1,757 matches
-
pe un ger înțepător de ianuarie, ne-am croit și ieri drum către biserică, deși zi lucrătoare, fie eliberându-ne ziua din timp, fie învoindu-ne de la servici preț de două ceasuri. Cântările Slujbei s-au ridicat în miros de tămâie spre cer, iar înaltul a răspuns cu cerniri imaculate de omăt. În lumina picurată a dimineții, predica de după Sfânta Slujbă și citirea din Sinaxar ne-au amintit rând pe rând de ispitirile Sfântului Antonie și de credința sa de nebiruit
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu ferestre. Acolo se aprindeau multe lumânări (Fap 20,8); bărbații și femeile își făceau mărturisirea păcatelor în mâna Apostolului, apoi se apropiau în ordine desăvârșită spre Sfântul Altar unde își ofereau coșurile lor pline de făină de grâu, struguri, tămâie, ulei pentru candele, pâine din grâu curat și vin, ofertă ce era însoțită de cântecul pe două voci al lui „Kyrie eleison“. Apostolul lua în mâini o parte din pâine și din vin, după care rostea consacrarea acelor elemente care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Bronzul din care era făcută devenise auriu și fierbinte de la căldura de afară sau, poate, de la iubirea transmisă prin palme de credincioșii zeloși. Alături de statuia aceasta era un pavilion de unde am cumpărat „talismane” și câte un mănunchi de bețișoare cu tămâie, apoi am mângâiat zeitatea pe întreaga suprafață, rugându ne în același timp. Aici, toate templele sunt colorate în culori vii precum: roșu, vișiniu, albastru și portocaliu. În interiorul templelor predomină auriul. Zeitățile sunt din aur sau sunt poleite cu acest metal
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dat un bilețel scris în japoneză. Cristina mi-a tradus că „ trebuie să-mi schimb, neapărat, felul de a fi”. De astă dată am fost lăsați să filmăm și să facem fotografii în templu. Către sfârșit, am aprins bețișoare cu tămâie în trei locuri, fiecare având altă semnificație: sănătate, protecție, prosperitate. La sfârșitul ritualului, ce trebuia îndeplinit până la capăt, Shinya a cumpărat un pachet cu „șervețele” galbene pe care se afla o ideogramă aurită. „Șervețelele” ne-au fost împărțite tuturor ca
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vipia de afară. Asakusa 16. 08. 2009 Festivalul Bon...se serbează pe data 13-16 august (calendar solar) și simbolizează momentul în care spiritele strămoșilor se reîntorc în mijlocul familiilor. După ce în locuințe s-a făcut curățenie generală, se purifică spațiul cu tămâie, iar lângă altarele familiilor se aprind lampioane împodobite cu crenguțe de pin, se aduc ofrande-legume și fructe și se înalță cântece... Cu această ocazie, japonezii fac excursii în locurile natale, pentru a vizita mormintele strămoșilor lor. În timpul acestui festival, oamenii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri care nu erau lesne de găsit, tămâie sau mirodenii pentru bucătărie. Până și crucea masivă de pe pieptul părintelui stareț Urban era un dar al jupânului Urs, tatăl domnului Bodo, pe care ducele Îl prețuia mult și-l trata cu multă atenție. Ca protector al orașului Zürich, Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de frumoasă, cum nu se mai află altă femeie și nu-i condamn nici pe rege, nici pe fratele meu că s-au Îndrăgostit de ea cu disperare. și eu am iubit-o, nu, am adorat-o, aș fi ars tămâie la picioarele ei... Să fi fost În locul regelui, aș fi renunțat la coroană pentru ea... dar regele a lepădat-o... Era Însărcinată și scoasă În afara legii. Oamenii olandezei o urmăreau s-o ucidă, deși avea prunc, sau poate tocmai de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a le da o mână de ajutor. Era cunoscut pentru agilitatea și forța fizică. În zona lui nu erau scandalagii, bătăi, tulburarea ordinii publice și a liniștii nocturne. Răufăcătorii îi știau de frică și fugeau de el ca dracul de tămâie... De altfel, era cunoscut ca un pugilist redutabil în boxul de amatori. Toată solda o aducea acasă la mama, făcând amândoi planuri de viitor și bucurându-se de prezentul fericit. A venit, apoi, cel mai important moment de după căsătoria lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
oază înfloritoare, cu multe fântâni, cu apă rece, case frumoase și dichisite pe care toți locuitorii din satele vecine le admirau. Încă ceva deosebit de important: deportații erau de religii diferite, dar fiecare îi respecta celuilalt zeul tutelar căruia îi aprindeau tămâie și lumânări, făcându-i adânci temenele și cucernice mătănii... Fiecare cu Dumnezeul lui și cu sfinții lui. Nu! Nimeni nu încerca să-i impună celuilalt punctul său de vedere religios. Singurul pericol real îl constituia regimul comunist, care se străduia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Italia 179, AustroUngaria 113, Anglia 92, Rusia 89, Germania 76, Norvegia 23, Belgia 5, Danemarca 2.” Viitorul răspundea și unor întrebări venite din public :are preotul cel ce botează dreptul de a hotărî arbitrar numele copilului nelegitim?; durata predicii, simbolul tămâiei și calitatea ei, recăsătorirea preoților, pensionarea preoților - „un preot nu poate fi pensionat. Preoția îi este dată pentru toată viața. Pe paroh îl poate pensiona numai moartea.” „Lipsa cunoștințelor juridice nu i se ia nici unui laic în nume de rău
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
s-a vândut...” cu sufletul cărții și gândului, era lăsat pe seama redacției, adică erau publicate fără semnătură. 394 Desenul generalului Averescu inclavat în foiletonul „Impresarul unei legende” („care trebuia să fie eroică” și care se lăți „ca un fum de tămâie... pornit din sloaia tranșeelor, din negura satelor devastate și din aspra mizerie a orașelor”... Numărul 4 din decembrie 1923, ca și numărul 5 din ianuarie 1924, apăreau cu aceleași nume de autori: Pamfil Șeicaru, Ion Darie, Al. O. Teodoreanu, Octav
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de pământ este calea de trecere imemorială, naturală dintre Asia și Africa, cordonul ombilical care leagă Palestina de mama Egipt, locul unde se încrucișează drumurile tămâii. Acum nu mai poți trece. Dar, venind dinspre Ierusalim, te poți duce la Erez, poarta de nord, și de acolo la Rafah, poarta de sud, înspre Egipt. Când, în funcție de conjunctură, aceasta se deschide, ea e utilizată între două și patru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
scurgere pe mijlocul străzii. Adăugați carcasele de oi legănându-se în cârlige, gunoaiele descompunându-se la soare, minigrătarele improvizate, trotuarele folosite ca tejghele, și aveți tot secolul al XIV-lea în nări. Această duhoare are drept compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și al nărilor: prăvălioarele cu mirodenii oferite cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la Constantinopl, s-a bătut ca un leu pentru a obține această donație. Scenă destul de exotică, să-l vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate reprezentantului unei Republici laice (Franța fiind printre puținele țări occidentale care nu-l menționează pe Dumnezeu în Constituția lor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trebuia să plătească după obiceiul vechi vama mare la Suceava și o vamă mai mică în târgul Siretului. Din Suceava și din alte târguri, liovenii cumpărau marfă tătărască sau marfă de peste mare: mătase, camhă (un soi de mătase turcească), tebenci, tămâie, vin grecesc, scorțișoară sau piper pentru care plăteau vama obișnuită în alte târguri și vama mare de la Suceava. Tot de aici, liovenii aveau îngăduința să apuce cu mărfurile lor drumurile care mergeau spre „părțile tătărești”, plătind vamă la Suceava, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
m-a dus doru,/ De mi-am prăpădit și-aripa și picioru” (BrezoiVâlcea). Ciocârlanul face deci parte din categoria căutătorilor, asemenea lui Ardiu cel pedepsit cu dor, el cunoaște sentimentul armoniei absolute din grădina Ilenei Cosânzeana sau de la mănăstirea de tămâie (o reprezentare mai recentă a sanctuarului) și tânjește să revină acolo. Dar accesul în sacru trebuie făcut respectând cutuma și ciocârlanul este pedepsit pentru intruziune. El nu merge în „Neagra Cetate” chemat, asemenea lui Aghiran, și locul distruge integritatea fizică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de căderile din înalt premeditate de pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar, emblema mutilantă a sacralității, care le dă nu doar credibilitatea statutului, ci și o superioritate la nivel inițiatic, căci handicapul fizic induce abilități metafizice compensatoare. Drumul către Biserica dă Tămâie unde s-a retras mirele măiestru este arătat Soricăi de un ciung, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Bucățică, un alt soț pierdut în sacru de nerăbdarea feminină, stă întrun palat solar spre care îl conduc un orb și un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este el paroh. S-a lăsat seara la Najera iar spaniolii încep să se strângă acasă de prin barurile și de pe străzile localității. Mă voi îndrepta și eu spre dormitor unde responsabilii au împrăștiat cu generozitate un puternic fum de tămâie. Probabil suntem prea mulți în acest spațiu. Uitasem să spun că m-a impresionat predica din seara aceasta mai ales ideea că drumul pelerinilor spre Santiago trebuie să fie mai mult un drum interior, al întâlnirii personale cu Isus Cristos
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
îndoială, epoci literare mediocre, dar nu-mi pare că a noastră ar fi printre ele. Eminescu și perioada interbelică singura "de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcut/ și totuși armonie, lucire de plîns etern.// Tu nu cauți trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
biserică, aproape de izvor, este un loc unde se vinde de către un călugăr apă În sticluțe speciale care au o icoană: Îngerul și Maica Domnului stând de vorbă. Și lumea cumpără și de acolo. Călugărul are multe obiecte de cult: icoane, tămâie, lumânări și altele. Deasupra izvorului sunt și câteva icoane. Pe icoane este chipul Maicii Domnului și al Îngerului. Arde o candelă tot timpul. Alături este o fereastră care indică faptul că pe acolo a venit Îngerul la Sfânta Fecioară când
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cheamă glasul Clopotelor ce bat Și toaca ce ne trezește Gândul la rugăciune-i Îndemnat Pe ulițe de sat Creștinii pasul și-au Îndreptat Către biserica din sat Rugăciunea a Început Biserica e-nvăluită Într-un mister luminat Iar preotul clădește Tămâia cu bun miros Iar corul cântă Tot mai duios Înalță către Cerul La Tronul Dumnezeiesc Un stol de păsărele Pe-o creangă de copac Cântă slavă Stăpânului Împărat! Momentul Sacru, a-nceput Iisus, e „Jertfa“ Fără de sfârșit Pentru noi toți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
strânși din breaslă timp de un an „să aibă a-i strânge la cutia cea pecetluită și la ziua praznicului deschizând-o la episcopie, fiind starostele de față împreună cu breasla cu câți bani se vor afla să cumpere făclii, untdelemn, tămâie, să se ducă la biserica hramului lor; iar ceea ce va rămâne să împartă la săraci și la alte faceri de bine, la lucruri creștinești”. Lăutarii din Huși foloseau o metodă specifică de luptă împotriva concurenței neloiale. Catastihul lor preciza următoarele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al XVII-lea (circa 1650), târgoveții din Huși, ca și din alte târguri ale Moldovei, aveau numeroase obligații față de domnie: jold, podvoade, cai de olac, cară de fân, „teslărie”, „ghiață” și altele. Alte obligații ale târgoveților erau: vinul, secara, mierea, tămâia, berea pentru hramul bisericii episcopale. Ureadnicul și șoltuzul trebuiau să asigure „să facă fânul Domniei Sale acolo la târg” și de „a secera pâinea Domniei Sale” pe moșia târgului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, se accentuează destrămarea societății
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Rolland, îmi scrie: "Nu cunosc un succes așa de imediat universal ca al d-tale"; saloane și cluburi literare (Salon Vérité, Club de Faubourg, cuprinzând: muncitori, studenți, oameni de litere, generali) mă cheamă la Paris pe spesele lor să mă... tămâie! Un Wells îmi va face cinstea la iarnă să se plimbe la braț cu mine pe Promenade des Anglais, la Nisa..." Ei, da, bietul Eminescu nici măcar nu visase asemenea onoruri! Și iarăși, trăgându-l de urechi pe N. Iorga: "Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]