1,727 matches
-
subțire ca ața, măi!... Rând pe rând, fiecare urcă Golgota de veacuri... Fiecare străbate aceleași chinuri... fiecare află deznădăjduita speranță a veacurilor. Fiecare își alătură pașii de pașii celor ce au fost și au luptat înaintea lui, împotriva morții, au tăgăduit moartea... și au murit... Măi, Fanachi!... continuă moșierul pe un ton resemnat. Ce trebuie să crească, moare... ce trebuie să moară crește, copiii vor fi bătrâni fără să fi fost tineri... Iar noi, bătrânii, nu vom afla alinarea morții. Așa
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe punctul de a leșina afară. Or să-l violeze înainte de a-i tăia gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe Duperey. Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a întâmplat cu Abdul-el-Kebir? — L-a răsturnat actualul președinte... L-a dat jos de la putere, dar, fiindcă îl respectă, n-a îndrăznit să-l omoare. Au luptat împreună și au stat mulți ani împreună în închisorile franceze - dădu din cap, tăgăduind. Nu. Nu putea să-l omoare... Nici conștiința lui, nici poporul nu i-ar fi iertat o asemenea faptă. Dar l-a închis, nu-i așa? — L-a deportat. în deșert. — Unde? — în deșert. Ți-am spus. — Deșertul e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
promisiunile întotdeauna, știu... Dar chiar și-așa, mi-e greu să admit că există o minte care consideră că e permis să tai gâtul unor necunoscuți care dorm, dar nu e permis să nu-ți ții promisiunea făcută unui dușman. Tăgădui din cap și se duse să se așeze la biroul masiv, pe fotoliul ce-i aparținuse interlocutorului său. — Uneori mă întreb cum e posibil să trăim în aceeași țară când avem atât de puține lucruri în comun - continuă ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se apropia fără grabă. — Ne pot vedea? Gacel tăgădui, totuși se apropie de cămile și le legă picioarele, pe cele din spate cu cele din spate, ca să le împiedice să facă orice încercare de a se ridica. — Le sperie zgomotul, zise. Și dacă o rup la fugă, ne dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e posibil să fi iarăși trădat și închis? — Aparțin unei categorii de oameni care poate trăi doar pe culme sau în prăpastie. — Cât timp ai fost pe culme? — La putere? Trei ani și jumătate. Nu merită, replică targuí-ul cu convingere, tăgăduind din cap de mai multe ori. Oricât de bună ar fi puterea, nu merită douăzeci și doi de ani de închisoare pentru trei ani și jumătate de putere. Nu. Nici dacă ar fi invers. Pentru noi, tuaregii, libertatea este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de benzină ce trezea amintiri. Când se îndepărtară, ieșiră să le privească se roteau ca niște vulturi în căutarea prăzii. — Bănuiesc unde mergem. N-ar fi mai bine să ne întoarcem și să încercăm să scăpăm prin celălalt loc? Targuí-ul tăgădui încet. — Faptul că bănuiesc nu înseamnă că ne vor și găsi. Și chiar dacă ne-ar găsi, ar trebui să vină după noi. Și asta n-o s-o facă nimeni. Deșertul este acum singurul nostru dușman, dar este și aliatul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jos. — E targuí-ul, fără nici o îndoială. — E mort? — Cu atâtea veșminte pe el, nu pot să-mi dau seama dacă respiră sau nu. Dar cămila e sigur moartă. A început să se umfle... — Să trag în porcul ăsta? Mohamed Kader tăgădui. Caporalul îi era superior în grad, dar se vedea clar că, dintre ei doi, el era mai inteligent, în afară de faptul că sângele rece, calmul și nepăsarea sa erau renumite în tot regimentul: Ar fi mai bine să-l prindem viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tău... îi aruncă o privire prietenoasă. — Urează-i noroc din partea mea. Celălalt înțelese că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum sunt un om bogat și în acest ținut am văzut mult vânat. N-am nevoie de nimic. Rămase neclintit, în timp ce vehiculele treceau pe lângă el și se îndepărtau spre sud, și abia când praful care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului: — Nu, spuse. Mă duc la minister. — La minister? se miră celălalt. La ora asta? De ce? — Trebuie să-l văd pe ministru. — Dar ministrul nu locuiește acolo. Acolo lucrează. Ziua. — O să-l aștept. — Fără să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi știindu niscar(i)va țigani de a mănăstirii,... ori în țigani boierești, ori mănăstirești sau și la alții din lăcuitorii Moldovii de nu i-ar mărturisi cătră egumenul aceștii măn(ă)stiri sfinte, ce cu lăcomie îi vor tăgădui, unii ca aceia... să fie blestemați”... Și de aici înainte blestemul se rostogolește ca un bulgăre, până la ultima silabă. ― Din câte se vede, această pacoste a blestemului este îndreptată împotriva oricui, chiar și asupra mănăstirilor! La sfârșitul potopului blestemului, “smerenia
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
este trimis și “asupra celor ce vor ști sau vor fi văzutu sau vor fi simțit câtu de puțin, ori parte bisericească ori politicească de nu vor mărturisi adevărul în frica lui Dumnezău, ce cu lăcomie și nedreptate de vor tăgădui, zicem unii ca aceia socotindu-să ca niște furi de cele sfinte să fie blestemați”... ― Întrebarea firească vine de la sine, fiule. Ce a păzit acest chir Ignatie - grec, desigur - egumenul mănăstirii, de s-a întâmplat ca toți cei din jur să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină, transformând-o în deșert. Cel mai desăvârșit îngrășământ creat de chimie nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era o penitență în plus pe lumea asta, iar pentru soldați, dovada de netăgăduit că Fecioara nu ascultase rugăciunile mamelor și logodnicelor lor, care în „Ziua de Tragere la Sorți a Destinației“ veniseră la biserică într-o încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dindărăt, hotărât să aștepte răbdător să-i ofere vreun rest de mâncare. — Mai bine pleci, îl sfătui el cu voce joasă. Dacă-ți dau ce o să mi se servească aici, poți muri otrăvit... Cățelul dădu vesel din coadă, dovadă de netăgăduit că nu înțelegea engleza, și continuă să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avea cunoștință de existența lor, după cum a recunoscut-o Însuși ministrul. — Da, da, e adevărat. — Ar fi straniu ca un deputat să lanseze o știre falsă. Și ai băgat de seamă că ministrul, În răspunsul său evaziv specific politicienilor, nu tăgăduiește, de fapt, că la un moment dat documentele au dispărut. Pretinde doar că ele n-au fost necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sigur că-i așa? Sigur?! - se miră Aban. I-am iscodit mintea. Era un noian de vorbe care se Învălmășeau acolo, Îndărătul ochilor lui, iar el nu găsea Înțeles pentru acest cuvânt. - Sigur? - reuși el să pronunțe cu gura. - De netăgăduit. Care o să se petreacă orice ar fi. Care e așa și nu altfel. - Pfuuh, ce cuvânt ciudat. Aban și ai lui n-o să-l zică niciodată. Oftă și se ridică. Mai privi o dată la pielea Întinsă pe pământ și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Povestitorul nu aștepta mai mult decât acest minim semn de curiozitate că și Începea cu un alt potop de vorbe din care se dovedea că el e un om umblat și priceput, drept, cinstit, curajos și cu o moralitate de netăgăduit. Construcțiile de drumuri, conducte, linii de Înaltă tensiune, poduri sau hidrocentrale erau domenii prin care el Însuși trecuse și făcuse pe acolo un mare număr de minuni. Nici nu putea fi numită lăudăroșenia vorbăria lui continuă, era mai degrabă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Neapolului. Dar să trecem la cîte s-au întîmplat nu demult. Florentinii l-au ales căpitan pe Paulo Vitelli, om foarte înțelept și care, pornind de la situație obișnuită, ajunsese să se bucure de mult prestigiu. Cred că nimeni nu va tăgădui că florentinii s-ar fi supus în cazul cînd el ar fi cucerit Pisa deoarece ei nu ar fi putut să i se împotrivească dacă el ar fi intrat în slujba dușmanilor lor, iar dacă îl păstrau alături de ei, trebuiau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
preferabil aceluia al unui suveran legitim, ar fi un efect lipsit de cauză. Și nici cea de-a doua presupunere n-ar putea fi considerată aici ca exactă: fiindcă orice calitate i s-ar oferi unui uzurpator, va fi de netăgăduit că acțiunea violentă prin care el ajunge să-și mărească puterea este o nedreptate. La ce ne-am putea aștepta din partea unui om care începe cu o crimă, dacă nu la o guvernare violentă și tiranică? Ar fi la fel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În vigoare sunt presupuse a fi cele mai bune. - Superioritatea legilor În vigoare e doar o prezumție a doctrinei și nu te poți refugia În prezumții, vorbi sprijinindu-se pe brațul stîng al fotoliului. - Da, dar judecătorul n-o poate tăgădui. Fără acest concept, legile nu s-ar aplica niciodată. Și nu e singura prezumție nereală a doctrinei; de pildă cea care instituie prezumția cunoașterii legii de către toți cetățenii, dictînd chiar prin intermediul ei că nimeni nu se poate apăra invocînd necunoașterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
când voi rămâne despărțit de ea, departe. Pe d-na Sen a chemat-o cineva sus, și, îndată ce-am rămas singuri, Maitreyi mi-a șoptit mușcîndu-și buzele ca să-și stăpânească emoția: ― Chabù a spus tot mamei, dar eu am tăgăduit. Să n-ai nici o teamă, rămân a ta. Dacă te întreabă, să nu mărturisești nimic, altminteri, cine știe... Au podidit-o lacrimile și a vrut să-mi apuce brațul, după obiceiul ei, dar se cobora d-na Sen pe scară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse de Chabù. Apoi a poruncit șoferului să ducă mașina în garaj și a luat-o pe Maitreyi sus, pe terasă, a pus-o să jure pe strămoși și pe zei și a început s-o descoase, amenințînd-o. Maitreyi a tăgăduit totul, recunoscând numai că m-a sărutat de câteva ori în glumă, iar eu am sărutat-o pe frunte, dar altceva nu s-a întîmplat. Și a rugat-o în genunchi să nu mai spună nimic inginerului, căci am să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]