5,643 matches
-
luminos de parcă ar fi eliberate dintr-o strânsoare și, cultivatorul se atașează de ele și ele de stăpân și rămân împreună și când acesta pleacă acasă, cu bucuria lor în bucuria lui, toți întineriți, plini de viață și de recunoștința tacită că Dumnezeu Atotputernicul este prezent în ansamblul operei Sale și-n toate articulațiile ei coezionare. Pentru un intelectual, cărțile sunt mediul și condiția existenței sale, trăiește cu ele, între și prin ele. Adoarme și se trezește cu ele, aprobându-le
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mă simt împlinit din punct de vedere profesional - dovadă foarte mulți foști elevi care mi-au mulțumit și-mi mulțumesc pentru că le-am fost ca un reper, ca un model de urmat. Cu vădită modestie amintesc acest lucru, deoarece recunoașterea tacită a celor pe care i-am educat mi-a fost adevăratul suport moral, datorită căruia am simțit că mi-am îndeplinit cu prisosință misiunea de educator permanent și de sfătuitor al celor aflați în situații dificile. Am participat la activitățile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
totuși, în ultimul timp Bârladul își păstrează aura de efervescent centru cultural-administrativ. Nu am suferit și nu am avut rude care să fi făcut politică cu urmări pentru mine, însă am fost ostracizat și ținut sub supraveghere atentă prin împotrivirea tacită pe care am manifestat-o în toată perioada de timp cuprinsă între 1946-1989. Ca tânăr perfect sănătos am satisfăcut stagiul militar ca elev al Școlii de Ofițeri de rezervă din Bacău și apoi în calitate de concentrat ca plutonier T.R. și ulterior
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Creatorul a toate, fiindcă mi-a dat mai multe zile și ani decât am sperat în cele mai optimiste așteptări. Dacă aș fi dispărut în vălmășagul războiului sau după aceea, în vremurile crâncene prin care am trecut ca un neagreat, tacit potrivnic stăpânirii din vechiul regim când mă putea aștepta oricând o temniță din care să nu mai supraviețuiesc, activitatea mea literară n-ar mai fi avut loc - atunci veți înțelege că cele scrise de mine n-ar mai fi avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
situații semnificative pentru poporul nostru. Constat identitatea de vederi și aceleași motivații de ordin politic-cetățenesc ale autorului, cu propriile mele păreri și atitudini. Ce mare greșeală am săvârșit că atunci, în acele vremuri, nu mi-am făcut timp să încredințez tacit hârtiei noianul de gânduri pe care le-am avut față de unele evenimente la care am fost martor sau am participat direct! În ziua următoare remarc la TV că „atotputernicul” Voronin a fost audiat timp de 3 ore la Procuratura din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Hevel havolim, hakol hevel“... Zilele-ncepuseră să se răcească, și în seara în care Ester mi-a spus că va emigra cu familia ei în Israel mi se făcuse frig dinainte să-i aud cuvintele. Apoi am înghețat. Ne propuseserăm tacit să nu ne-ndră gostim unul de altul dar probabil că, fără să-mi fi dat seama, eu sau ceva din mine transgresase limi tele impuse. Eram într-un parc mizer și pustiu, spri ji niți de o masă de șah
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aruncă o privire lui Weber, plină de veselie interzisă. — Stai liniștit. Nu e nici pe departe așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui Weber. — De fapt, tocmai puneam punct. Ea îi aruncă o privire furișă, aproape o interogație. Se întoarse spre Mark și arătă spre baie. —Ai auzit ce-a spus domnul doctor! Cu o sforțare, Mark se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la bord. Această decizie avea să fie discutată cu îndepărtatul său alter-ego. Ceea ce urmă fu un tur rapid printr-un dormitor cu o baie alăturată, apoi o încăpere mică, o combinație între birou și sufragerie - cel puțin aceasta era părerea tacită pe care și-o făcu despre locuință; ce făcea din această încăpere - birou, era ceva ce semăna cu un ecran de televizor și alte echipament electronic aflat fie pe un perete, fie pe rafturi atașate de acel perete; și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să-l văd pe doctorul Kair..." Cu asta, Yona fusese de acord; și, din moment ce nici un Troog nu obiectase suficient de puternic pentru a încerca să se autonumească lider, era evident că toți ceilalți ofițeri de comandă Troog acceptaseră în mod tacit să se facă ceva. Și, bineițnțeles, aici pe Pământ, se afla Breemeg și cei trei savanți de pe nava de luptă Dzan, fiecare cu gândurile lui proprii, dar care trebuiau să aștepte. Pe când el și Crang se întorceau către apartament, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aceștia pentru a-și păstra, cum spune Max Weber, grupurile de status care îi așează deasupra legilor. Împotriva ministrului Macovei acționează în Parlament marile grupări politico-financiare din PSDR, gruparea liberală din jurul lui Dinu Patriciu, cea conservatoare sau udemeristă: toate cooperează tacit în a găsi cele mai potrivite căi pentru a-i zădărnici intransigența. Acesta este un punct foarte important pe agenda mascată a viitoarelor lupte parlamentare. Clasa politică se va nevoi, vorba bătrânului cronicar, retoric și demagogic în promovarea unor legi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
explicit regelui. Textul biblic este rezultatul unei evoluții complexe, suprapuse și, uneori, selective a informațiilor despre practicile de cult; de aceea, dificultatea individualizării în textul biblic a informațiilor istoric credibile, cu privire la cultul practicat în epoca regală a dus la abandonarea tacită a ideii de a scrie o istorie propriu-zisă a preoției în Israel în epoca preexilică. Lucrări ample despre preoție, precum cea a lui Aelred Codi (1969) sau ale altora înainte de el, nu ar mai putea fi redactate astăzi, fie datorită
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
malefică atât naturală (mușcătura unui șarpe sau o mâncare otrăvită, 2Rg 4,38-40), cât și supranaturală. Vechii evrei, așadar, cunoșteau bine consecințele cauzelor naturale asupra sănătății omului, dar considerau că acestea erau dispuse din decizie divină sau cel puțin aprobate tacit. Prin urmare, se considera că vindecarea depindea în primul rând de Dumnezeu, după cum afirmă explicit Ex 15,26: „Eu [Yhwh] nu voi aduce asupra ta niciuna din bolile pe care le-am adus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se gîndi că poate n-o făceau în mod conștient. Erau de o seriozitate mai presus de orice îndoială. Și nici nu aveau de unde să-l suspecteze că de fapt îl urmărește pe Hedrock. Totuși părea să existe o înțelegere tacită între ei să nu spună absolut nimic despre Hedrock. Îl contrazise Prințul Del Curtin: ― Vă asigur că greșiți total, domnule Gonish. Noi patru deținem toate informațiile care au parvenit în privința uriașului, pînă la ultimul amănunt. Și bineînțeles că orice fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?" Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau s-o răstorn în pat, s-o dulce maltratez cum dorea, când mi-a fulgerat prin minte o bănuială. Nu cumva era o cursă? Dacă vroia doar să mă scoată din minți ca să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
este Germania hitleristă - care a atacat, a ucis, iar ceilalți nu au făcut altceva, decât să se apere (pag.101). Autoarea reamintește atitudinea de solidaritate a micului popor din Danemarca: țara era ocupată samavolnic de Germania hitleristă și se împotrivea tacit ocupantului care vrând să lichideze evreimea hotărăște ziua în care toți trebuiau lichidați, ca semn de recunoaștere a lor fiind lumânările aprinse cu ocazia sărbătorii Chanuka. în acea noapte toți danezii au aprins lumânări la ferestre și măsura de exterminare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
corpul tău. Universitatea poate face ce vrea cu ele. Dar ei m-au chemat înapoi ... — A spus că o persoană cu capul pe umeri și-ar fi dat seama că țesuturile erau folosite în scopuri comerciale. În consecință, ai acceptat tacit asta. — Dar ei mi-au spus că eram bolnav. — Ne-a respins toate argumentele, tată. — M-au mințit. — Eu știu asta, dar, după părerea judecătorului, o politică socială bună promovează cercetarea medicală. Dacă ți-ar fi acordat ție acum drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
motiv de grijă, trei motive într-unul singur, păpușile de lut, Centrul, șeful departamentului de achiziții, O să vedem ce se mai întâmplă, murmură olarul, frază tâlcuită în așa fel încât, dacă vom fi atenți, poate servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii cărora le place să ascundă sub cuvinte aspra realitate, culoarea de gheață murdară care acoperă solul, interminabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și Marçal au ieșit din olărie, ea ca să se ocupe de cină, el ca să aprofundeze relațiile începute cu câinele Găsit, care, deși ezitând încă să accepte fără crâcnire prezența unei uniforme în familie, pare dispus să asume o postură de tacită condescendență dacă numita uniformă este înlocuită, de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
modificat, Asta mă bucură și mai mult, Dacă va veni momentul, voi spune, acum sunt ca Marçal, o gură ferecată. Expediția auditivă a lui Cipriano Algor nu a dus la nici un rezultat, apoi, în timpul prânzului, printr-un soi de acord tacit, nici unul dintre cei trei nu îndrăzni să atingă spinosul subiect al săpăturilor și a ce s-o fi găsit acolo. Socrul și ginerele au ieșit în același timp, Marçal ca să-și reia activitatea de ascultare și spionaj, la fel de infructuoasă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-am gândit. A dracului femeie, nesățioasă. Ori te pomenești că i-am căzut cu tronc și vrea să mă înăbușe cu dragostea ei?” Se parfumase, avea un miros de femeie provocator și eram gata să ascult de chemarea ei tacită și de instinctele care mă îndemnau s-o răstorn în pat, s-o dulce maltratez cum dorea, când mi-a fulgerat prin minte o bănuială. Nu cumva era o cursă? Dacă vroia doar să mă scoată din minți ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fantazările noastre ni se părea, și pe bună dreptate, că procedăm prin asocieri necuvenite, scurtcircuite extraordinare, cărora ne-ar fi fost rușine să le acordăm credit dacă cineva ni le-ar fi imputat. Asta pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
invers între violența inovațiilor și talentul scriitorilor”, autorul se oprește, „pentru ușurința studiului”, la două categorii mai „cuprinzătoare”: „extremiștii și moderații”. Dacă E. Lovinescu (care folosise, și el, titulatura de „poezie extremistă” în legătură cu lirica avangardistă) vorbea, reluîndu-l pe istoricul latin Tacit, despre existența unui saeculum modern, Emilian vede în „anarhism” (înțeles ca esență a modernului) un „duh al vremii” prezent în toate manifestările sociale, psihologice, spirituale, științifice, artistice. „Sincronismul” și „interdependența” între manifestările artistice ale unei epoci sînt, de asemenea, invocate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și iraționalismul suprarealist, textele urmuziene fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor ’80 de „recuperarea protocronistă”. În plină „destindere” poststalinistă, „recuperarea esteticului” merge însă mînă în mînă cu cea a „valorilor naționale”, hibridizarea între marxism-leninism și ideologia mesianismului național realizîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Românească, București, 1986, p. 269), Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma „textualizantă”: „Urmuz este un autor de Text. Această afirmație a noastră din Eseul despre textualizarea poetică, I (Ed. Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe, III. Criticul mi-a telefonat, susținînd că ar fi spus-o primul. Aștept textul!” (p. 269). Dincolo de obsesia „precursoratului”/întîietății și a „paternității” opiniilor critice în privința „textualismului” urmuzian, disputa între cei doi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l omoare și pe acesta. Galienus a avut aceeași soartă, Aurelian, asasinat, Probus, ucis și el. Până la Dioclețian, tronul Romei a fost un butuc de abator. Într-un secol de crime, singurul care a murit în patul lui a fost Tacit, un descendent al istoricului, dar a murit după câteva luni de la suirea pe tron, fiind foarte bătrân... ― Istoria te poate învăța, uneori, cât de ușor se poate muri. ― Așa ceva nu cred că se poate învăța. Faptul nu era pentru mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]