3,451 matches
-
rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre țărăneii cu care mă jucam: „- Ce faci moșule-n pîrău?”/ „- Trag femeia la gealău!”/ „- Moșule, să vin
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Taică-meu era tapițer la căile ferate, iar maică-mea casnică, mai făcea croitorie din când în când pentru vecine. Singurele dovezi ale unei existențe de răsfăț de altădată păreau să fie câteva farfurii de porțelan, câteva pahare de cristal și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
ele; trecutul era, de bună seamă, prea îndepărtat și prea străin pentru a mai însemna ceva. S-ar fi putut tot atât de bine, însă, ca aceste vestigii să nu fie altceva decât o modestă pradă de război din perioada în care taică-meu fusese mobilizat în Transnistria. Tot acolo s-ar fi putut să fi învățat rusește, dar nu-i vorbea mamei decât atunci când era furios, și se înfuria și mai tare când ea refuza să-l asculte acoperindu-și urechile cu
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
este că n-am știut niciodată mai mult decât alfabetul rusesc, învățat la școală. În schimb, casa era plină de cărți traduse din rusește pe care sindicatul de la Atelierele Grivița le vindea o dată pe lună salariaților. La începutul anilor ‘50, taică-meu fusese ridicat de câteva ori la miezul nopții, în pijama și papuci. Reapărea după o săptămână sau două, tot noaptea, îmbrăcat cu aceeași pijama și târând aceiași papuci - ai fi zis că ieșise la latrina din fundul curții și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
singură carte. Iar dintr-o carte nu pot citi decît o pagină! Îmi place, dimineața, cum mă scol și-mi fac o ceașcă mare de teracotă cu cafea, fără a vedea oameni, să intru în lectură. Dacă zăresc cumva pe taică-meu, s-a dus dracului tot farmecul. Nevasta mi-o acopăr c-o pătură. Vă scriu pentru ca să-mi fie rușine. Pentru ca mereu cu o nouă scrisoare să șterg impresia penibilă pe care-a lăsat-o cea dinainte. Vă scriu pentru că
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
poezii în Convorbiri literare, 8) m-a pupat, a sărit în sus; Andreea Emilinovna, fiica mea de patru ani și jumătate, a dat o explicație promptă titlului: „În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!”; taică-meu a luat sever cartea, s-a uitat la preț și-a constatat că-i scumpă (16,50 lei!); maică-mea nici n-a îndrăznit s-o atingă! Cam așa stau lucrurile în familie privind evenimentul! Dar eu, astă noapte
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
Iacob Albala, însoțit de Radu, un băiat cu vreo patru ani mai mare decât mine, ce nu trebuia trimis pe afară să verifice starea vremii. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Peste ani, când aveam să-l revăd, semăna cu taică-său ca două picături de apă. Nu doar la înfățișare, ci la întreaga ținută, ușor extravagantă, dar și extrem de îngrijită. Nea Iacob părea venit din altă lume, răsfățându-se în mers cu un baston cu măciulie de argint, pe care
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu după înmormântare taică-su a plecat de acasă spunea peste tot că soția lui a luat-o razna și așa era sub ochii noștri femeia s-a rupt complet de realitate stătea de vorbă cu Emil îi făcea prăjiturile lui preferate în vitrina
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
vrînd-nevrînd, mă apucam de scris. Ca o datorie față de încrederea ce mi-o arătase, primul, cînd, căzîndu-i niște versuri de-ale mele, întîmplător, în mînă, m-a declarat poet! Ba a venit acasă la mine ca să-l convingă și pe taică-meu! De ce mi-am amintit de toate astea? Fiindcă, de cîte ori mă întîlnea, îmi spunea: Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe să fie înțeleaptă, înnebunește brusc, îmi sleiește sufletul
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
răspunse mama. Era singură, ceilalți nu veniseră. Ce bine că sunase! Se gîndise mult de la ultima lor întîlnire, și trebuia neapărat să-i spună... Nu, nu era ea, fetița, de vină. Nu fusese vreodată. Era doar prostia din capul lui taică-su... Care, da, era chiar tatăl ei adevărat, deși își închipuia bazaconii. Deși nu mai putea trece de tinerețea lor rămasă de prea multă vreme în urmă. Pe-atunci, cînd se pregătea de-nrolare, o căuta ca un nebun. O iubise
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
achiziții. Plecând el la 12,30, rămân pentru prânz cu doi convivi mai puțin obișnuiți, Panaitescu și Pișculescu. Îi iau pe rând la privit: Primul își zice Perpessicius - suferindul; care suferință? poate aia de a fi român. L-a adus taică-său, dragoman de Ianina, la Brăila și l-a făcut din Panaiot, Panaitescu; din tălmaci grecotei, critic dâmbovițean. S-a înfipt bine la Fundații, la "Cuvântul". Mă umple cu zahariseli în cronica lui de la Radio, așa cum îi umple pe toți
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
să primim notă maximă și eu și ăia, l'un fripouille, l'autre gros singe? Celălalt comesean, ce-și zice Galaction: un bărboi cu cizme. Nici zece ani mai mult ca mine și pare matusalemic. Cap de conte Tolstoi, deși taică-său a fost un hoț de arendaș teleormănean. Mi-a împuiat mintea cu sionismele lui. Iată un ortodox sadea, adept al lui Herzl! Dar aici sunt de acord cu el: cum să ridici un zid între Biblie și Israel? Dimineață
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
de creație, pe bune, l-am avut în 1958, în vacanța de vară, cînd, student la Medicină, între anul III și anul IV, am fost pentru prima oară, după refugiu, în Basarabia, în Fundurii Vechi, sat în care se născuse taică-meu. Era fabulos! Toți umblau îmbibați de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ar putea să-mi vadă capul și țeava puștii, așa că apăs pe trăgaci. Pe ecranul vizorului, bosniacul se împiedică și cade. O luăm cu toții la vale. Van Doren scoate o sticlă de plastic din rucsac. „Am niște udeală”, îmi zice. „Taică-meu mi-a trimis-o de-acasă. A ascuns-o printre bomboane și salam uscat”. Îmi dă sticla să beau primul din ea. „Nu le zice nimic la ceilalți. Doar tu meriți whisky de la tata”. Dau din cap. Van Doren
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
control separat pentru fiecare pereche de fante în care se introduc feliile. Stavros și Melanie, ca să vezi! Charlie i-a tot zis că-i place stilul ei. Vrând parcă să-și ceară scuze că i-a tăiat-o scurt lui taică-său când ploaia l-a făcut nostalgic, Nelson rupe tăcerea: - Ce funcție are Charlie acolo? - E șeful compartimentului vânzări. Se ocupă de mașinile second-hand, iar eu de cele noi. Mai mult sau mai puțin. În realitate, facem de toate - amândoi
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
am nevoie de mai mult decât de-o slujbă de vară. - Vrei să zici că renunți la facultate când nu mai ai decât un nenorocit de an până la absolvire? Vocea îi devine răstită, iar băiatul pare alarmat. Se holbează la taică-său cu gura căscată, iar punctul întunecos, întredeschis, împreună cu orbitele ochilor formează trei găuri într-o față găunoasă. Ploaia răpăie pe acoperișul verandei în șuvoaie. Janice și cu maică-sa coboară de la Familia Walton cu ochii în lacrimi. Janice își
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
școală, care îi ruginește în ploaie. - Eram un bărbat la patruzeci de ani care-și pierduse slujba fără nici o vină. Am stat la linotip și mi-am văzut de treabă atâta timp cât a existat un linotip. - Ai lucrat în branșa lui taică-tău, îi amintește Janice, or exact asta vrea și Nelson. - Sigur, sigur, răcnește Harry, când o să-și termine facultatea, dacă asta o să-și dorească. Deși, sincer să fiu, speram să-și dorească mai mult. Dar ce atâta grabă? {i de
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
jugul meu de carne,/ Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,/ De care tremură taurul.” Am rămas vrăjit. I-am înapoiat custodelui ediția împrumutată și am renunțat la gloria „comunicării” despre scrisorile lui Ion Ghica. Ajungând curând acasă, l-am rugat pe taică-meu să îmi cumpere cartea de versuri a lui Tudor Arghezi, pe care o frunzărisem în fugă, la bibliotecă. Și el, sensibil la tânjirile mele după cărțile de literatură, mi-a dăruit-o a doua zi. Până la sfârșitul anului 1944
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
21. Trece vreo trei ani. Băiatul a împlinit 20 de ani. Prima fată, nemăritată, are 21; a doua fată 24 - surorile vitrege. Asta este măritată, dar locuiește cu bărbatu-său. Prima fată este bolnăvicioasă, puțin slabă de minte. Stă cu taică-său și cu acest...băiat înfiat, frate vitreg, care acum nu face nimic. Fata cea mare, deși măritată, stând în altă parte, vine la taică-său și la soră-sa, la care ține mult... Băiatul are odaia lui, unde stă
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
dar locuiește cu bărbatu-său. Prima fată este bolnăvicioasă, puțin slabă de minte. Stă cu taică-său și cu acest...băiat înfiat, frate vitreg, care acum nu face nimic. Fata cea mare, deși măritată, stând în altă parte, vine la taică-său și la soră-sa, la care ține mult... Băiatul are odaia lui, unde stă. Taică-su nu a ieșit încă din închisoare. Fratele său îl vizitează, din când în când, de milă. Fiul lui, niciodată: nici nu vrea să
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
-său și cu acest...băiat înfiat, frate vitreg, care acum nu face nimic. Fata cea mare, deși măritată, stând în altă parte, vine la taică-său și la soră-sa, la care ține mult... Băiatul are odaia lui, unde stă. Taică-su nu a ieșit încă din închisoare. Fratele său îl vizitează, din când în când, de milă. Fiul lui, niciodată: nici nu vrea să audă de el. La un moment dat, - pune ochii pe... soră-sa. Dar o place mai
Hipolit, al doilea (fapt divers) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7788_a_9113]
-
reconstituin-d-o din mărturiile disparate și confesiunile dezlânate ale tatălui său. Vasi, acum aproape orb, e un portret emblematic de viveur ajuns la bătrânețe. Bucuriile fiului său au fost mai ales prin procură. Neputând să trăiască nici dulce, ca hahalera de taică-său, dar nici amar-auster, precum unchiul mort de tânăr, el încearcă să le preia și să le topească biografiile într-o poveste coerentă și semnificativă. Plăcerile sale, câte sunt, aparțin umilului cronicar al unei mari familii. Alternarea celor două planuri
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
Arpad cel tînăr și de-o vîrstă cu mine striga, bătîndu-se cu pumnii în piept că fără ei regimul comunist ar fi rezistat o mie de ani, ca al führerului. Și mulțimea îl ovaționa. Nu știa că lucrase ca și taică-su în Securitate, sau nu mai conta. Ei, cei de acolo, cu el în frunte, făcuseră revoluția!” (pp. 28-29) Starea de confuzie din zilele revoluției nu a fost decît începutul unui lung șir de dezamăgiri. Ajuns jurnalist (inițial, în presa
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
se ridică, privi peste marginea balconului și încremeni. Călătorii din han trăgeau chiar în tatăl lui Sofronije. La care Jerisena urlă: - El e! L-am recunoscut! Uite-i fluturele de sidef în păr - și atunci Sofronije o opri: - Taci! E taică-miu și tîmpiții ăștia vor să-l omoare. Și înșfăcă pușca. Dar căpitanul Haralampije Opujić n-avea nevoie de ajutor. într-o clipită călăreții lui îi dezarmară de călători, îl pălmuiră pe bîlbîitul care trăsese în căpitan, din care pricină
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]