mica lagună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fata stă aici, dragă, e Încă o fetiță; n-are a face, chiar dacă ar sta la Polul Nord, are obligația să-și scoată pantalonii ăștia slinoși și cămașa asta care probabil că miroase de la o poștă!... „Frumoasă obligație!“, exclamă Juan Lucas, Susan spuse un fel de darling, cineva fu gata să se scandalizeze, dar hohotul de rîs al lui Juan Lucas Îi molipsi și-i obligă totodată pe ceilalți să-i Împărtășească buna dispoziție și lui Lastarria Îi veni deodată chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de golf, gluma s-a răspîndit peste tot, „ești grozav, Juan Lucas“, spuse o femeie, Lastarria ar fi fost În stare să-l poarte pe umeri, iar arhitectul la modă rîdea și el și o urmărea cu coada ochiului pe Susan, fermecătoare, care se Îndrepta spre misteriosul salon japonez. Suedeza se Întoarse să vadă ce se petrece, nu pricepu nimic biata de ea, se uita la Juan Lucas, era prima dată cînd se priveau, el cu coada ochiului și sorbind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sorbind o Înghițitură de whisky, pe urmă puse paharul pe un spațiu de aer care se transformă Într-o tavă și-o țintui cu privirile cu felul lui special de a privi, fără ca nimeni să-și poată da seama. Numai Susan Îl observa de departe, aproape Înțelegătoare, Îl observa fără să-l privească printre grupurile care-și reluau conversația Întreruptă pentru o clipă și care se Întorceau apoi să privească spre ușa living-ului: Ernesto Pedro de Altamira, care se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parcă spunînd: știi prea bine În cine lovești cu noua dumitale lege. Finita, extrem de fină, se apropie cu un pahar de suc de grepfrut și-l puse În mîna premierului, care parcă se mai Învioră puțin și, zărind-o pe Susan, fermecătoare, ceru Îngăduința să meargă s-o salute: ținea mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o salute: ținea mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se apropie și s-o salute. „Susan cea frumoasă, frumoasa Susan, Susan cea frumoasă“, spunea Într-una premierul, Înaintînd cu sucul de grepfrut și invitații se obișnuiau Încet-Încet cu prezența lui și ultima lege În realitate nu le aducea nici un prejudiciu; invitații Îl vedeau cum străbate curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se apropie și s-o salute. „Susan cea frumoasă, frumoasa Susan, Susan cea frumoasă“, spunea Într-una premierul, Înaintînd cu sucul de grepfrut și invitații se obișnuiau Încet-Încet cu prezența lui și ultima lege În realitate nu le aducea nici un prejudiciu; invitații Îl vedeau cum străbate curtea, Lastarria se umfla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ea, fusese coleg de Universitate cu primul ei bărbat, n-o văzuse de ani de zile, ținea mult la ea, dintotdeauna. Dintotdeauna ținuse mult la ea, trebuia să se apropie și s-o salute. „Susan cea frumoasă, frumoasa Susan, Susan cea frumoasă“, spunea Într-una premierul, Înaintînd cu sucul de grepfrut și invitații se obișnuiau Încet-Încet cu prezența lui și ultima lege În realitate nu le aducea nici un prejudiciu; invitații Îl vedeau cum străbate curtea, Lastarria se umfla În pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încordat: nu știam că e un mare admirator al tău.“ - „Foarte vechi, foarte vechi“, repetă premierul, În timp ce Altamira se Îndepărta scuzîndu-se și simțind că un mușchi i se Încordase de la umăr pînă la gît, silindu-l să Închidă ochiul stîng. Susan văzu un tînăr cu un costum demodat dar foarte elegant și care vorbea tot timpul despre politică, voia să danseze cu mine, Îl văzu și pe Santiago, logodnicul ei, care dansa cu mine... „Foarte vechi, foarte vechi“, repeta Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulțime de fotografii În toate ziarele, Îmbrăcat la modă de data asta, dar și În caricaturi Îngrozitoare, diforme, Îl văzu din nou vorbind despre politică, puțin Înainte de a simți două mîini reci, fără oase, care-o strîngeau de braț spunîndu-i Susan, Susan. „Darling“, spuse ea, Încă distrată, scuturîndu-și bucla pe spate pentru a se Întoarce complet În patio, reuși să-l vadă și pe Juan Lucas stînd de vorbă ceva mai Încolo cu suedeza care se ridicase În picioare și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fotografii În toate ziarele, Îmbrăcat la modă de data asta, dar și În caricaturi Îngrozitoare, diforme, Îl văzu din nou vorbind despre politică, puțin Înainte de a simți două mîini reci, fără oase, care-o strîngeau de braț spunîndu-i Susan, Susan. „Darling“, spuse ea, Încă distrată, scuturîndu-și bucla pe spate pentru a se Întoarce complet În patio, reuși să-l vadă și pe Juan Lucas stînd de vorbă ceva mai Încolo cu suedeza care se ridicase În picioare și era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce el repeta: Dodó, spune-mi Dodó ca Întotdeauna... „Ești un om atît de important, darling.“ - „Dodó, Dodó, ca Întotdeauna.“ premierul Își luă paharul cu suc de grepfrut, avea poftă să se Îndepărteze nițel de larma conversațiilor. O luă pe Susan de braț și se apropiară Încet-Încet de un colț al grădinii de unde se putea zări Lima, departe, o puzderie de luminițe care clipeau ca stelele. El nu uita niciodată de Lima și o clipă mai tîrziu Începu să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
murea de frică să nu fie Întîmpinat cu o Înjurătură de mamă, cu accentul acela ciudat de data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa era tînără și elegantă, chiar dacă nu era o frumusețe și se pare că nu spunea prostii cînd sporovăia cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să treacă prin dreptul lui. Uite că premierul venea spre ei și ar fi fost firesc să-și ia rămas-bun așa, Întîlnindu-se ca din Întîmplare și de altfel Într-o bună companie, fiindcă Lalo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putut remarca pe grasul Bello și bineînțeles că aveau să se salute și el putea intra din nou În scenă, dar premierul, care Înainta condus de trei dintre degetele aeriene ale lui Ernesto Pedro de Altamira și gîndindu-se Încă la Susan, zări șoldurile acelea foarte late și umărul lăsat și se trezi ipso facto În biroul lui, unde secretara Îi citea rubrica „Documente vechi“ dintr-un ziar, Lalo Bello despre originea unor averi și rivalități politice... premierul trecu pe lîngă istoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
invitații În patio, istoricul cel gras se mutase cu cîțiva metri din loc și căuta un scaun și un whisky și un chelner ca să i-l aducă. Lastarria Înțelese că avea cea mai bună ocazie s-o șteargă, poate că Susan e singură pe undeva pe-aproape sau Juan Lucas a lăsat-o baltă pe suedeză... Dar ceva Îi atrase atenția și-l sili să caute o coloană după care să se ascundă, numai că acest patia nu avea coloane: Lalo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe arhitect, i se Închise un ochi cînd Îl văzu pe Lastarria, simți că face neurastenie cînd Îl zări pe Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care, puțin distrată, dar cu un aer ștrengăresc și parcă puțin trist, cine știe, mergea În echilibru pe marginea bordurii care despărțea patio-ul de grădină. „Unu, doi, trei“, număra Susan În gînd, dar alunecă puțin și trebui să calce pe pajiște, renunțînd la jocul ei și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
renunțînd la jocul ei și Înaintînd cîțiva metri pînă la marginea piscinei luminate. Acolo se opri și așteptă cu spatele sosirea lui Ernesto Pedro de Altamira: „Nu te mișca, auzi că-i spune, apucînd-o de coate: rămîi așa o clipă, Susan... E o plăcere nespusă să pot privi Lima peste umărul tău atît de alb... Nu te mișca, mai stai puțin... Lasă-mă s-o mai privesc doar o clipă, așa cum se vede acum, cu: luminile astea care abia se zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stai puțin... Lasă-mă s-o mai privesc doar o clipă, așa cum se vede acum, cu: luminile astea care abia se zăresc... Sigur că aș putea pune o statuie În locui ăsta, dar cum aș putea Înlocui părul tău, dragă?“ Susan simți că mîinile lui Ernesto Pedro se desprind de pe coatele ei și se Întoarse zîmbind, scuturîndu-și bucla blondă pe spate și Înfățișîndu-i toata splendoarea bustului ei care se vedea foarte bine datorită decolteului Îndrăzneț al rochiei strălucitoare și albastre. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peste umărul lui Altamira, Îl văzu pe Juan Lucas stînd de vorbă Înflăcărat cu suedeza, care-l asculta fericită, povestindu-i probabil călătoriile lui cu jeepul de-a lungul Braziliei, Îl cunoștea bine, avea expresia lui obișnuită la Începutul petrecerilor, Susan văzuse de multe ori expresia asta, dar adresată ei, nu altei femei. „Juan Lucas se poartă Îngrozitor, Ernesto: nu știu cît mai are de gînd să stea de vorbă cu fata asta.“ De Altamira, care pe lîngă neurastenie mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
manii, se simți Îmbătrînit deodată, obrazul stîng i se acoperi de riduri și Începu să-l urască pe Juan Lucas și pe toți invitații, fiindcă el la ora zece fix trebuia să-și scoată dantura falsă. „O să-și revină el. Susan, o să-și revină“, Îi spuse, Încercînd să se stăpînească și luînd-o de braț ca s-o ducă Într-un colț al terasei de unde Lima se vedea destul de bine. „Dar văd că tremuri, Ernesto“, Îi spuse ea. Voia să adauge ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Altamira simți că nu mai poate suporta și Își privi mîinile foarte albe brăzdate de vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece, dar nu-și găsi nici de data asta liniștea, nimic nu-l putea ajuta să se calmeze. „Numai Susan, numai Susan“, Își spunea Întruna În timp ce alerga după apă, nespus de mîhnit și complet chior, din fericire nu i-a ieșit În cale Lastarria, fiindcă l-ar fi Înjunghiat. Și tot din fericire Finita Își amintise de pastilă și trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]