2,093 matches
-
chiar și fizic, „corporal”, așa cum se face în multe oratorii și în multe comunități; experiențe care se fac de la strângerea hârtiei până la asistența celor bătrâni, a copiilor cu dificultăți și a celor cu dezabilități. Toate aceste forme sunt importante deoarece suscită capacitatea noastră de slujire, ne face să înțelegem că suntem creați pentru alții, ne face să înțelegem capacitatea noastră de a ne dărui și cresc stima de noi înșine. Când creștem în stima de noi înșine, realizăm că putem fi
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mână" un viitor careu de ași. Al poeziei, desigur. Una câte una, i-au apărut și cărțile. Fiecare apariție editorială, un eveniment literar, are în spatele ei o poveste neverosimilă (cu Dan Petrescu, Ion Cristoiu, etc.). Fiecare volum de poeme a suscitat comentarii critice de substanță. Și totuși, undeva, în resorturile cele mai intime ale ființei poetice, numită Lucian Vasilescu, s-a produs un fenomen de respingere a unei realități pervertite. Consecințele? Să-l cităm pe autorul volumului de poeme Țara mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
avem de-a face cu o prezicere indirectă a unui eveniment viitor negativ care s-ar putea să i se întîmple celui care pătrunde pe proprietatea păzită de cîine. Amenințarea este prezicerea unei stări de lucruri nedorite pe care o suscită (Damblon 1997) o emoție legată de reprezentarea evenimentului nedorit: să fii mușcat. Totuși, un alt aspect al strategiei discursive rezidă în faptul că locutorul se prezintă ca protector al trecătorului, hoț și/sau victimă potențială: el prezice ce se poate
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a relației cu lumea, instaurată de poezie: "Relația cu realul nu este de ordin descriptiv (cu intenția de a provoca în receptor formarea unei reprezentări mentale încă episodică), ci evocativ: asemenea cuvîntului simplu, adagiului, sau proverbului, enunțul poetic aspiră să suscite ivirea unei reprezentări prototipice, deja disponibile" (1997: 710). Bonnefoy arată tocmai această alunecare referențială de la episodic la evocativ atunci cînd declară că orice frază de Borges "se sprijină, pentru a-și spune sensul pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aerian sau acvatic, este determinat de întâlnirea unor fluxuri antagonice în aparență, ce devin însă complementare pentru a constitui o formă de auto-organizare și o unitate activă."66 "În și prin Renaștere cultura europeană apare ca o fierbere dialogică permanentă, suscitând o efervescență de idei, teorii, aspirații, visuri, forme ce se vor asocia ca într-un vârtej. Acest "vârtej" cultural se naște în condițiile în care se formează în paralel vârtejul politic-social-economic ce antrenează și creează, în același timp, Europa. Vârtejul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
centrală, însă fără succes. În perioada premergătoare Reformei, opoziția față de Biserică și papalitate a căpătat noi dimensiuni: principii și cavalerii, orășenimea și burghezia, țărănimea și plebea orașelor formulau programe de revendicări și de limitare a puterii Bisericii Catolice. Nemulțumirea crescândă suscitată de instituțiile religioase își va găsi o supapă de refulare în Reformă. În anul 1517, Martin Luther (1483-1546) își expunea doctrina la Wittenberg, prin 95 de teze care se află la originea protestantismului 188. Ele revoluționau cu adevărat gândirea religioasă
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în Europa în diferite moduri. Acesta rezulta, în primul rând, din principiile proclamate de Revoluție, precum cel al drepturilor popoarelor de a dispune singure de soarta lor. Exaltarea "Marii națiuni", dominația politică, economică și militară a Franței în Europa au suscitat reacții naționale antifranceze în Prusia, Spania, în Tirol sau Italia. Suveranii europeni au înțeles că numai împreună pot lupta împotriva mișcărilor naționale. Într-o Europă marcată încă de "Vechiul Regim" feudal, agrar și autoritar, sentimentul național își găsea sursa în
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de inabilitatea autorităților române de la începutul anilor 90, când președintele Iliescu și ministrul de Externe, Adrian Năstase, au socotit oportun să încheie cu URSS un tratat foarte asemănător cu cel semnat de Dej și reînnoit de Ceaușescu, fapt care a suscitat o mare neliniște în opinia publică românească și a permis ulterior diplomației ruse să pună condiții inacceptabile în negocierea unui nou tratat. Abia acum, când aderarea României la NATO este certă, se poate spune că pozițiile celor două părți contractante
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și 1938. Corpusul acestui al treilea manuscris va fi corectat, completat, bifat cu note ulterioare, cu adăugiri a căror dată precisă este imposibil de fixat, căci scrisul lui Halbwachs se schimbă mult chiar în aceeași perioadă. Dar acest manuscris va suscita toată dificultatea de interpretare a articolului "Memoria colectivă la muzicieni", publicat în 1939 în Revue philosophique. Manuscrisul, început în 1935 și continuat și după 1939, constituie esențialul din ceea ce ne-a rămas din Memoria colectivă. Cartea se prezintă ca o
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Frege aspiră, într-un mod impersonal, să determine adevărul, limbajul cotidian, preocupat numai de reușita comunicării, dorește să convingă, să emoționeze, sau să intereseze. De acord cu Frege, Ludwig Wittgenstein subliniază și el importanța utilizării limbajului în situații concrete, ce suscită întrebări legate de anume finalități practice: cu ce ocazie? în ce scop? pe ce "scenă"? și cu ce "modalități de a acționa"? se spune ceva. Se evidențiază astfel aspectul interactiv și concret al comunicării. Rudolf Carnap a făcut distincția între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu siglele indescifrabile, cu senzația de vid, cu liniștea... Definind procese fără durată, el instaurează o lume atât prezentă, la care cititorul accede în mod direct, cât și perfect străină, percepută din exterior, ruptă de situația de enunțare. Prezentul narațiunii suscită numeroase dezbateri de ordin teoretic. Astfel, el pune problema unității de la indicativ prezent. Referitor la acest aspect, există trei concepții opuse: în concepția tradițională, întrebuințarea deicticelor (simultaneitate cu momentul enunțării) ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
le sară, conștient că trecerea descriptivă poate de fapt să se resoarbă într-o denumire unică, de exemplu "crâșma lui nea' Colombe", care îi asigură unitatea. Această echivalență globală între o temă-titlu și seriile lexicale, care se opune dinamicii romanești, suscită inevitabil o ripostă din partea celui care face descrierea, care adesea se străduiește să confere dinamism descrierilor sale. Această impresie de mișcare poate fi dată de "mărci de integrare liniară" (mai întâi..., apoi..., în sfârșit...), însă acesta este cel mai brut
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ei; nici unul nu-și are referința în celălalt. Este vorba mai ales de reiterarea substantivelor proprii sau de cea cu Eu și Tu. De fapt, deicticele Eu și Tu (capitolul 1) nu se substituie. Este și cazul substantivelor proprii care suscită din timpuri străvechi mari controverse logico-filosofice; întrebarea este dacă aceste substantive au sau nu un semnificat. Cei care susțin ideea potrivit căreia substantivele proprii nu au semnificat duc mai departe teza apărată în secolul al XIX-lea de S. Mill
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
începători“ - cititorii Curierului românesc - și „avansați“ - cei ai Curierului de ambe sexe. Deviza lui Heliade în acești ani, „Grăbește-te cu încetul!“ (pe care, în 1834, i-o împărtășea într-o scrisoare domnitorului Alexandru Ghica) putea, nu-i vorbă, să suscite rezerve atât din partea adversarilor grabei, cât și din aceea a dușmanilor încetinelii. Dar, în condițiile concrete ale timpului, era o tactică adecvată. Școala tranziției alfabetice a fost o școală a impacienței răbdătoare. În primii doi ani de apariție (1829, 1830
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a naționalismului cînd acesta rămîne nedesăvîrșit, dar poate și să-l înfățișeze într-o lumină pozitivă atunci cînd, atin-gîndu-și ținta, se potolește. Ori, tocmai această concepție complexă asupra națiunii și a naționalismului a căzut în uitare de curînd, datorită emoției suscitate de resurgența unor identități politice din Europa de Est în special (dar și din Țara bascilor, din Irlanda de Nord și din alte asemenea locuri) și pe care ne-am obișnuit să le ignorăm. Vechile naționalisme au uitat zgomotul și violența din epoca lor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
alte spații ale luptei dintre creștini și musulmanii arabi sau turci, în Ungaria, spre exemplu. În sfîrșit, acestă luptă prelungită s-a tradus printr-o "democratizare" a meseriei de militar și prin accesul acesteia în rîndurile nobilimii. De asemenea, a suscitat formarea de vaste zone-tampon între beligeranții ce au curățat jumătatea septentrională a Spaniei, pe măsură ce înaintau armatele creștine. Acest fenomen militar a favorizat ascensiunea "cavalerilor" de origine țărănească; ei au sporit rîndurile aristocrației hidalgo, devenită mult mai numeroasă și mai per-meabilă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Marcel la Paris (1357-1358) sau prin cea purtată de Van Tyler în Anglia (1384). Ea se manifestă în chipuri multiple care, adesea, reînvie "erezii sociale"117 de tip albigeois, jacquerii țărănești clasice ca acea din Vendeea, dar în egală măsură suscită primele revendicări ale cetățenilor simpli, și nu numai ale burgheziei. În Boemia mai ales, această mișcare politică se unește cu trezirea conștiinței unei suveranități exclusiv naționale. Aici, imigrarea germană încurajată de Venceslas al IV-lea (1378-1419) declanșează o reacție a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
marginalitate culturală. Aceastea este pedagogia din care se revendică, începînd cu 1813 British and Foreign School Society ce zdruncină monopolul școlii anglicane Na-tional Society for Promoting the Education of the Poor. Metodele acestei noi rețele de școli publice pentru săraci suscită admirația vizitatorilor francezi. Aceștia sînt frapați de faptul că dascălul acționează doar ca ordonator al muncii monitorilor selecționați dintre cei mai avansați dintr-o sută de elevi, cît nu-mără fiecare clasă.146 În epocă, acest procedeu pare să reprezinte culmea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fondată pe baza valorilor împărtășite sau considerate ca atare, dintr-o perspectivă exclusiv politică dar în fapt destul de departe de ideea de asemenea modernă a unui stat definit în sens larg prin teritoriu și prin locuitorii săi. Această concepție va suscita atît rezistențe cît și supralicitări fracționiste. Louis XVI exprimă un punct de vedere evident discordant cînd, în decembrie 1791, îi scrie marchizului de Breteuil: "Este necesar ca națiunea aflată în nenorocire, să nu găsească altă soluție decît aceea de a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
considerată cu mai multă ușurință preferabilă celei a străinilor".180 Vom obiecta numai față de restricția sugerată de expresia "din unele puncte de vedere". Îngrijindu-se să stăpînească o populație apatică, democrația în formare trebuie, în realitate, să se oblige a suscita mereu adeziunea unei mase multă vreme circumspecte sau neînțelegătoare. Ea nu poate să parvină la această situație decît supraevaluîndu-și meritele proprii în raport cu sistemele de guvernare ale țărilor vecine, flatînd profund orgoliul național al concetățenilor. Hobsbawm o recunoaște de altfel: ""Englezul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se va remodela în grandiosul proiect al Națiunii universale, al viitoarei patrii a libertății în care oamenii vor învăța să renunțe la propriile interese pentru a se devota interesului public. Prima dintre aceste concepții este doar formalistă, în vreme ce a doua suscită pur și simplu teama. Ea te face să te gîndești la acel pasaj în care Rousseau arată cu degetul "pe acești pretinși cosmopoliți care, justificîndu-și dragostea de patrie prin dragostea față de speța umană se laudă că iubesc pe toată lumea, pentru
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
micro-naționalismelor care în ultimul sfert de veac XIX vine să perturbe confortul marilor State ce nu sînt dispuse să acorde nici un sprijin practic dorinței de libertate a acestora. Catalogul națiunilor Încercarea de a pune cît de cît ordine în problemele suscitate de conceptul modern al națiunii se dovedește destul de dificilă, am spune chiar, fără speranță. Înainte de toate, o primă dificultate ține de vocabular. După 1790 se naște o întreagă familie de termeni, reinterpretați sau inediți. Termenul de naționalitate, apărut încă din
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
stat, iar fiecărui stat, o națiune, începînd din 1827, Giuseppe Mazzini se dedică acestei activități politice destinate să șteargă umilirea Italiei. Acest tablou al Risorgimento-ului se întunecă totuși, pe măsură ce concepția republicană și laică a lui Mazzini nu reușește să suscite interesul unanimității. Pînă în 1850, țara va rămîne împărțită în cinci mari zone de suveranitate: Regatul Piemont-Sardinia 5,2 milioane de locuitori), regatul lombar-dovenețian înfeudat Austriei (5,5 milioane), ducatele de Tosca, Parma și Modena aflate de asemenea sub aria
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
republican proslăvit în 1892 de către papa Leon XIII, după ce cardinalul Lavigerie legase contracte cu Jules Ferry și Jules Grévy în 1883. În schimb, traiectoria laicilor cuprinși de misticismul patriei spirituale rămîne mai enigmatic, chiar dacă grație lui naționalismul francez depășește criza suscitată de separarea Bisericii și Statului pentru a atinge apoi nivelul sublimului în anii ce preced războiul din 1914-1918. Cel mai celebru dintre acești convertiți este desigur Charles Péguy (1873-1914) și convertirea sa are rădăcini adînci, mai precis într-un antimilitarism
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un cadru incapabil să le impună o identitate colectivă plauzibilă. Nu se știe cum ar putea fi definită mai bine această patrie curioasă: "Kaiserlich-Königlich (imperială-regală) sau Kaiserlich und Königlich (imperială și regală)295". Însă, numai dintr-atîta lucru, Cacania nu a suscitat cine știe ce fervoare. Sigla sa k. k. sau k. u. k. nu desemnează decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate doar pentru filateliști și o anume valoare afectivă pentru funcționari, ofițeri, nobilime și oamenii de afaceri intelectuali. Căci
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]