KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

de Cehov cum s-a otrăvit una cu fosforul de la chibrituri. A răzuit trei cutii și a pus chestia aia în lichiorul pe care femeia îl bea în fiecare seară. Apoi s-a speriat că poate bea din lichior și taică-său, generalul, și a vărsat sticla. Femeia a văzut că lipsește băutura și a crezut că a băut-o Matvei. I-a spus generalului, acela l-a luat la întrebări și, într-o criză de sinceritate, băiatul i-a mărturisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți, la grecii antici. Destinul, cu hybrisul... de-astea!“. Bumbu continua să se legene, ceea ce mă incomoda enorm în încercarea mea de a-l localiza între cei doi bărbați pe care continuam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la noi, rugându-ne să plecăm, pentru că altfel cheamă sectoristul și nu voia să ne jignească astfel. „Ați fost până acu’ o oră gentâlmeni ș-ați cotit-o dintr-odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la fetița aceea am început să fiu atent la amărâții de pe Bulevard. Le-am făcut fișe. Cu unii chiar am discutat, iscodindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

ceva. — CÎt de puțin te pricepi la femei, Daniel. Pun rămășag pe prima mea că puicuța asta stă acum În casă privind languros pe fereastră, ca Dama cu Camelii, așteptînd să sosești dumneata ca s-o salvezi de necioplitul de taică-su, spre a o atrage Într-un vîrtej necontenit de luxură și păcat. — Ești sigur? — Știință pură. — Dar dacă s-a hotărît că nu mai vrea să mă vadă niciodată? — Uite ce e, Daniel. Femeile, cu cîteva excepții notabile, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
plină izbucnire a războiului civil. Activitățile și ascunzătoarea sa din Barcelona pe timpul acestor săptămîni nu sînt clare. Să presupunem că rămîne o lună În oraș și că, În răstimpul ăsta, nu ia legătura cu nici unul dintre cunoscuții săi. Nici cu taică-su, nici cu prietena lui Nuria Monfort. Ceva mai tîrziu e găsit mort pe stradă, ucis de un foc de armă. Nu Întîrzie să-și facă apariția un personaj funest care Își spune Laín Coubert, nume pe care-l Împrumută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
bună. În acest punct al conversației, Julián apăru În ușa dinspre dosul prăvăliei, cu un tipar În mînă. — Don Ricardo, cînd veți pofti... — Spune-mi, Julián, ce ai de făcut În după-amiaza asta? Întrebă Aldaya. Julián se uită cînd la taică-său, cînd la industriaș. — Păi, Îl ajut pe tata aici, În prăvălie. În afară de asta. — Voiam să merg la biblioteca de... — Îți plac cărțile, nu-i așa? — Da, domnule. — L-ai citit pe Conrad? Inima cețurilor? — De trei ori. Pălărierul Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
o mulțime de mîrlani care nu țin seama decît de aparențe... Am să-i spun Jacintei să se ocupe de asta, tu să nu-ți faci nici o grijă. Și poate ar fi mai bine să nu-i spui nimic lui taică-tu, să nu se supere. Uite, vine Jorge. Jorge, vreau să faci cunoștință cu un băiat minunat care o să fie noul tău coleg de clasă. Julián Fortu... — Julián Carax, preciză el. — Julián Carax, repetă Aldaya, satisfăcut. Îmi place cum sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
replică Julián. Don Ricardo Aldaya rîse din nou. — Bine, vă las singuri să vă cunoașteți. Julián, ai să vezi că Jorge, dincolo de mutrișoara aceea de copil alintat și fudul, nu-i atît de prost pe cît pare. Are ceva din taică-su. Cuvintele lui Aldaya căzură ca niște pumnale asupra băiatului, cu toate că zîmbetul său nu cedă nici un milimetru. Julián se căi pentru replica lui și i se făcu milă de el. — Tu trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
un fel, nu era chiar nepotrivit. În ciuda trăsăturilor sale boeme și a tonului aristocratic pe care Îl afecta, Miquel era fiul unui industriaș Îmbogățit pînă la absurd prin fabricarea de armament. — Carax, nu-i așa? Mi s-a spus că taică-tu face pălării, i-a zis el cînd Fernando Ramos le-a făcut cunoștință. — Julián pentru prieteni. Mi s-a spus că al tău face tunuri. — Numai le vinde. De făcut, el nu știe să facă altceva decît bani. Prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe labirintice de care nu-și mai amintea nimeni. Era lumea sa secretă și refugiul său. Avea mereu la el un briceag sustras din sertarele lui taică-su și Îi plăcea să sculpteze cu el figuri din lemn pe care le ținea În porumbarul colegiului. Tatăl său, Ramón, portarul, era veteran al războiului din Cuba, unde Își pierduse o mînă și (se zvonea cu oarecare răutate) testiculul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Închipuindu-se dichisită În mătăsuri, primită să ia ceaiul cu fursecuri În marile saloane din lumea bună. Javier Încerca să-și petreacă În casă cît mai puțin timp cu putință și era recunoscător În sinea lui pentru treburile impuse de taică-su, oricît de grele ar fi fost. Orice pretext era nimerit ca să rămînă singur, să evadeze În lumea lui secretăpentru a-și sculpta figurile din lemn. CÎnd elevii colegiului Îl vedeau de departe, unii rîdeau sau azvîrleau după el cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
insistență aproape științifică. — Javier e obsedat de tine, Julián, Îi zise el Într-o zi. Face totul ca să cîștige aprobarea ta. — Ce prostie! Are un tată și o mamă pentru asta; eu sînt doar un prieten. — Un incoștient, asta ești. Taică-su e un om sărman căruia Îi vine greu să-și găsească bucile cînd e să facă treabă mare, iar doamna Yvonne e o harpie cu creier de purice care-și petrece ziua-ntreagă făcînd-o pe femeia surprinsă În desuuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
privire perplexă. — Inspectorul Fumero? De ce-ar și-ar dori el să ardă cărțile astea? — Cine altcineva? În ultimul an pe care l-am petrecut Împreună la colegiu, Francisco Javier a Încercat să-l omoare pe Julián cu pușca lui taică-su. Dacă Miquel nu l-ar fi oprit... — De ce a Încercat să-l omoare? Julián fusese singurul lui prieten. — Francisco Javier era obsedat de Penélope Aldaya. Nimeni nu știa asta. Cred că Penélope Însăși nu băgase de seamă că băiatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
opriseră Întîmplător dinaintea unei vitrine, căutîndu-ne privirea În geam. — Nu-i de glumă. A trebuit să fac rost de o foaie de duminică, să văd despre ce era predica. Mai tîrziu o să-mi ceară să-i fac un rezumat detaliat. — Taică-tu e peste tot. — A jurat să-ți rupă picioarele. — Mai Întîi va trebui să afle cine sînt. Și, atît timp cît le am Întregi, alerg mai repede ca el. Bea mă privea Încordată, uitîndu-se peste umăr la pietonii ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el emoționat, bătîndu-mă cu palma pe spate. Sărăcuțul. În după-amiaza aceea, am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost suficient ca să ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse să ne bănuie că umblam cu ceva dubios. Fermín bolborosi ceva incoerent despre niște comisioane rămase nerezolvate și ne-am făcut nevăzuți cu repeziciune. Am presupus că, mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Întorceam, Începuse să ne bănuie că umblam cu ceva dubios. Fermín bolborosi ceva incoerent despre niște comisioane rămase nerezolvate și ne-am făcut nevăzuți cu repeziciune. Am presupus că, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să-i dezvălui lui taică-meu o parte din Încurcătura aia, Însă care parte anume era altă mîncare de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul foiletonesc, Fermín mă puse În temă cu scena către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Vestea scandalului din ziua precedentă se răspîndise printre elevi, iar rîsetele nu se lăsaseră așteptate, și nici Întrebările despre ce făcuse cu costumul de marinar. RÎsetele Încetară brusc cînd elevii băgară de seamă că băiatul ținea În mînă pușca lui taică-su. Se făcu liniște și mulți se Îndepărtară. Numai cei din cercul lui Aldaya, Moliner, Fernando și Julián se Întoarseră și se opriră să-l privească pe băiat, fără să priceapă. Fără să stea pe gînduri, Francisco Javier ridică arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pe care Julián și colegii săi Îl petreceau la colegiul San Gabriel. Care mai mult, care mai puțin, fiecare Își declara planurile proprii sau planurile pe care familia le făcuse În privința lui pentru anul următor. Jorge Aldaya știa deja că taică-său Îl trimitea să studieze În Anglia, iar Miquel Moliner Își considera ca și făcută intrarea la Universitatea din Barcelona. Fernando Ramos pomenise nu o dată că poate avea să intre În seminarul ordinului, perspectivă pe care dascălii lui o considerau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
rîse. — Nu-ți scapă nimic, așa-i, Julián? Adevărul e că aveam de gînd să-ți vorbesc despre subiectul ăsta. Mama ta și cu mine discutăm despre viitorul tău. Ea a venit să mă vadă acum cîteva săptămîni, Îngrijorată că taică-tu plănuiește să te trimită la anul În armată. Mama ta, cum e și firesc, Îți vrea numai binele și a venit la mine ca să vedem dacă, Împreună, putem să facem ceva. Ai Încredere În noi. Julián ar fi vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
limbă. În plus, Parisul e Îndeajuns de mare ca să te pierzi În el, dar și Îndeajuns de mic pentru ca să găsești ocazii, estima Miquel. Prietenul său adună o mică avere din economiile de-a lungul anilor, peste ani, le storsese de la taică-său sub pretextele cele mai felurite. Numai Miquel avea să știe Încotro se Îndreptau. — Iar eu am de gînd să amuțesc de Îndată ce vă urcați În tren. Chiar În acea după-amiază, după ce puse la punct cu Moliner ultimele detalii, Julián merse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Întorcîndu-se la apartamentul din Ronda de San Antonio, Julián băgă de seamă că Mercedes Benz-ul lui don Ricardo Aldaya era parcat În fața magazinului de pălării. Se opri la colț și așteptă. În scurt timp, don Ricardo ieși din prăvălia lui taică-su și intră În mașină. Julián se ascunse Într-un portal pînă cînd acesta dispăru spre piața Universității. Abia atunci se grăbi să urce pe scară, pînă acasă. Maică-sa, Sophie, Îl aștepta acolo, Înecată În lacrimi. — Ce-ai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Într-un pahar. I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică Barceló. Dacă te Întorci acasă cu petele alea, taică-tu are să moară de frică. — Nu-i nevoie... SÎnt bine, am zis eu. Atunci, nu mai tremura. Hai, du-te, poți folosi baia mea, care are boiler. Știi drumul. Eu, Între timp, am să-l sun pe taică-tu și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
petele alea, taică-tu are să moară de frică. — Nu-i nevoie... SÎnt bine, am zis eu. Atunci, nu mai tremura. Hai, du-te, poți folosi baia mea, care are boiler. Știi drumul. Eu, Între timp, am să-l sun pe taică-tu și-am să-i spun că... Ei bine, nu știu ce-am să-i spun. O să-mi treacă ceva prin minte. Am Încuviințat. — Simte-te tot ca la tine acasă, Daniel, zise Barceló În timp ce se Îndepărta pe culoar. Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin În domeniul muzicii. Librarul mă Îndemnă să iau loc și Începu să-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am zis că Fermín a avut un mic accident și că tu l-ai adus aici. — A Înghițit gălușca? Nu cred. — Mda. Librarul Își aprinse pipa și se adînci În fotoliul din spatele biroului, delectîndu-se În aspectul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]