5,048 matches
-
au atribuit mai ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași și București. Iar În consecința „insuficiențelor suverane” din titlurile voievozilor ori domnilor s-a putut menține mereu Îngroșat „șirul pretendenților” la tronurile Moldovei și Valahiei, de unde și cronica „instabilitate politică internă a celor două mici entități statale, la cheremul ingerințelor străine”. Oportună sau constructivă rămânea, de aceea
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
vol. Toți În unu. Unirea Principatelor la 150 de ani, coord. Dumitru Ivănescu, Dumitru Vitcu, Iași, 2009, p. 193-223. </ref>, manifestările cu caracter „anticarlist” ori „antimonarhic” de pe timpul anilor 1866-1871, mai ales, au ținut de disputele politice pe care „tânărul suveran” nu prea avea Încă „dexteritate” ori abilitățile necesare spre a le „arbitra”, conform normelor constituționale <ref id="32"> 32 Vasile Russu, op. cit., passim. </ref>. Experiența personală, probele de suveran și de comandant de oști, la momentul Independenței, i-au consolidat
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
constatăm că, aproape în totalitate, specialiștii acordă divinității feminine atributele esențiale ale vieții și morții. Astfel, referindu se la urnele cu caractere antropomorfe feminine, N. Kalicz (1970, p. 73) apreciază că acestea „reprezintă zeița, sursă a vieții și a morții suverană a tuturor celor vii și a morților, și care îi primește, cu brațele deschise, pe toți cei care ajung în lumea cealaltă”. La rândul sau, Cl. Cohen (2003, p. 122) se întreabă retoric: „ Dumnezeul preistoriei era o femeie?”, argumentând că
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a păstra scânteia originii sale celeste în „noaptea înaltă” a închisorii materiei. De aceea, ființarea sa evită să lase urme în istorie („Pietre n-am lăsat și nici lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului cu o lume impură: „Degeaba umbra vrea să mă închege / Nu simt durerea pietrei de-a fi înger” (Livada plânse galbena privire). Motivul central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel al exilului, iar
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
în ciuda unor prognosticări pesimiste, teatrul va dăinui atât timp cât va exista specia umană. A doua carte, Contururi scenice (1975), reunește cronici teatrale, menite să demonstreze „legea unității spectacolului”. Textul dramatic și spectacolul - crede S. - sunt interesate nu doar de „o conviețuire suverană”, ci și de „o intercondiționare și integrare reciproc avantajoasă”. Concepția potrivit căreia teatrul „înseamnă numai sau în primul rând literatură dramatică”, ca și aceea, opusă, ce reduce teatrul la „translarea mecanică a textului în spectacol” sunt respinse. Un spectacol își
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
pe Mesia: „Doamne, Stelaru Cristoase,/ Sub banca din parc mai e loc/ Și pentru obositele tale oase”. Altfel spus, invarianta particularizantă a lirismului lui S. e un cabotinism ingenuu. Autoportretizându-se ca haimana, ca golan, poetul o face cu un orgoliu suveran și întrebuințează, vorbind despre sine, pluralul majestății: „Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,/ Noi n-am avut alt soare decât Umilința”. Asemenea lui Al. Macedonski, dintre „poeții blestemați” autohtoni, autorul Orei fantastice trăiește, tot timpul, cu sentimentul valorii
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată analiza „sistemului social”, care, în viziunea sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
reală a Porții” <ref id="11"> 11 Ediție de documente Îngrijită de Corneliu-Mihail Lungu, Tudor Bucur, Ioana Alexandra Negreanu, București, 1997, doc. nr. 15, p. 119 120. </ref>. În paralel cu demersul de mai sus, Domnitorul dorea să Înainteze acelorași suverani, la sfârșitul anului 1870, un Memoriu amplu și extrem de detaliat, În care se sublinia că menținerea stării dependență față de Poartă prezenta pentru ambele părți mai multe inconveniente decât avantaje. Cea mai bună soluție - În optica lui Carol I - era considerată
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
vol. IV, București, 1978, doc. nr. 88, p. 255. </ref>. Tot la 9 mai se adoptă și proiectul de lege privind instituirea unei decorații naționale, ordinul „Steaua României”, de fapt, așa cum sesiza și agentul consular american de la București, „prima acțiune suverană a României independente” <ref id="53"> 53 Ibidem, vol. II, partea II-a, doc. nr. 9, p. 10.</ref>. A doua zi, 10 mai 1877, aniversarea a 11 ani de la sosirea lui Carol I În Capitală și depunerea jurământului În calitate de
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
perioada anterioară, un motiv În plus de a spori dificultățile celor care se confruntau cu delicata operă de pacificare. Cât privește poziția Rusiei, cum era de așteptat, contele Șuvalov respingea, pe de o parte, orice analogie Între poziția Greciei, stat suveran, și cea a României, al cărei statut de independență nu fusese recunoscut Încă de Europa. Pe de altă parte, Gorceakov Împărtășea Întru totul opinia lui Bismarck, prezența delegaților români fiind de natură a provoca „discuțiuni violente”. Dând dovadă de „generozitate
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
du Chancelier..., t. IV, p. 428, 431. </ref>. Demn de remarcat este faptul că Regele va reuși să obțină o unitate de vederi În privința orientării politice externe românești spre Puterile Centrale. Inițial, În momentul retragerii Guvernului I. C. Brătianu (martie 1888), Suveranul manifestase o oarecare neîncredere față de atitudinea conservatorilor, a căror reputație, În opinia publică, era aceea de a fi rusofili, o aserțiune ce se va dovedi nu tocmai exactă. Oricum, pentru a evita orice surprize, Carol I va lua decizia de
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 19 iunie și 11 septembrie 1848 (26 de numere). Primele două numere poartă titlul „Poporul suveran” (ca și numerele 8-14), celelalte, „Popolul suveran”. Redactor responsabil este Dimitrie Bolintineanu, suplinit, în lipsă, de Al. Zanne, iar redactori, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Petre Teulescu și Nicolae Bălcescu (acesta e și redactor responsabil între 2 și 13 august). P.s.
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 19 iunie și 11 septembrie 1848 (26 de numere). Primele două numere poartă titlul „Poporul suveran” (ca și numerele 8-14), celelalte, „Popolul suveran”. Redactor responsabil este Dimitrie Bolintineanu, suplinit, în lipsă, de Al. Zanne, iar redactori, Cezar Bolliac, Grigore Alexandrescu, Petre Teulescu și Nicolae Bălcescu (acesta e și redactor responsabil între 2 și 13 august). P.s. a fost unul dintre organele de presă
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în registrul moral și estetic al impersonalității suverane. Retras în cochilia sinelui, sondat cu tranșanța și transparența autospecției blecheriene, solitarul se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
de societatea pe care o considera tradițională, modernitatea din economie, politică și cultură. Prin aceasta a descătușat forțe care au dus la expansiunea științelor autonome, la dezvoltarea industriei manufacturiere bazate pe tehnologii tot mai sofisticate, la separarea statelor naționale și suverane sau la modernismul cultural ce a luat mai târziu o varietate de forme. Către sfârșitul secolului XX, inițierea și consacrarea modernității au atins acel prag peste care s-a trecut, în termenii lui Ulrich Beck, de la „raționalizarea tradiției” la „raționalizarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
teritorii cu granițe precis demarcate. Abia pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Europa apare ca un „mozaic de state” sau ca o „societate internațională de state” . După pacea de la Westphalia (1648), apare în Europa „modelul westphalian” de relații între state suverane aflate în competiție pentru putere, ghidate de dreptul internațional al coexistenței și de urmărirea propriilor interese. După aceasta, treptat-treptat, apar tot mai multe state naționale cu propriile sisteme politice și de jurisdicție asupra unor teritorii precis delimitate de granițe și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
funcționarea pieței muncii și un gen nou de diviziune a muncii. Motorul acestei schimbări este reprezentat de solicitările tot mai insistente pentru calificări înalte și înguste sau, la polul opus, pentru calificări rutiniere. Calificările aparțin însă unei individualități cât mai suverane, care-și negociază prețul muncii în mod independent și pentru fiecare nouă angajare. Între calificările înalte și cele rutiniere a rămas un spațiu care, în societatea industrială, era cel mai cuprinzător, pentru ca de acum să devină tot mai restrâns, dar
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
A relevat cu deosebire specificul național al operei literare, pe care l-a transformat într-un alt criteriu valoric, îndată după cel estetic. Întrunindu-i pe scriitorii junimiști sub ideea combaterii lipsei de autenticitate în literatură, a proclamat drept principiu suveran luciditatea, exigența în creație și în apreciere - trăsături distinctive a ceea ce el însuși a numit „noua direcție”. Născută ca o reacție împotriva nonvalorii, „noua direcție” s-a remarcat, sub raportul criticii, prin negarea violentă a frazeologiei patriotarde, prin opoziția permanentă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să fie scoase din latență și să dobândească un destin istoric. În sfârșit, clădit pe baze documentare solide, modelul lexical al lui M. echilibrează raportul de forțe dintre
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
înghiți până la urmă toate iscodirile minții. Omul lipsit de Dumnezeu descoperă blestemul pământului, pe care cetatea lui Cain n-a știut să-l răscumpere vreodată. Revelația deșertăciunii poartă cu sine apăsata conștiință a netrebniciei; în absența unui Dumnezeu iubitor și suveran, cele mai sublime acte de umanitate se irosesc în neantul definitivei uitări. Harta desenată de gesturile noastre zilnice nu imprimă decât imaginea deșertului; ariditatea nisipului măsoară trecerea timpului cosmic; existența nu pare să aibă decât o consistență granulară. Când oftăm
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Adunarea Generală și cu un mandat de șase ani maximum. CPM ascultă și face evaluarea tuturor propunerilor de bogății universale (faimoasele situri și alte comori) care trebuie înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial sau Lista Patrimoniului Umanității. CPM poate lua decizii suverane cu privire la catalogarea, denumirea și conservarea siturilor culturale și naturale de importanță pentru moștenirea comună a umanității. În anumite condiții (culturale, economice, etnice, politice, religioase), siturile repertorizate pot obține fonduri bănești de la organizația WHF (World Heritage Fund). Programul de acțiuni ale
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
eterogenă: nu numai că nu putem aduna mere cu pere, dar nici merele între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții în ultimă instanță arbitrare. Autorul este suveran, creația este un act demiurgic, liber de orice constrângere (retorică, metafizică, morală etc.). În contextul unor polemici în jurul reprezentării Holocaustului (și, prin extensie, al reprezentării altor traume sau „rupturi de civilizație”), Hayden White a fost presat de mai mulți autori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și fiindcă era un statist radical, acorda suveranului, încă din prima frază a profundei și controversatei Politische Theologie (1922), dreptul la decizie (Entscheidung) în oricare situație excepțională (Ausnahmezustand) pe care - în opinia mea, în mod arbitrar și tautologic - tot instanța suverană o definește și proclamă 15. Robert Bellah este, am spus-o deja, autorul contemporan care a studiat cel mai sistematic noțiunea de religie civilă, într-o suită de articole și cărți publicate începând cu 196716. În Statele Unite, referințele religioase în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
slab în conștiința fiecăruia dintre ei, de vocea rațiunii, singura în măsură să-i facă să se înțeleagă mai bine unii pe alții și să coopereze. Dacă rațiunea morală comună a fost socotită de Kant pe deplin competentă, și chiar suverană, în evaluarea moralității acțiunilor oamenilor se pune în mod firesc întrebarea ce utilitate practică mai avea, în ochii lui, un sistem speculativ de filosofie morală, o „metafizică a moravurilor”. O remarcă semnificativă, în acest sens, găsim deja în „Cuvântul înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de râs (Chandler, 1977, p. 63). Departe de a se conforma acestor cerințe, detectivii generației anterioare își cultivau excepționalitatea - ba chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle. Dacă predecesorii acordau prea puțină importanță psihologiei cititorului - în fond, de pe la 1700 până în zorii modernității, am avut cam un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]