4,883 matches
-
se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i atât de rea pe cât se spune! - i se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, E.P.L.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ca paladini și numărul lor nu poate fi limitat cu strictețe la doisprezece . Carol Magnul trebuie socotit ca unul dintre ei ,iar Ganelon sau Gao din Maienta , prietenul trădător al tuturor celorlalți ,era foarte la preț în ochii amăgitului său suveran pe care-l stăpânea complet prin vicleșugurile sale . Deocamdata ne vom mărgini a prezenta , mai în amănunt , câțiva dintre pairii principali , lăsându-i pe ceilalți să se înfățișeze singuri , pe maăură ce evenimentele îi vor aduce în scenaî. Începem, deci
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu lovituri de bâtă la gura peșterii , dacă nu l-ar fi oprit mama sa . Când au aflat din gura ei cine era , cavalerii i s-au aruncat la picioare și i-au făgăduit că îi vor obține iertarea împăratului. Suveranul a fost foarte fericit de această regăsire și l-a luat la curtea sa pe Orland, care a devenit cel mai puternic sprijin al tronului și al creștinătății . ROLAND și FERRAGUS Orlando sau Roland s-a afirmat în deosebi prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Troiei . Avea o lucrătură minunată și era atât de tare ,încât nu exista pe lume armătură pe care să n-o poată străbate . ROLAND contra OLIVIER Guerin de Montglave avea conducerea Vienei, supusă lui Carol Magnul. El se certase cu suveranul său, iar Carol îi asediase cetatea, după ce pustiise tot ținutul înconjurator. Guerin era un soldat bătrân, dar se bizuia, pentru apararea sa, pe patru fii și doi nepoți, care erau cei mai viteji cavaleri ai timpului. După două luni de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Maganza, un vrăjmaș plin de rea credință al lui Rinaldo și al întregii sale case. Intr-o vreme, Rinaldo își atrase mânia împăratului într-o asemenea măsură, încât acesta l-a izgonit de la curte. Ne mai nădăjduind să obțină iertarea suveranului, Rinaldo trecu în Spania și intră în serviciul regelui sarazin, Ivo. Frații săi: Alarde, Ricardo și Ricciardetto, l-au urmat și toți patru l-au slujit pe acest rege cu atâta credință încât ajunseră a se bucura de mari favoruri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat lupta până ce au fost întrerupți de către un mesager care-i aduse vestea lui Ferrau că regele Marsilius, suveranul său, avea nevoie de jutorul lui. Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de a porni în căutarea Angelicăi, se învoi cu bucurie. Apoi Ferrau a plecat cu mesagerul spre Spania. Dar pe Rinaldo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul său. În vreme ce spunea acestea, Rodomont, revenindu-și din buimăceală, se întorcea spre ei. Dar purtarea sa era acum cu totul alta de astă dată și a declarat că renunță la orice gând de luptă cu un om care-l cucerise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care se odihnea Angelica, au surprins această frumusețe în somn. O oarbă întâmplare! A cărei putere nu e decât prea mare în această viață omenească, te înduri tu oare să lași în gura unui monstru aceste farmece pentru care atâția suverani s-au războit? Vai! Frumoasa Angelica era sortită să cadă victimă acestor cruzi oameni. În vreme ce dormea, ea a fost legată de către ebudieni și abia când au dus-o pe puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în piept și crede-mă cănd îți spun că omorându-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în piept și crede-mă cănd îți spun că omorându-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras din tabăra suveranului lor, Bradamanta și-a luat numaidecât armele și a încălecat. Melissa a condus-o în galop peste câmpuri și păduri, spunându-i între timp ce avea de făcut. Când au ajuns, în sfârșit, în pădurea vrăjitorului, ea îi repetă instrucțiunile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu pune mâna și nu trudește din greu. Cu câți copii avea își spunea însă că era acum rândul lor să ajungă oameni și sa muncească și să-și facă. El considera, în sinea lui, că își câștigase acest drept suveran: să stea adică și să se uite, după atâția ani cât se trudise. Aici ajungem însă la fondul dramatic al chestiunii, că dacă el cu adevărat își câștigase acest drept, și unul din fiii lui depune mărturie că așa a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
apoi le întoarse spatele. Știa că Napoleon își aduna armate peste armate. Știa că își mutase curtea la Dresda și că acolo etala un lux exorbitant. Se ambiționa să pună în umbră cealaltă curte, curtea de la Erfurt, pozând în mare suveran al continentului. Și, pentru toate astea, cheltuia sume e-xor-bi-tan-te de bani. Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități materiale ale slujbașilor lui, care se sacrificau, da, se sacrificau trăind în țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a compus un poem care-i displăcuse suveranului din acea vreme. L-au acuzat că urzea o erezie, nu știu dacă era adevărat, dar i-am purtat fratelui meu pică fiindcă că și-a riscat viața pentru un poem, pentru un biet poem, cu puțin mai lung decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cadiul Îl lasă să crească puțin, Înainte de a-l domoli printr-un gest și de a continua: — Fapt Încă și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de nepăsare le-ar transforma din nou În deșert. Mereu la cheremul unei furtuni de nisip! Printr-o fereastră situată la stânga sa, cadiul a cântărit cu o privire expertă poziția soarelui. S-a ridicat. — E vremea să mergem În Întâmpinarea suveranului nostru, spune el. Bate din palme. — Să ni se aducă oarece pentru drum! Căci Îi stă În obicei să-și ia cu sine niște stafide, pe care să le ciugulească pe drum, obicei pe care apropiații și oaspeții săi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia să fie, totuși, o zi de sărbătoare, ca la fiecare vizită a suveranului la Samarkand, dar bucuria s-a stins din primele clipe. După ce a străbătut calea pavată cu dale, care urcă dinspre râul Siab, hanul și-a făcut intrarea solemnă prin Poarta Buhara, situată În nordul orașului. Surâdea cu toată fața, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând cămărașului, care se apleca de fiecare dată să primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind din cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind din cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său prieten ar putea constitui o schimbare bine-venită. Pe drum, Abu Taher Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor poporului căruia Îi aparțineau. Dar, de la o generație la alta, hanii turci căpătaseră obiceiurile supărătoare ale suveranilor persani. Se considerau un fel de semizei, Înconjurându-se de un ceremonial din ce În ce mai complicat, de neînțeles și chiar umilitor pentru militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
militarii lor de rang Înalt. Un mare număr dintre aceștia intraseră, așadar, În legătură cu conducătorii religioși. Nu fără plăcere, Îi ascultau pe ulema ponegrindu-l pe Nasr, acuzându-l că s-a Îndepărtat de căile Islamului. Ca să-i sperie pe militari, suveranul se purta foarte aspru cu ulema. Tatăl său, un om cucernic, totuși, nu-și Începuse oare domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul dintre rarii demnitari religioși care păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu abilitate, acest rol de conciliator, evitând să-l contrazică pe Nasr, profitând de cea mai mică schimbare favorabilă a dispoziției acestuia pentru a-l conduce spre sentimente mai bune. El așteaptă, lasă să se scurgă minutele dificile, iar când suveranul s-a așezat pe tron, când l-a văzut, În sfârșit, cu șalele bine proptite Într-o pernă moale, ia din nou lucrurile În mână, Într-un mod subtil, imperceptibil, pe care Omar Îl observă plin de ușurare. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Însoțește din nou pe cadiu la curte, atmosfera este de nerecunoscut. Nasr e așezat pe tron, un fel de divan Înălțat, acoperit cu un covor de culoare Închisă, În preajma căruia un sclav ține un taler cu petale de trandafir zaharisite. Suveranul alege una, o așază pe limbă, o lasă să se topească pe cerul gurii, Înainte de a Întinde alene mâna către un alt sclav, care Îi stropește degetele cu apă parfumată și i le șterge cu zel. Ritualul se repetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]