2,412 matches
-
spre Roma. - Îl cheamă Bovo, pentru prima oară ne-a căzut în mână. Am cerut să i se aducă apă și de-ale gurii. A mâncat pâinea și cașul ca un câine înfometat. L-am întrebat de ce se dăduse cu tâlharii, și el n-a încercat să mă impresioneze cu vorbe despre nevastă, copii și guri de hrănit. A zis doar atât: - Am ajuns ca niște animale. Dar chiar și un animal are dreptul să mănânce. L-am întrebat dacă știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mână. Strigătele se auzeau dintr-o colibă care ardea cu tot cu sufletele care se adăpostiseră în ea. Bărbatul care ne vorbise la început zăcea în noroiul înroșit de sânge - toiagul puțin mai încolo -, cu țeasta spartă din care îi țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tremura de frică. Am încercat să mă calmez, să gândesc totul la rece, și am luat o hotărâre. L-am lăsat pe Bovo înăuntru, iar eu și Gundo, cu pumnalele ascunse, dar gata pregătite de atac, ne-am îndreptat către tâlhari ca doi pelerini, prefăcându-ne că nu știm ce îndeletnicire aveau. Când bandiții ne-au văzut, au crezut uluiți că ieșiserăm din pădurea din spatele nostru. S-au repezit câtre noi amenințându-ne, împungând aerul cu torțele și cu spadele ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
definitiv părăsită de mine, și se pregătea să moară de una singură, mai rău decât o femeie stricată care doar a avortat sau și-a sufocat propriile odrasle. Tristă soartă mai ai tu, Aquileia plină de chiparoși, devenită vizuină de tâlhari și de lupi, înecată de mâl și de urzici. Se povestește că regele hunilor te-a cucerit văzând cum fug din tine cocorii. Acum doar cocorii îți sunt pelerini credincioși. Am sosit în ziua în care luna octombrie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe întuneric de la palatul ducal, am fost atacat de un om cu fața acoperită, pumnalul său lăsându-mi o cicatrice la umărul stâng. Am crezut că a fost vorba despre un tâlhar, dar când, la câteva zile, o săgeată a trecut la o palmă de mine în timp ce supravegheam muncitorii care reparau o seamă de creneluri pe zid, mi-am dat seama că viața îmi era în primejdie. Chiar maestrul zidar care coordona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
haine, coșurile cu mâncare, să curețe și să aranjeze caii și trăsura. Pe urmă a hotărât cine să meargă la Târgoviște: câțiva băieți mai voinici, ca să facă față eventualelor peripeții. De când urcase pe tron Vald Dracul cel Tânăr, se răriseră tâlharii, iar drumurile erau destul de sigure. Prințul acesta, pe care spătarul nu-l văzuse niciodată, era crâncen cu pedepsele și i se dusese vestea de om rău, dar drept, pentru că avea pentru toți vinovații o singură pedeapsă: îi trăgea în țeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
această întâmplare. Cam astfel de gânduri le treceau prin minte când trăsura a intrat în Pădurea Brâncu. Aici, călătoria a luat cu totul altă întorsătură. Nu merseseră mai mult de un sfert de ceas, când le-au ieșit în față tâlharii. Erau vreo 12 inși, apăruți pe neașteptate din tufișuri. Doi au strunit caii, câțiva s-au aruncat asupra spătarului și i-au pus un cosor în gât, iar ceilalți stăteau împrejurul trăsurii. - Noi suntem Frații Futacu, a început unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zicea asta, se apropiase de Pampu și-i pusese mâna pe vesta lui cea nouă. Nu era un gest de dispreț, ci mai degrabă de evaluare a unei mărfi. Nimeni de acolo se pare că nu avea intenții agresive. Nici tâlharii, nici Pampu. Însă, în momentul în care simțise mâna străină pe pieptul său, Zogru reacționase instinctiv. Pe jumătate neatent, pe jumătate speriat, prinsese cu o mână gâtul tâlharului, îl ridicase brusc și îl aruncase, cum arunci o hârtie la coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mărfi. Nimeni de acolo se pare că nu avea intenții agresive. Nici tâlharii, nici Pampu. Însă, în momentul în care simțise mâna străină pe pieptul său, Zogru reacționase instinctiv. Pe jumătate neatent, pe jumătate speriat, prinsese cu o mână gâtul tâlharului, îl ridicase brusc și îl aruncase, cum arunci o hârtie la coșul de gunoi. Corpul trecuse ușor ca un fulg pe deasupra celorlalți și dispăruse departe, în pădure. Încă erau uluiți, când Zogru, dezlănțuit și cuprins de teamă, în aceeași vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ioniță s-au agățat de coșul trăsurii și, în câteva clipe, au dispărut pe drumeagul șerpuit printre copaci. Nici Zogru n-a întârziat mult. După ce a strâns între mâini capul unuia până l-a făcut terci, a rămas complet singur. Tâlharii alergau mâncând pământul, trăsura dispăruse în pădure, iar în jur nu rămăseseră decât două cadavre. Era dezolat, îi era jenă de sine, se simțea vinovat și incapabil să mai dea ochii cu cei care îl cunoșteau. A rătăcit un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la o înălțime prea mare ca să sară. Nu putea să se prindă cu nici un chip de vreo ramură, căci ciotul în care stătea agățat era destul de lung și depărtat de trunchi. De aceea se bucurase sincer când apăruseră în cărare tâlharii. Era o ceată mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să ne vedem de treabă. Pe când Mihnea vorbea fără oprire, trecut acum pe tonul împăciuitor, că n-am să vă pedepsesc, gândiți-vă, băieți, ce se poate întâmpla dacă vă dau pe mâna lui Dracula, care, orișicât, e fratele meu, tâlharii îi luaseră toate hainele, îl lăsaseră complet dezbrăcat, doar un inel cu piatră neagră nu ieșea de pe degetul cel mic - și oricum era timp și pentru el. Apoi luând la căutat buzunarele ascunse, găsiseră o punguță cu doi-trei galbeni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zi, un tânăr plin de viață, foarte curajos și credincios, pe nume David, s-a gândit să pornească la drum în căutarea copacului fermecat cu speranța că își va recupera mama, a cărei libertate se află acum în mâinile unui tâlhar vestit despre care toata lumea știa că este un om care nu are pic de credință în Dumnezeu și tocmai de aceea punea la cale planuri malefice pentru a face viața unor oameni nevinovați să devină brusc un coșmar neplăcut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În jos la mâna sa. — Doctore Peters, Începu el, simțindu-se stânjenit de cât de colocvial avea să sune asta În engleză. Nu sunt sigur ce se Întâmplă aici, dar știu că sergentul Foster n-a fost ucis de-un tâlhar sau În timpul cine știe cărei Încercări amatoricești de jaf. A fost ucis, și oricine l-a ucis are legătură cu armata americană sau cu poliția italiană. Și cred că dumneavoastră știți ceva despre motivul pentru care a fost ucis. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
interpretează acest text prin acțiuni profetice simbolice. Există două texte la care se face referință: Is 56,7 („Casa mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate națiunile”) și Ier 7,1-15 („Ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”). Acțiunea lui Isus este interpretată ca o chemare la pocăință și ca un semn că restaurarea escatologică promisă este aproape. Unii leagă acest text de principiul necolaborării, elaborat de Gandhi. El afirma că „nu trebuie, de teama de a suferi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
izbucni el, în sfârșit, întrun hohot de plâns nestăpânit. Inima începu să-i tremure în piept... Simți cum deznădejdea îl doboară. -... Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt un bătrân nebun, netot și fără minte!... O, Fata, tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!... Să- mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, răsuflarea... Toate, toate din mine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră... Cât!.. Și, a înviat cu moartea pre moarte călcând!... așa, predica preotul Paroh, cu glas molcom, rar și cu mult har. Iubiți creștini
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o piatră. Dragoste, milă, iertare te rog, dă-mi Doamne!.. O, Doamne, Tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!.. Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor. Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt tâlhar!.. Te rog iartă-mă pentru tot răul pe care ți l-am făcut. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta... Iartă- mă!.. Iartă-mă! Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți și iartă-mă!.. Sunt un nebun netot și fără minte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mijlocii și inferioare, în care diavolii sunt alungați și înlocuiți de îngeri. Este ca și cum primul nivel arată păcatul lui Rinaldeschi, al doilea răscumpărarea, și al treilea mântuirea. O progresie de la delict la mântuire este intrinseca tradiției ce-l privește pe "tâlharul cel bun": dintre cei doi hoți care au fost crucificați alături de Christos, unul s-a pocăit și a fost răsplătit cu mântuirea. Reprezentări ale "tâlharului cel bun" au devenit obișnuite spre sfârșitul Evului Mediu, si pictură Stibbert cu precădere în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
treilea mântuirea. O progresie de la delict la mântuire este intrinseca tradiției ce-l privește pe "tâlharul cel bun": dintre cei doi hoți care au fost crucificați alături de Christos, unul s-a pocăit și a fost răsplătit cu mântuirea. Reprezentări ale "tâlharului cel bun" au devenit obișnuite spre sfârșitul Evului Mediu, si pictură Stibbert cu precădere în ultima scenă, cu apelul care pare să-i ofere mântuirea lui Rinaldeschi a fost influențată de această tradiție în povestirea evenimentului 30. Însă pictorul s-
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
35, 89, 118, 139 Soderini, familia, 65, 66, 67; Giovanvittorio, 66; Paolantonio, 66; Piero, 65, 69, 79; Tommaso, 66 sodomie, 70 Soldanieri, familia, 137, 139 Spania, 46, 49 Strozzi, Carlo, 27, 28, 128 suicid, 44, 47, 48, 49, 50, 52 tâlharul cel bun, 30 Tartagni, Alessandro, jurist, 55 Titus Livius, 68 Tor de' Specchi, 29 tortură, 52, 54 Toschi, Domenico, jurist, 55 trădare, 50, 53 Trento, 45 Trupul lui Christos, 47 țap ispășitor, 39 Uccello, Paolo, pictor, 29 Valdichiana, 67 Vechiul Testament
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fatto". Tassi, Chiesa Madonna de' Ricci (n. 3 mai sus), 127, susține că pictură a fost vândută spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, insă comentariul lui Del Bădia sugerează că vânzarea picturii a avut loc după 1883. 30 Despre tradiția tâlharului cel bun vezi M. B. Merback, The Thief, the Cross and the Wheel: Pain and the Spectacle of Punishment în Medieval and Renaissance Europe (Chicago, 1999), 22-27, si pe tot parcursul. 31 Pentru frescă lui Filippino Lippi Sf. Pavel vizitându
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
semnate de Marius Cristian, care este și Îngrijitorul ediției. Prefața Începe cu un adevăr deosebit de dureros: „Calomniați sistematic și denigrați Încă din momentul Înființării Legiunii Arhanghelului Mihail, purtătorii cămășilor verzi sunt prezentați actualmente În conștiința publică drept o bandă de tâlhari, criminali, trădători, etc.” Și continuă domnul Marius Cristian, după cum urmează: „De aceea apariția memoriilor domnului Nistor Chioreanu reprezintă un eveniment deosebit, deoarece prin intermediul lor devine cunoscut, pentru prima dată În perioada postbelică, punctul de vedere legionar asupra evenimentelor controversate din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi un al doilea și mare Trismegistus 8. Nu doar limbajul comun în totalitate, ci și înseși știința și poezia nu sunt altceva, dacă le examinezi, decât o exactă numire... Într-un sens foarte larg spune proverbul: "numește pe unul tâlhar, și va fura..." Conform Carlyle. Goethe, din perspectiva sa, în Poezie și adevăr (II,2), ne spune: Nu ar fi bine să se permită a se facă glume cu numele meu, căci numele propriu al unui om nu este o
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]